4,944 matches
-
ce interpretare să dau acestui fapt de viață: două fetițe de 10-12 ani, în atelierul de olărit. Le aduc din depozit vasele de lut pe care urmează să le picteze. Râsete, chicoteli. Extrem de "mature" pentru frageda lor vârstă. După ce mămicile blonde și pline de fitness, respirând bunăstare, se retrag să bea un ceai, mă întreabă la modul glumeț-serios, dar extrem de feminin, dacă nu aș dori să fac "sex" cu ele două. Rămân blocat, este genul de situație care în Occident te
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
educația muzicală a copilelor. În sfârșit, am aflat de unde vine numele celebrei formații a anilor '80, Duran-Duran. De la numele doctorului Duran-Duran, din capodopera pop art a lui Roger Vadim, Barbarella, din 1968, având-o pe Jane Fonda în rolul principal. Blonda fondantă Fonda este supusă la cazne de nemilosul Duran Duran în mașina de fabricat orgasme. Teoretic, orgasmotronul ar fi trebuit să o ucidă prin plăcere la sfârșitul experienței. Numai că Barbarella este mai puternică decât mașina. Reușește să o scurcircuiteze
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ar fi trebuit să o ucidă prin plăcere la sfârșitul experienței. Numai că Barbarella este mai puternică decât mașina. Reușește să o scurcircuiteze, în fața ochilor uimiți ai doctorului celui rău. Fulgere și trăznete și fum ieșeau din mașină, dar buclele blonde ale Barbarellei păreau mai rebele ca niciodată. Filozofie ieftină, efectul celui de-al treilea pahar de vin: condiția necesară (dar nu și suficientă, ca să vorbim în limbajul matematic al politehniștilor) pentru a fi un incomod respectat și temut de cei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mărcile acestea două le vindem) costă aici cam 18 franci elevețieni. Am încetat chiar să mai număr câte au băut până acum, sec, dar le notez totuși în carnețelul meu de chelner. Se apropie ora închiderii, "șeful" grupului, un rus blond, masiv, cu semne exterioare evidente de bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se blochează, nefiind acceptat de mașina noastră electronică. Trebuie să telefonez proprietarului acasă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc la mare lucru mă gândesc la meniul fără fantezie servit cu ocazia vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului câștigă cu 2-1 meciul contra blonzilor suedezi în optimile Campionatului Mondial de fotbal din Coreea de Sud. Imposibil să nu remarci bucuria sălbatică a africanilor care se revarsă pe străzile Genevei. Un fel de revanșă a celor umiliți și obidiți până în acel moment din cauza faptului că sunt diferiți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
satisfacție ciudată, sexul ca formă de răzbunare, am întâlnit-o adesea printre colegii mei din țări copleșite de sărăcie și corupție aflați la Geneva; studenți originari din Balcani și Africa, care atunci când au o aventură de o noapte cu o blondă helvetă sau daneză, dau impresia că au mai spălat ceva din toată rușinea și ura pe care Elveția și Occidentul o devarsă zilnic asupra lor. Dificil de prins în cuvinte. 05 noiembrie 2002 Din pasiune pentru cărți, am decis să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care mi-a fost frică întotdeauna, pentru că am știut cu putere că dincolo de ea începe, încet, încet, ruina cea ireversibilă. Dar nu am simțit nimic special, chiar nimic, a fost o zi ca oricare alta, mai puțin berea de lux (Blonde D'Achouffe), pe care mi-am permis-o la sfârșitul zilei. Să fie vorba oare de efectul distrugător al izolării și singurătății mele din acest moment? Să nu uit: m-am cântărit cu un cântar electornic de precizie la sala
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
