4,654 matches
-
de yarzi. Trupele egiptene au fost stânjenite de fumul produs de propriile arme, reducând vizibilitatea asupra trupelor britanice, care continuau să înainteze. Cele trei batalioane britanice au ajuns la tranșeele inamice împreună, cu puține pierderi, obținând o victorie decisivă. Oficial britanicii au pierdut doar 57 de soldați, în timp ce în rândul egiptenilor numărul victimelor a fost de circa 2000. Armata britanică a înregistrat mai multe pierderi datorită căldurii, decât datorită acțiunii inamicului. Forțele lui ‘Urabi au fost puse pe fugă, iar cavaleria
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Populația Onge era conștientă de existența Insulei Santinelei de Nord, iar numele pe care i l-au dat era "Chia daaKwokweyeh". Aceștia au puternice similarități din punct de vedere cultural. Cu toate acestea, Onge au fost aduși în zonă de către britanici, în secolul 19, dar aceștia nu înțelegeau limba vorbită de locuitorii de pe Insula Santinelei de Nord. Cea mai veche menționare a Insulei Santinelei de Nord, a fost făcută în 1771 de către cercetătorul britanic John Ritchie, care a observat "o multitudine
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
ajuns cu pierderi minime la baze pe 13 februarie 1942, la doar două zile după lansarea "Cerberus" și "Donnerkeil". În timpul traversării Canalului Mânecii, "Luftwaffe" a respins toate atacurile britanice împotriva vaselor germane. În timpul luptelor aeriene care au avut loc deasupra Canalului Mânecii, britanicii au suferit pierderi grele, fără să obțină vreun câștig cât de mic. În schimb, pierderile germane au fost limitate, iar operațiunea și-a atins obiectivul propus. Primele vase germane de mare capacitate care au intrat în portul Brest au fost
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
începută pe 29 martie 1941 a înregistrat 2.928 misiuni împotriva portului Brest, 171 dintre acestea desfășurându-se pe timpul zilei. În unele cazuri, aviația britanică a suferit pierderi grele în timpul misiunilor de bombardament. De exemplu, în timpul raidului de pe 12 iulie, britanicii au pierdut 12% dintre avioanele participante. Atacurile nocturne erau mai sigure pentru britanici, datorită faptului că germanii nu aveau în zonă avioane de vânătoare pe timpul nopții. În timpul atacurilor nocturne, germanii au pretins că artileria lor antiaeriană a doborât 18 bombardiere
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
171 dintre acestea desfășurându-se pe timpul zilei. În unele cazuri, aviația britanică a suferit pierderi grele în timpul misiunilor de bombardament. De exemplu, în timpul raidului de pe 12 iulie, britanicii au pierdut 12% dintre avioanele participante. Atacurile nocturne erau mai sigure pentru britanici, datorită faptului că germanii nu aveau în zonă avioane de vânătoare pe timpul nopții. În timpul atacurilor nocturne, germanii au pretins că artileria lor antiaeriană a doborât 18 bombardiere britanice. În timpul campaniei lor de bombardare a Brestuli, RAF a folosit apartatură de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Jafü Schiff"), de unde avea să țină legătura cu unitățile "Luftwaffe" în timpul operațiunii. Au fost organizate opt operațiuni de antrenament. Au fost executate aproximativ 450 de misiuni între 22 ianuarie și 10 februarie pentru pregătirea de luptă. Nu este clar dacă britanicii au avut cunoștință sau nu de aceste misiuni de antrenament. Pentru împiedicarea transmisiunilor radio britanice, Serviciul de monitorizare radio ("Funkhorchdienst") comandat de Wolfgang Martini, a încercat bruieze frecvențele radio. Germanii au creat o tehnică subtilă de bruiere care a crescut
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de bombardiere. JG 1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale marinei (Fleet Air Arm) - în principal avioane de tip Beaufort și Swordfish. Pentru atacurile împotriva vaselor inamice au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
bombardament britanic și au fost obligate să reîntoarcă în docuri. Bombardierele RAF și-au lansat bombele, fără să provoac pagube importante germanilor. În timpul raidului, echipajele bombardierelor nu au remarcat pregătirile germanilor pentru plecare. Interceptările mesajelor Ultra îi puseseră însă pe britanici în gardă. Cu toate aceste, o serie de greșeli și ghinioane ale britanicilor le-a permis germanilor să plece nedetectați din port. Trei avioane Lockheed Hudson ale Coastal Command efectuau în acea perioadă misiuni permanente de patrulare. Primul dintre aceste
