4,786 matches
-
Actuala echipă Petrolul s-a născut la București în anul 1924, mai precis la finalul acelui an, atunci când forțate de considerente financiare cluburile "Romcomit" și "Triumf" au fuzionat semnând astfel actul de naștere al uneia dintre cele mai puternice echipe bucureștene din perioada interbelică, Juventus București. Tradiția latină cultivată de noul club sportiv era ilustrată și de emblema acestuia, care evoca istoria orașului Roma, cu lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus. Echipa a păstrat culorile fostului club româno-italian (roșu și
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
Drept și Opera Română până în strada Vasile Pârvan. Evenimentul fuziunii apare menționat într-un material apărut duminică, 4 ianuarie 1925, în Gazeta Sporturilor, sub titlul: „Juventus - O fuziune senzațională”. Articolul respectiv relata următoarele : "În ultimul moment aflăm că puternicele cluburi bucureștene, de foot-ball-asociație Triumf și Romcomit au fuzionat sub denumirea de “JUVENTUS”. Am căutat imediat să avem o convorbire cu unul din dirigenții cluburilor de mai sus. În acest scop ne-am adresat d-lui S. Petrovski (foto), care cu amabalitatea-i
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
decât rezultate sporadice precum un loc 3 în sezonul 1935/36, un loc 4 după război, în 1946/47 și 1947/48. De remercat în toți acești ani este sărbătorirea a 10 ani de la formarea echipei, și faptul că echipa bucureșteană vine să joace și pe noul stadion local din Ploiești. A fost prima apropiere a echipei de orașul aurului negru, marcată printr-o poză de album. Sezonul 1947/48 a fost și cel care a rămas în istorie ca primul
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
ai Juventusului cei care s-au remarcat cel mai mult au fost : Emerich Vogl, Ștefan Wetzer, Rudy Wetzer, Nicolae Gorgorin, Ilie Oană, Mihai Flamaropol, Coloman Braun Bogdan și Ladislau Raffinsky. Petrolul Ploiești a apărut prin transferul la Ploiești al echipei bucureștene Flacăra, în anul 1952. Ilie Oană, care vine la timona echipei galben-albastre după sfârșitul turului 1952 nu va reuși să salveze echipa, dar va ajunge în finala cupei, câștigată cu 2-0 de CCA București, actuala Steaua. Aflată în divizia B
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
en-titre, CCA. Toamna anului 1961 a fost din nou una fericită pentru ploieșteni, care s-au menținut în cursa pentru titlu, ajungând pe primul loc în ultima etapă a turului. Returul a început, însă, cu revanșa „militarilor” la Ploiești, echipa bucureșteană numindu-se acum "Steaua". Au urmat încă două înfrângeri în deplasări, și visul unui nou titlu s-a destrămat, acesta ducându-se pentru a doua oară în Ștefan cel Mare. 1962 a însemnat debutul în Cupa orașelor târguri, Petrolul fiind
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
clasați pe locul al XII-lea, vor retrograda în campionatul regional. Dinamo a câștigat doar 9 partide, 3 au fost egale și 14 meciuri le-a pierdut, marcând 30 de goluri și primind 46. Seria a fost câștigată de Titanii Bucureșteni, urmând Metalul Târgoviște și Carpați Sinaia, în urma lui Dinamo s-au aflat Olimpia Giurgiu și Petrolul (Flacăra) Pitești. Cu antrenorul Jean Lăpușneanu la timonă, care îl înlocuiește pe Gheorghe Teodorescu, Dinamo Pitești, cu o ambiție renăscută și cu un lot
FC Argeș Pitești () [Corola-website/Science/302536_a_303865]
-
se urcă până la un galben pentru un loc de parter. Lojile scânteiau de luxul poleielilor și de toaletele elegante ale doamnelor, ale căror parure prețioase reflectau razele nenumăratelor lumini și semănau ca niște fluturi într-un stup de albine. Ziarul bucureștean în limba germană „Bukarester Deutsche Zeitung” scria în nr. 2 "[...] Monumentul este clădit într-un stil nobil și într-adevăr artistic; proporțiunile îi sunt potrivite și distinsa-i simplicitate este imposantă. Teatrul cel nou din București este fără îndoială unul
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
cercului literar. Ion Negoițescu a redactat în numele grupării celebra scrisoare deschisă către Eugen Lovinescu, manifestul "Ardealul estetic - o scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului Literar de la Sibiu”", semnată cu pseudonimul Damian Silvestru și publicată la 13 mai 1943 în ziarul bucureștean "Viața", aflat sub conducerea lui Liviu Rebreanu, în nr. 743). Scrisoarea a fost considerată a fi fost „un protest împotriva ideologiei oficiale” și „o adeziune” la modernism / lovinescianism. «Prin urmare, semnificația de ansamblu a "Manifestului" constă tocmai în reacția tranșant
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