între cereri de burse, căutare de portițe administrative pentru obținerea rapidă de rezidență sau de permis de ședere. Nici din disperarea veselă a africanilor, și mai bătuți de soartă decât noi, care încearcă să se însoare cât mai rapid cu blonde canadience, iar procesul de vânătoare și "cunoaștere" (la drague) le ocupă aproape tot timpul. Revin: nouă, celor de la est de Budapesta și la sud de Marsilia, ne lipsește un sentiment banal: este normal să fii student străin într-o țară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în timpul filmului. Tocmai aici rezidă perversitatea acestei pelicule: restituie memoriei un Hitler uman, iar noi suntem educați de peste 50 de ani să vedem în el non-umanul, prin definiție. Scena îngrozitoare în care soția lui Goebbels își otrăvește copiii, niște îngeri blonzi, în numele unei ideologii asumate până la capăt, total. Simțul onoarei, caracteristic ofițerilor germani. Și, de ce nu, sacrificiile uitate ale rușilor, fără de care nimic nu ar fi fost posibil... 21 martie 2005 A trecut cu bine și ziua de studii dedicată minorităților
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu-știu-cărei-piețe-centrale din Belgrad și transformările succesive ale acesteia sub presiunea străzii. Étienne R., canadian, specialist în metisaj cultural; ne tot vestește publicarea grabnică și cu răsunet a tezei sale de doctorat despre hărțile făcute de europeni cu amerindieni. Iza Poloneza blondă, eterică, cultivată. Numele de familie este imposibil de scris și pronunțat. Tipul de plantă de bar branché din București, gen Lăptăria lui Enache de pe vremuri sau Muzeul Țăranului mai nou. Face o cercetare vagă despre teatrul experimental din regiunile de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de plută, publicitar) facultății. Se caută, atenție, o femeie care să nu corespundă criteriilor de frumusețe actuale (care sunt acelea nu ni se spune, evident), având dificultăți de integrare în societate din cauza respingerii celorlați pentru că nu intră în categoria celor blonde, subțiri, frumușele. Scopul: reportaj de televiziune. Atât de multă ipocrizie bine intenționată, sublimată imediat însă în prostie pură! Puteau doar să spună doar atât "căutăm femeie urâtă". La Geneva, la Biroul de Plasare al Universității, era mai simplu. Atunci când persoana
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
moscheea improvizată într-una din sălile de lectură ale complexului. Îi observ mai bine și ... surpriză! Cel mai înalt și impozant dintre ei era de fapt un canadian convertit la Islam, cu fizic de jucător de hochei, ochi albaștri, bărbuță blondă și rară și accent puternic, québécois. Un taliban canadian în pregătire. Atunci am înțeles mai bine și logica internă a gestului de convertire la o altă religie: orice convertit este expus, valorificat și teatralizat pentru a extrage un maxim de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era condus de o tânără fată, cu chip angelic, de maxim 24-25 de ani. Blondă, frumoasă, cu facies teuton (plăcile de înmatriculare erau din Zürich). Imaginea m-a făcut să mă gândesc la o alta, văzută cum câțiva ani în timpul serviciului militar. Singura autospecială destinată dispersării mulțimilor pe care o aveam în unitate (tun de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
verzuie, în rame ieftine de lemn. În colțul din stânga-jos al Sfintei Paraschiva am recunoscut portretul alb-negru al lui Paul Inginerul. Peretele principal, de-a lungul patului, era acoperit cu o impresionantă galerie de trupuri feminine goale și în general blonde, unele dintre ele cu sâni lucioși, de dimensiuni nevăzute și neimaginate. Fuseseră decupate din anumite reviste pe care Veronica mi-a explicat cu mândrie că le primise drept remunerație pentru spălat-călcat de la un domn din blocul nostru care avea un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele ei de pe pereți. Nu prea știu când și cum am ajuns totuși în curtea Florentinei. În timp ce scurmam după râme prin stratul gros de frunze, Florentina mi-a povestit că în colțul străzii se mutase
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
toc și îmi plăcea mult să o privesc coborând strada spre casă, călcând din piatră în piatră, ca pe ouă, să nu se murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea. Era blondă, cu părul gros și lung, ochi albaștri și un trup destul de dolofan, alb. Stratul adipos era, bineînțeles, un semn de bunăstare de invidiat. Când vecinii comentau că Anca era prea grasă, știam cu toții că de fapt li se făcea gura