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
au lansat bombele, fără să provoac pagube importante germanilor. În timpul raidului, echipajele bombardierelor nu au remarcat pregătirile germanilor pentru plecare. Interceptările mesajelor Ultra îi puseseră însă pe britanici în gardă. Cu toate aceste, o serie de greșeli și ghinioane ale britanicilor le-a permis germanilor să plece nedetectați din port. Trei avioane Lockheed Hudson ale Coastal Command efectuau în acea perioadă misiuni permanente de patrulare. Primul dintre aceste, „Stopper”, patrula în fața portului Brest, al doilea, „Line SE”, supraveghea zona de la nord
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
s-a defectat. Echipajul britanic a hotărât la 21:50, după mai multe încercări eșuate de reparare a radarului, să se întoarcă la bază. În locul lui nu a decolat niciun alt aparat. Detectarea flotei germane depindea acum de „Habo”, dar britanicii au avut din nou ghinion. Deasupra aeroportului de pe Thorney Island a început să se formeze ceața, iar „Habo” a fost rechemat de urgență, ca să aibă timp să aterizeze câtă vreme vizibilitatea mai era suficient de bună. Chiar în acele momente
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Mai târziu, un nou val de peste 130 de bombardiere a interceptat convoiul german între orele 16:00 și 17:05. Doar 20 de echipaje au reușit să atace vasele germane. Acest lucra s-a datorat lipsei de pregătire corespunzătoare a britanicilor ( echipajele bombardierelor nu fuseseră instruite să lupte împotriva țintelor navale), plafonului jos de nori (aproximativ 700 m) și a vizibilității reduse (vizibilitatea la nivelul apei era de 1.000 - 2.000 m). În timpul acestei misiuni, britanicii au pierdut nouă bombardiere
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de pregătire corespunzătoare a britanicilor ( echipajele bombardierelor nu fuseseră instruite să lupte împotriva țintelor navale), plafonului jos de nori (aproximativ 700 m) și a vizibilității reduse (vizibilitatea la nivelul apei era de 1.000 - 2.000 m). În timpul acestei misiuni, britanicii au pierdut nouă bombardiere. O altă formație de 35 de avioane Vickers Wellington a încercat fără succes să lovească navele între 17:50 și 18:15, pierzând în schimb două bombardiere. După lăsarea întunericului șase bombardiere-torpiloare Bristol Beaufort din cadrul escadrilei
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de pe vase. Dintre cele 242 de bombardiere care au luat parte raiduri, cel mult 39 au reușit să atace efectiv țintele și alte 16 au reușit să lanseze bombele în zonă. 15 avioane britanice au fost doborâte. Singurul succes al britanicilor a fost avarierea lui "Gneisenau" și "Scharnhorst" (mai grav în cazul acestuia din urmă). "Scharnhorst" a lovit două mine, una la 14:31 și o a doua la 21:34. "Gneisenau" a lovit la rândul ei o mină la 18
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
reparații la timp și să continue cursa. Avariile suferite de "Scharnhost" au fost destul de grave, motoarele vasului fiind oprite pentru o anumită perioadă de timp după ce a lovit prima mină. Cum Bomber Command nu a fost anunțat de acest eveniment, britanicii au pierdut prilejul să atace "Scharnhorst" aflat într-o situație foarte vulnerabilă. "Scharnhost" a lovit a doua mină după cădera întunericului, ceea ce i-a scutit pe germani de primejdia unui atac aerian britanic. Avioanele RAF au pierdut contactul vizual cu
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Fw 190. Germanii au pierdut de fapt 17 avioane de vânâtoare, cinci bombardiere Do 217 și 23 de membri ai echipajelor. "Luftwaffe" a revendicat 60 de avioane RAF doborâte, dintre care 7 victorii sigure și șase probablie recunoscute JG 26. Britanicii au pierdut de fapt 41 de aparate de zbor, unele dintre ele doborâte de apărarea antiaeriană. III./ KG 2 a participat la raiduri împotriva aeroporturilor RAF. "Luftwaffe" a executat în perioada 11-12 februarie 300 de misiuni de vânătoare și 40
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de bombardament. În noaptea de 27/28 februarie 1942, 33 de bombardiere au încercat să distrugă vasul "Scharnhorst" în portul Wilhelmshaven. Plafonul de nori aflat la altitudine redusă a împiedicat identificarea țintelor. Germanii au raportat doar explozia a trei bombe. Britanicii au raportat trei bombardiere Armstrong Whitworth Whitley fără să poată identifica motivul doborârii. În 1942, "Scharnhorst" a reușit să evite distrugerea de către bombardierele RAF. "Scharnhorst" a fost reparat până în vară, dar o serie de accidente, ca de exemplu lovirea unei