în afirmarea decisă a „adeziunii” la direcția inaugurată de Titu Maiorescu și consacrată de Eugen Lovinescu, adică la tradiția firească, aceea a modernității». Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine manifestul: în numărul (757) din 27 mai 1943, aceeași gazetă bucureșteană publică "Răspunsul d-lui Eugen Lovinescu la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu”". Din ianuarie 1945, gruparea literară de la Sibiu are și un organ de presă, "Revista Cercului Literar", în primul număr fiind publicat și articolul-program, "Perspectivă", din care spicuim: «"Manifestul
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
a șevaletului. De la ei, dar și de la congenerii mei, împreună cu care am și configurat noua orientare stilistică. Montajul fotografic (I) încearcă să surprindă ceva din începuturile-mi dorohoiene, stînd sub părintească aripă, apoi momentele unice ale vernisajelor ieșene și bucureștene, apoi îndepărtatele peregrinări. Figuri memorabile, figuri uitate: cu ele am defilat în secol. O primă etapă(II), declanșată miraculos în haosul incertitudinilor, prin preumblarea din 1968 pe la mirificele mînăstiri din Nord, cu determinanta lor sugestie compozițională. Într-un permanent balans
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
creației. Intelectualul rafinat, creator de personaje și situații dilematice în propria partitură de scri- itor, meloman discret dar asiduu, gestionează fără osten- tație o imagine jovială și uneori tandră, are devreme întîlni- rile ce pot marca un parcurs artistic. Expozițiile bucureștene ale confraților, propriile randesvous-uri artistice lasă loc unor consistente conversații cu Ion Frunzetti, cu fermecă- torul și devastatorul Petru Comarnescu, cu Titus Mocanu sau Dan Grigorescu. Concomitent, vacanțele la Cumpătul, pe Valea Prahovei, devin și ele momente de referință în
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
stingându-se din viață doi ani mai târziu. A condus ziarul democrat "Libertatea". S-a născut la 5 februarie 1888 la Craiova, tatăl funcționar la Banca Națională fiind detașat în Capitala Băniei, la filiala locală. După ce termină studiile la liceul bucureștean „Sf. Sava”, în 1903, s-a înscris la Facultatea de Litere, secția filosofie. Atras de doctrina social-democrată devine un fervent apărător al acesteia, stârnind o mișcare în rândurile studenților, care îl urmau, dar și reacția puțin amicală a profesorilor conservatori
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
sociali-democrați scot gazeta „Trăiască socialismul”, devenită imediat „Socialismul”. După doar trei săptămâni publicația este suspendată, deoarece publicase manifestul-protest din aprilie, însă acestă măsură arbitrară a autorităților provoacă greve de protest, paralizând Capitala, ceea ce a obligat revenirea asupra interzicerii ziarului. Tipografii bucureșteni organizează la 13 decembrie 1918 o grevă revendicând programul economic și politic al social-democrației, precum ziua de muncă de 8 ore, înlăturarea cenzurii, garantarea libertăților cetățenești, etc. La începutul lunii februarie 1919, la București au venit social-democrații ardeleni Ion Fluieraș
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
s-au raliat la producția filmului și Pascal Vidrașcu și Leon Popescu, a căror contribuție va fi tratată mai jos. Una dintre primele dificultăți ale întreprinderii a fost apariția concurenței, care dorea crearea unui film cu același subiect. Directorul filialei bucureștene a casei de filme „Gaumont”-Paris, Raymond Pellerin, a înjghebat o echipă cu care urma să filmeze „Războiul din 1877-1878”. „Filmul”, făcut la repezeală cu o trupă de actori de mâna a doua și cu ajutorul generalului Constantinescu (comandant de divizie
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
considerată literatură dramatică națională o piesă scrisă de un evreu.”" O nouă încercare a lui Davila, în 1913, de a reintroduce piesa în repertoriul Teatrului Național se va solda cu un eșec similar. În octombrie 1913 un grup de studenți bucureșteni, sub influența pozițiilor naționaliste ale lui Nicolae Iorga și A.C. Cuza, publică o scrisoare deschisă adresată lui Davila în care protestează contra menținerii reprezentațiilor piesei "Manasse": Pe 26 octombrie 1913 este organizată o demonstrație în fața Teatrului Național. Prefectul Poliției Capitalei
Manasse () [Corola-website/Science/303336_a_304665]
-
care-l depune spre publicare la Editura Cartea Românească, dar pe care-l retrage din cauza apariției „"Tezelor din iulie"” ale lui Nicolae Ceaușescu. În această perioadă îi cunoaște pe poeții Valeriu Pantazi și Iolanda Malamen prin intermediul cărora intră în boema bucureșteană. Leagă cu această ocazie o strânsă prietenie cu Valeriu Pantazi care, așa cum declară el însuși, i-a schimbat viața. Printr-o relație de familie îl cunoaște pe Alexandru Paleologu, care în acel moment îndeplinea funcția de redactor la Editura Cartea
