4,990 matches
-
statutul privilegiat. E posibil ca Burgess să fi căutat un pretext pentru a abandona catedra și a deveni scriitor, el debutând târziu în arta ficțiunii. Douăzeci de ani mai târziu, într-un interviu, Burgess a descris astfel perioada petrecută în Brunei: "Într-o bună zi, în sala de clasă, am hotărât că îndeajuns îi lăsasem pe alții să conducă. Așa că m-am întins pe jos doar ca să văd ce va urma." Cu altă ocazie a vorbit de "un colaps voluntar provocat
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
Însă o altă variantă i-a fost prezentată veteranului artelor si presei britanice, Jeremy Isaacs, în 1987: "Am fost îndepărtat din serviciul colonial pentru motive politice deghizate în motive clinice". Burgess a fost repatriat și eliberat din poziția sa în Brunei, după care a fost internat într-un spital londonez (vezi "Doctorul e bolnav", engl. "The Doctor Is Sick"), în care a fost supus unor teste neurologice care s-au dovedit negative. La externare, benificiind de o sumă moștenită de către soția
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
care se varsă pârâiele: Barnar, Holda, Holdița, Neagra, Negrișoara, Cotârgași. Geologia localității cuprinde fâșia cea mai vestică a Carpaților Orientali și anume fâșia cristalină și fâșia flisului. În cadrul orașului Broșteni s-au identificat 8 tipuri generale de sol, predominând solul brun, acid montan și solul brun gălbui. Clima este aspră, cu ierni lungi și geroase și veri scurte și răcoroase. Precipitațiile medii anuale sunt de 800 mm în perioada mai-septembrie și de 400 mm în restul anului. Vânturile cele mai frecvente
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
Holda, Holdița, Neagra, Negrișoara, Cotârgași. Geologia localității cuprinde fâșia cea mai vestică a Carpaților Orientali și anume fâșia cristalină și fâșia flisului. În cadrul orașului Broșteni s-au identificat 8 tipuri generale de sol, predominând solul brun, acid montan și solul brun gălbui. Clima este aspră, cu ierni lungi și geroase și veri scurte și răcoroase. Precipitațiile medii anuale sunt de 800 mm în perioada mai-septembrie și de 400 mm în restul anului. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din nord-est și
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
și acumulative. Datorită acțiunii de modelare a factorilor externi, în primul rând al apelor curgătoare, relieful orașului capătă aspect colinar-deluros. Altitudinea variază între 235 metri (în aval de confluența râului Suceava cu râul Siret) și 493 metri (Dealul Pleșa). Solurile brune, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul Suceava-Siret, implicit și în Depresiunea Liteni. Suprafețele structurale sunt slab înclinate de la nord-vest spre sud-est și cunosc o dezvoltare importantă a solurilor podzolice brune. Caracteristicile solurilor extramontane favorizează îndeosebi
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
493 metri (Dealul Pleșa). Solurile brune, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul Suceava-Siret, implicit și în Depresiunea Liteni. Suprafețele structurale sunt slab înclinate de la nord-vest spre sud-est și cunosc o dezvoltare importantă a solurilor podzolice brune. Caracteristicile solurilor extramontane favorizează îndeosebi cultura cartofului, cerealelor păioase, plantelor tehnice, porumb, etc. Aprecierea calității solurilor se face prin încadrarea lor în clase de calitate, așa cum au fost ele definite în studiile de specialitate și în legislația în vigoare: „Studiul
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
de 39 de grade Celsius în anul 1952, iar minima de minus 31 de grade Celsius, în 1954. Cel mai timpuriu îngheț a fost înregistrat în 8 septembrie, iar cel mai târziu în 3 iunie. Comuna are soluri de păduri brune. brun-gălbui, podzolice și podzolite. Munții din jur au soluri humico-silicate, de pajiști alpine. În comuna Moisei există aproape 1500 de specii de plante cu flori, ceea ce reprezintă 40 % din totalul plantelor care trăiesc în România. Etajul alpin este cucerit de
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
principale și a profilelor de control din fiecare unitate de teren s-au identificat următoarele tipuri de varietăți de sol : Din punct de vedere al conținutului de schelet, repartiția este următoarea : Solurile cele mai predominante sunt cele podzolice, precum și solul brun roșcat de pădure în general cu slabă productivitate, necesitând multă cantitate de îngrășământ pentru a da roade. În subsol există indici de existență de lignit superior în bazinul Valea Lungă. Tipurile de stațiune de productivitate inferioară sunt determinate de particularitățile solului
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
la nord cu Thailanda, iar la est cu Marea Chinei de Sud. Prin intermediul Strâmtorii Malacca, Malaezia are frontiere maritime cu Indonezia și Singapore, în sud și vest. Malaysia Insulară se află în sud-vestul Mării Chinei de Sud, la sud de Brunei și la nord de Indonezia, făcând frontieră maritimă cu Filipinele. Capitala Malaeziei este Kuala Lumpur. Numele nativ al "Malaysiei", în limba malaieză, este "Persekutuan Malaysia". În limba română, până în anul 2005 țara era cunoscută mai ales sub numele de „Malaezia