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Navy a dus la eșecul operațiunilor britanice. Problemele create de vremea rea și lipsa unui control centralizat al forțelor navale și aeriene au făcut ca fiecare forță să acționeze independent. Primul rezultat a fost o serie de incidente în care britanicii au deschis focul împotriva propriilor forțe, așa cum a fost atacarea de către escadrila RAF nr. 217 a HMS "Mackay". Cel mai mare eșec al britanicilor a fost incapacitatea avioanelor de vânătoare de asigurarea a protecției bombardierelor și vaselor de suprafață. Deși
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
ca fiecare forță să acționeze independent. Primul rezultat a fost o serie de incidente în care britanicii au deschis focul împotriva propriilor forțe, așa cum a fost atacarea de către escadrila RAF nr. 217 a HMS "Mackay". Cel mai mare eșec al britanicilor a fost incapacitatea avioanelor de vânătoare de asigurarea a protecției bombardierelor și vaselor de suprafață. Deși vremea rea i-a împiedicat și pe germani să asigure o protecție aeriană mai sporită flotei proprii, bombardierele britanice au pierdut timp prețios în
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
coastă la un nivel acceptabil deabia în 1943, când au intrat în serviciu avioanele de Havilland Mosquito. Succdesul operațiunii "Donnerkeil" a fost un punct de cotitură în războiul electronic prin utilizarea tehncilor de bruiaj. Succesul german i-a impulsionat pe britanici să dezvolte aparatura pentru realizarea de contramăsuri electonice pentru depășirea sistemului de apărare conceput de colonelul Kammhuber. Una dintre contramăsuri a fost folosirea începând cu 1943 a paietelor de aluminiu împotriva radarelor germane. Folosirea acestei ultime măsuri antiradar a avut
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a avut un efect devastator asupra capacității de luptă a aviației de vânătoare nocturnă germane în timpul opreațiuni Reichsverteidigung. Primuil pas în această luptă a fost operațiunea forțelor terestre britanice „Biting” pentru capturarea unui radar Würzburg de pe 27/28 februarie 1942. Britanicii au sustras o serie de componente ale radarului, după cercetarea cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
au sustras o serie de componente ale radarului, după cercetarea cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
patru mari puteri ", care să acționeze ca patru jandarmi / șerifi, și un corp legislativ în care să fie reprezentați toate națiunile membre ale organizației internaționale.. Cei "patru jandarmi" urmau să fie responsabili pentru păstrarea echilibrului în cadrul sferelor lor de influență: britanicii în Imperiul Britanic și Europa Occidentală, sovieticii în Europa Răsăriteană și Asia Centrală, chinezii în Asia răsăriteană și Pacificul de vest și americanii în emisfera vestică. Pentru prevenirea izbuncinirii unor noi războaie, toate celelalte țări în afară de Cei Patru urmau să fie
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
puteri" și să devină unul dintre cei "patru jandarmii". Roosevelt era în favoarea recunoașterii statutului de mare putere al Chinei deoarece era sigur că guvernul chinez se va situa de partea americanilor împotriva sovieticilor. Roosevelt i-a declarat ministrului de externe britanic Anthony Eden: „ În orice conflict politic serios cu Rusia, [China] se va alinia de partea noastă fără nicio îndoială”. Președintele american considera că guvernul chinez proamerican va sprijini toate acțiunile SUA atunci când americanii, sovieticii și chinezii vor dorisă împărtă după
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
a așteptat la sosirea în portul Haifa. Întreaga familie a tatălui pierise în Holocaustul evreilor din Ungaria. Mama sa a sosit și ea mai tarziu, după ce a fost internată într-un lagăr în Cipru pentru o perioadă de timp de către britanici, împreună cu alți emigranți evrei. Klein a stat o vreme într-un kibuț, apoi s-a mutat la părinții săi la Haifa. Klein, înalt de 1,55 cm, a încercat să se afirme inițial că fotbalist, dar nu a ajuns la
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]