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor „războaie culturale” din România și din lumea de astăzi. În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească. Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
a modelat spiritul: Constantin Noica, Marin Preda și Petre Țuțea. De marele editor Mircea Ciobanu, el însuși un poet și prozator de excepție, l-a legat o prietenie ireproșabilă. Autorul se declară creația profesorilor de la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureșteană: Al. Rosetti, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ovidiu Drimba, Dumitru Micu, Eugen Simion, Cornel Mihai Ionescu, Al. Hanță, Constantin Cruceru, Octavian Butoi. După 1989, Petre Anghel, fructificând experiența de ziarist și scriitor, se dedică activității didactice universitare, specializându-se în domeniul științelor comunicării
Petre Anghel () [Corola-website/Science/304576_a_305905]
-
și gazetar. Fusese în capul listei electorale pentru județele Durostor și Caliacra. Doru Belimace era licențiat al Facultății de Litere a Universității din București și student la Facultatea de Drept în momentul producerii asasinatului. Tatăl său era portar la hotelul bucureștean "Excelsior". "Adevărul" îl descrie în felul următor pe Nicolae Constantinescu: Echipa odată formată, nu a trebuit decât să facă rost de arme, și să aștepte un moment favorabil. Deși de atunci și până în ziua de azi se vorbește de revolvere
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
numele real Dumitru Liviu Tunsoiu, născut la 29 noiembrie 1947, la București - decedat la 26 mai 2005), Florin Ochescu (chitară solo, ex-Curtea Veche nr. 43, născut la 9 februarie 1952, la București) și Dumitru Bădilă (baterie), toți trei de la formația bucureșteană Roșu și Negru, supergrupul Progresiv TM - Roșu și Negru. Ulterior, Dumitru Bădilă este înlocuit de Ion Cristian "Călare" (baterie, voce, ex-Sincron, Sfinx). Apare discul "Puterea muzicii" (1979). După editarea albumului, supergrupul se destramă, Coradini părăsește țara, iar Herdina se întoarce
Progresiv TM () [Corola-website/Science/304714_a_306043]
-
1948, având o colecție importantă a regelui Carol I, aflată inițial la Castelul Peleș de la Sinaia precum și în alte saloane ale reședințelor regale române. O altă parte a exponatelor a fost adusă de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, din alte muzee bucureștene cum a fost Anastase Simu (înființat în anul 1910), Dr. Ioan și Nicolae Kalinderu (inaugurat în anul 1909) precum și din colecții particulare. Pe lângă aceste exponate, s-a atras și fondul muzeal din colecția primului muzeu de artă din București, înființat
Muzeul Național de Artă al României () [Corola-website/Science/303467_a_304796]
-
Eforie, Constantă. 1967 - Face decorurile la piesă "Luceafărul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, într-o manieră austera și plină de sugestivitate; cu aceeași piesă face un spectacol de sunet și lumina la Palatul Mogoșoaia. Participa la Salonul de Primăvară al Pictorilor Bucureșteni, organizat în Parcul Herăstrău. Pictează în Delta Dunării și la Sibiu. 1968 - Face scenografia pentru piesele "Poetul și Revoluția" (Viața lui Vladimir Maiakovski) în regia lui Valeriu Moisescu și Dinu Negreanu și "Sfârșitul Pământului" de Victor Eftimiu. Deschide a doua
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
mititeii" ar fi fost inventați în secolul al XIX-lea într-o seară la hanul "La Iordachi" din București, binecunoscut pentru cârnații săi, când bucătăria a rămas fără învelișuri. Dovedit, ei au fost mai întâi oferiți, în 1902, la restaurantul bucureștean Caru(l) cu bere, conținând numai carne de vită. La acea vreme s-a determinat că un kilogram de carne tocată trebuie să conțină cel puțin trei grame de bicarbonat de sodiu. Rețeta mititeilor diferă, după cum deja menționat, de alte
Mititei () [Corola-website/Science/303543_a_304872]
-
stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând titlul "Principes et moyens pour la réorganisation des musées d'histoire naturelle". Pornind de la reorganizarea muzeului bucureștean, în 1907 apar, pentru prima dată, dioramele biologice, care au reprezentat o nouă etapă în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
București“, Eraldo Pintori (27 aprilie 1951), fostul inspector școlar, ex-deputat în Marea Adunare Națională și vicepreședinte al unei organizații ilegale, Partidul Socialist-Creștin, Lazăr Ștefănescu (4 mai 1951), președintele aceluiași partid, fostul inspector școlar, Gheorghe Săndulescu (13 mai 1951) și medicul bucureștean, Petre Țopa (14 mai 1951) - implicați în așa-zisul proces al "spionilor Vaticanului“ - fuseseră condamnați în septembrie 1951 de către un Tribunal Militar la pedepse deosebit de grele. În procesele obișnuite înscenate și pregătite de Moscova, episcopul Pacha, atunci în vârstă de
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]