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
eram foarte mîndru, dar pe care, la un moment dat, era s-o pierd. Într-o zi, pe cînd mă îndreptam, împreună cu alții, spre locul dintre blocuri unde obișnuiam să tragem una mică, m-am întîlnit cu unu’, Grecu, un blond îndesat, care era renumit în cartier ca golan : se spunea că știa să arunce foarte bine cuțitul. Grecu m-a văzut de la distanță și m-a chemat : „Bă, tu, ăla cu șapcă verde ! Vino-ncoa’ !“. M-am executat, cu coada-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
juca pe bancă împreună cu domnul Golescu, dar care își toca soția în mod siste matic și bestial - după cum ziceau ai mei. Chinul începea după ce urcam primul rînd de scări și ajungeam la etajul unu. La etajul unu stătea o femeie blondă, cam pe la treizeci și ceva de ani, căreia îi murise bărbatul de curînd. Femeia aceea se măna cu mama mea, care era tot blondă. Ea împreună cu fostul ei bărbat se mutaseră de puțină vreme în blocul nostru și, cum s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
urcam primul rînd de scări și ajungeam la etajul unu. La etajul unu stătea o femeie blondă, cam pe la treizeci și ceva de ani, căreia îi murise bărbatul de curînd. Femeia aceea se măna cu mama mea, care era tot blondă. Ea împreună cu fostul ei bărbat se mutaseră de puțină vreme în blocul nostru și, cum s-au mutat, omul a murit, așa că nu-l cunoscusem niciodată în viață. Mort îl văzusem, dar desfigurat, legat cu o basma albă ce era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tot blocul și afară, în fața blocului, mirosise a lemn lăcuit și a lumînări - acesta era de bună seamă mirosul de sicriu. După ziua respectivă, miro sul cu pricina se restrînsese la etajul unu. Văduva se purta foarte elegantă, iar doliul, blondă fiind, o prindea tare bine - aș zice acum. Pe vremea aceea, firește, nu observam asemenea detalii. Cînd treceam pe lîngă ușa ei, mă țineam foarte departe și grăbeam pasul cît puteam. O dată însă, spre groaza mea, am avut ocazia să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vitrina unei librării, le-am cerut vînzătoarei să le pipăi. Cravata roșie cu tricolor înfrumuseța chipurile, și m-am îndră gostit pentru prima oară, în clasa a doua, de o fată îmbrăcată în pio nier, la un „careu“. Ea era blondă, cravata roșie, iar șnurul galben - ce putea fi mai frumos ? O chema, în plus, și Serghei Luminița. Cu inelul de la cravata de pionier aveam o relație specială : obișnuiam să-l țin în gură și să-l sug. Cînd mă vedeau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu-l tulbura atît de tare ca poza ei, așezată în fruntea Panoului de Onoare : Serghei Luminița, clasa a IV-a A. Ea nu era ca toți ceilalți, ea era altfel... De sub bascul alb de pionier îi ieșeau două codițe blonde, ochii ei priveau triști în depărtare, iar fața-i era luminată de un zîmbet așa de ciudat, cum nu reușea să aibă nici unul dintre cei de lîngă ea. Nu știa de ce, dar avea impresia că ea se afla acolo pentru că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în urmă, în lumina ca mierea a unei zile de toamnă, ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou - locul predilect de promenadă pentru locuitorii urbei - li se oferea întâlnirea cu un cuplu mai puțin obișnuit. Un tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unui bărbat de patruzeci de ani; l-au interesat alții. Cu rădăcini la Piatra Neamț (venit pe lume la 13 septembrie 1874), naratorul trece grăbit peste prima copilărie în spațiul montan ("lumea mea de basme aurite (...) copilăria mea adevărată"). Emoțiile "copilului blond", într-o "încântătoare călătorie" la Iași cu trenul, vegheat de părintele său, sunt neuitate. La unsprezece ani, el devenea elev al prestigiosului Liceu Național. Relatare pe cinci pagini de fină notație psihologică anticipând pe Sadoveanu din Anii de ucenicie mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]