Malaezia () [Corola-website/Science/299347_a_300676]
-
respectiv Persanii de Nord și Baraoltul, pătrunzând până în centrul bazinului Transilvaniei in zona Târgu Mureș, astfel se poate spune despre următoarele etaje: Etajul montan este format din variate specii având numeroși reprezentanți printre care: cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), ursul brun (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), jderul (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisica sălbatică (Felis silvestris), veverița (Sciurus vulgaris), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), Căprioara (Capreolus capreolus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), buha
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
și de mlaștini. În zonele de luncă apar solurile aluviale și lăcovișțile, tipuri de sol generate atât de materialul parental cât și de caracteristicile hidro-geologice și hidrologice ale zonei. Zona colinară este acoperită cu un strat de soluri negre, soluri brun acide, soluri coluviale, cernoziom și regosoluri. În cazul cursurilor de apă, cu debite mici sau sezoniere (ex. Pocloș), afluenți ai Râului Mureș), se dezvoltă soluri gleice din clasa solurilor hidromorfe. Sursele de poluare a solurilor provin din depozitarea necontrolată a
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
cele mai răspândite se remarcă: rinocerul javanez, tigrul bengalez și tigrul siberian (sau de Amur), elefantul indian, urangutanul, jaguarul, iacul, cămila etc. Există o paletă largă de soluri datorită vegetației dezvoltate, precum soluri slab dezvoltate — deșerturi, soluri roșii, podzoluri, soluri brune, cernoziomuri ș.a. Soluri din zona musonica a Asiei: Condițile climatice deosebite ale zonei intertropicale au importante repercusiuni asupra formarii și evoluției solurilor din aceasta zona. Astfel, temperaturile ridicate și constante, ca și cantitățile mari de precipitații, influențează în primul rând
Asia () [Corola-website/Science/297757_a_299086]
-
mai redusă a siliciei și oxizilor de fier și de aluminiu. Continentul asiatic se poate împărți în mai multe zone. Siberia, partea Rusiei aflată la est de munții Ural. China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Japonia Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan și Azerbaidjan Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaezia, Myanmar, Singapore, Timorul de Est, Thailanda și Vietnam. Afghanistan, Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan și Sri Lanka. Arabia Saudită, Armenia, Azerbaijan,Bahrain, Cipru, Emiratele Arabe Unite, Fâșia Gaza,Georgia, Iordania, Irak, Iran, Israel, Liban, Kuweit, Nagorno-Karabakh, Oman, Peninsula Sinai, Palestina
Asia () [Corola-website/Science/297757_a_299086]
-
din grupări etnice și rasiale diverse. Ultimul recensământ, realizat de Institutul Brazilian de Geografie și Statistică, a pus în evidență următoarele date statistice: din punct de vedere rasial, o pondere de 77% a populației este reprezentată de Albi, 13% — pardo (brunii), 6% — negri, 2% — asiatici, iar 1% — reprezentanți ai populației indigene. În perioada de stăpânire portugheză, aproximativ 700.000 de coloniști din Portugalia și peste 2 milioane de sclavi aduși din Africa au populat teritoriul actual al Braziliei. Începând cu perioada
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
este disponibilă pentru O2 restul de 2-12% fiind reprezentat de carboxihemoglobină, methemoglobină sau sulfhemoglobină. La marii fumători numai carboxihemoglobina poate atinge 5%. Hemul oxidat sub forma hematinei formează cu HCl o substanță numită hemina care cristalizează sub forma de cristale brun roșcate ce pot fi utilizate pentru identificarea urmelor de sânge. 1.3.6.6.3.Curba de disociere a oxihemoglobinei. Fixarea O2 de hemoglobină se face la nivelul plămânilor, iar desfacerea sa la nivel tisular în condițiile variației presiunii parțiale
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
de vechi relicve, ce evocă istoria vechilor palate, cu poezia lor gravă și fascinantă". Într-o dezlănțuire a tonurilor dure, Petrașcu realizează o massă de culori tumultuoase, printr-o juxtapunere insolită a roșului stins, cu tonalități de albastru, cenușiu și brun. Această suprapunere succesivă dă pastei lui Petrașcu o structură aproape sculpturală, rugozitățile culorii influențează regimul de umbre și lumină ca accentele unui relief. Portretele - în special cele pictate în perioada 1923-1927 - produc o impresie de austeritate majestuoasă. "Autoportretul" din "Muzeul
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
dezvoltare în privința tehnicii. Filosofia lui Thomas Aquino, Petrarca, Zhu Xi și Kabir, codul lui Iustinian, matematică lui Fibonacci, Oresme și Al-Khwarizmi, picturile lui Giotto, Behzad și Dong Yuan, poeziile lui Dante, Li Bai, Ruba'i și Chaucer, istoriografia lui Leonardo Bruni și Ibn Khaldun, călătoriile lui Marco Polo și Ibn Battuta, și arhitectura gotică a catedralelor precum Chartres sau minuni arhitectonice ca Mezuita, Angkor Wat sau Machu Picchu au fost realizările remarcabile ale acestei perioade. În cadrul istoriei europene, Evul Mediu este
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
avea să vină sfârșitul lumii. Când fac referire la timpurile lor, ei le denumesc ca fiind "moderne". În 1330, umanistul și poetul Petrarca a denumit perioada pre-creștină ca fiind "antiqua" (antică), iar perioada creștină a denumit-o "nova' (nouă). Leonardo Bruni a fost primul istoric care a folosit periodizarea tripartida în "Istoria Florentinilor". Bruni și alți istorici târzii au argumentat că Italia a traversat o perioada de revigorare din timpurile lui Petrarca, și de aceea au adăugat o a treia epocă
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
denumesc ca fiind "moderne". În 1330, umanistul și poetul Petrarca a denumit perioada pre-creștină ca fiind "antiqua" (antică), iar perioada creștină a denumit-o "nova' (nouă). Leonardo Bruni a fost primul istoric care a folosit periodizarea tripartida în "Istoria Florentinilor". Bruni și alți istorici târzii au argumentat că Italia a traversat o perioada de revigorare din timpurile lui Petrarca, și de aceea au adăugat o a treia epocă. Termenul de "Evul Mediu" a apărut în latină în 1469 ca "media tempestas
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
saecula"-perioadele mijlocii în 1625. Termenul alternativ "medieval" a derivat din "medium aevum". Periodizarea tripartida a devenit un standard după istoricul german Cristoph Cellarius care a divizat istoria în trei epoci: Antichitatea, Evul Mediu și Epoca Modernă. Cei mai mulți istorici ca Bruni plasează debutul evului mediu în 476, odată cu colapsul Imperiului Roman de Apus. Istorici moderni ca Henri Pirenne plasează debutul evului mediu mai târziu, în secolul al VII-lea când s-a desfășurat expansiunea islamică, sau în secolul al VIII-lea
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
râși, lupi, vulpi, veverițe, pârșul mare, pârșul cu coada stufoasă, pârșul de alun, șoarecele scurmător etc. Fauna ornitologică, studiată în special de I. Cătuneanu, este reprezentată prin: cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), vulturul pleșuv sur ("Gyps fulvus fulvus"), vulturul pleșuv brun ("Aegypius monachus"), acvila încălțată ("Aquila heliaca heliaca"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), corbul ("Corvus corax"), mierla de piatră ("Monticola saxatilis"), fluturele de piatră ("Trichodroma muraria"), mierla gulerată alpină ("Turdus torquatus alpestris"), mierla de pârau ("Cindus cindus aquaticus"), forfecuța gălbuie ("Loxia curviostra
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
special aspectul său masiv și fixarea caracteristicilor specifice ale colorației sale alb-roșii. Se caracterizează prin capul foarte puternic, masiv, impozant, marcat prin pliuri ce-i brăzdează fața, botul lat, cu aspect pătratic și trufă marcantă, totdeauna de culoarea neagră. Ochii bruni sau căprui sunt de mărime mijlocie, plasați spre față, iar în cele mai multe cazuri pleoapa inferioară nu se închide complet. Privirea este serioasă, inteligentă și mereu binevoitoare. Stopul este bine marcat. Totul la acest câine exprimă vigoare, membrele sunt musculoase, labele
Saint-Bernard () [Corola-website/Science/298542_a_299871]
-
titan, el ar cristaliza din punct de vedere teoretic în sistemul cubic. În structura perovskitului apar însă asimetrii din cauza distanței diferite dintre ionii de Că, acest fenomen determina în sistemul ortorombic o structură pseudocubică. Culoarea mineralui are nuanțe metalice de la brun roșcat până la negru. Prima descriere a mineralului este făcută în anul 1839 de mineralogul german Gustav Roșe (1798-1873). El descoperă mineralul într-o geoda a unui eșantion, care provenea din Ahmatovsk, o localitate lângă Zlatoust (Ural) din regiunea Celiabinsk, Rusia
Perovskit () [Corola-website/Science/307027_a_308356]
-
semințe și astfel continuă să crească și să se răspândească prolific din locul în care a fost semănată sau plantată. În locuri cu climate blânde, limba mielului înflorește pe tot parcursul anului. Fructul constă în patru nucșoare mici de culoare brun foarte închis.
Limba mielului () [Corola-website/Science/307348_a_308677]
-
prin talia corpului mai mare (înălțimea la greabăn între 225 - 345 cm și greutatea între 300 - 700 kg), și prin faptul că are una sau două cocoașe. Cămilele au coada relativ scurtă (35 - 55 cm), culoarea blănii are nuanțe de la brun întunecat până la un cenușiu roșcat de culoarea nisipului. Pe când dromaderul are părul scurt ,cămila bactriană are blana cu peri foarte lungi mai ales în lunile de iarnă. Picioarele cămilelor în raport cu dimensiunea corpului sunt lungi, ele calcă pe două degete, care
Cămilă () [Corola-website/Science/308505_a_309834]