6,191 matches
-
gonit jandarmii români... Și ne-au gonit să mergem mai departe. — Pe jos? Da, pe jos. Și, vă spun, având totuși lucruri și, așa, mituind și dând țăranilor de acolo, care aveau câte o căruță, ne-am urcat Într-o căruță și am mers mai departe - dar cei mai mulți au mers pe jos... Familia mea a reușit să ajungă cu o căruță la Murafa, o localitate În județul Moghilău, un târg care pe jumătate era locuit de țărani ucraineni, iar În cealaltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
totuși lucruri și, așa, mituind și dând țăranilor de acolo, care aveau câte o căruță, ne-am urcat Într-o căruță și am mers mai departe - dar cei mai mulți au mers pe jos... Familia mea a reușit să ajungă cu o căruță la Murafa, o localitate În județul Moghilău, un târg care pe jumătate era locuit de țărani ucraineni, iar În cealaltă jumătate erau evrei - care, tot așa, erau negustori, mici meseriași, și peste ei ne-au gonit pe noi... Cât timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
jumătate erau evrei - care, tot așa, erau negustori, mici meseriași, și peste ei ne-au gonit pe noi... Cât timp ați mers până la Murafa? Nu era o distanță foarte mare, dar țin minte că ploua cu găleata... Cred că cu căruța am făcut În jur de 12 ore... Și am ajuns acolo și am intrat peste localnici - dar numai la evrei, că la ucraineni nu ne-au primit... Pe noi ne-a primit o familie alcătuită din șase persoane - tată, mamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se lua din fântână, care era În vale cumva - și aceste fântâni erau infectate, că de aia era și febră tifoidă... Nu aveam medicamente, nu aveam nimic... Cine nu putea să reziste prin rezistență naturală murea... Dimineața la 7 trecea căruța și aduna morții... — Trecea În fiecare zi? — În toată ziua, dimineața la 7 se ridicau morții... — Care era starea dumneavoastră de spirit la Început? — Panică, panică, panică - eram speriați. Era o spaimă mare: nu ne apăra nimeni, oricine putea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne ajute rușii cu un mijloc de transport, să ajungem la Suceava. Dar nu s-a Întâmplat așa... Am așteptat până În luna august și atunci am plecat noi două singure cu o rudă care era tot În Murafa, cu o căruță spre Moghilău... La Moghilău ne-am adăpostit Într-o casă lângă gară - și gara aia a fost bombardată tot timpul, de s-a dărâmat casa aia peste noi. Eu am ieșit foarte greu de sub dărâmături... Și am plecat mai departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
casă lângă gară - și gara aia a fost bombardată tot timpul, de s-a dărâmat casa aia peste noi. Eu am ieșit foarte greu de sub dărâmături... Și am plecat mai departe, mama, eu și această rudă, tot așa, cu o căruță... Mama și această rudă În căruță, iar eu pe jos, În picioarele goale, prin păduri... Dar eram tineri, aveam puteri, eram optimiști că am scăpat... - și am mers până la Briceni... Rușii au Închis granița, nu ne-au mai lăsat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost bombardată tot timpul, de s-a dărâmat casa aia peste noi. Eu am ieșit foarte greu de sub dărâmături... Și am plecat mai departe, mama, eu și această rudă, tot așa, cu o căruță... Mama și această rudă În căruță, iar eu pe jos, În picioarele goale, prin păduri... Dar eram tineri, aveam puteri, eram optimiști că am scăpat... - și am mers până la Briceni... Rușii au Închis granița, nu ne-au mai lăsat să trecem, și am stat la Briceni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cam recalcitranți, n-au dat ascultare ordinului jandarmeriei - nu numai ei, dar Încă vreo câțiva locuitori ai Dorneștiului au fost aliniați În jurul templului cu hotărârea că vor fi Împușcați... Tatăl meu a aflat acest lucru și a reușit, cu o căruță, cu un jandarm, să ajungă la Dornești și i-a salvat... A mai luat niște lucruri din casă, deși casele erau deja Închise, sigilate - dar, mă rog, cu bani se puteau face foarte multe atunci... Și i-a adus la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu un tacâm din argint aurit, și l-am pus. Mama niciodată nu-mi dădea voie să mănânc cu tacâmul din caseta aceea, ca să se păstreze. Ulterior va deveni un element de salvare pe drumul nostru... Deci au trecut niște căruțe și ne luau spre gară. Am ajuns... cred că era eșalonul trei cel cu care am plecat noi - eșalonul doi, cu care a plecat soțul meu, a fost o Învălmășeală mare, se Întunecase... Noi, când am mers la gară, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
traseu față de eșalonul doi? — Alt traseu... Aici ne-au dat jos din vagoane, eram Înconjurați de sârmă ghimpată, că n-aveai voie nici la stânga, nici la dreapta... Sus, pe munte, se plimbau deja jandarmi și niște paznici ucraineni. Au apărut căruțe care ne-au dus de unde am coborât din tren până la Atachi - nu știu ce era, oraș, comună... Acolo am intrat Într-o magazie mare, se făcuse Întuneric, lumină nu era... Ni s-a făcut loc, am intrat... Era acolo un domn În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu puteau sări În bărcile acelea erau aruncați fără milă În apă - și așa am aflat că omul acela a fost una dintre primele jertfe. Am trecut Nistrul și am ajuns la Moghilău, iar acolo iarăși ne-au așteptat niște căruțe, pentru care trebuia să dai niște lucruri, care să ne ducă. Drumul nostru era spre un lagăr, nu mai țin minte cum se numea, Însă pe stradă am Întâlnit un cetățean din Rădăuți care i-a spus tatei să părăsească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Atunci tata și cu soră-sa au apucat caii și au luat-o pe prima stradă la dreapta... Moghilău era atunci după inundație, casele erau dărâmate și după bombardamente - acolo fusese cândva front... Și au reușit să scoată lucrurile din căruță: nu erau numai lucrurile noastre, erau ale mai multor familii - și am reușit să aruncăm lucrurile În spatele unei case, undeva la etajul Întâi, căci În partea de jos erau urme de inundații, unde apa se retrăsese deja... N-a durat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
va fi scoasă de acolo, dar așteaptă... Și după câteva zile am reușit să plecăm din Moghilău spre Djurin, o localitate la vreo 20-25 km de Moghilău... Ați plecat pe jos? — Pe jos. Cred că tata a mai angajat o căruță câțiva kilometri, dar, În rest, cam pe jos. În câteva zile am ajuns la Djurin. Djurinul era Împărțit: orășelul evreiesc era ghetoul, iar partea de jos aparținea ucrainenilor și jandarmeriei române... Am ajuns În partea de jos, unde nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
multe ori nici nu dădeau voie jandarmii să se facă schimbul acesta... Greu, greu o duceam... Copiii Însă, În această perioadă... aveam niște bețe și În capul bețelor erau cuie și ieșeam la capătul orășelului, unde treceau foștii colhoznici cu căruțele, fie cu sfeclă, fie cu cartofi, și Împungeam cartofii sau sfecla cu aceste bețe și reușeam să căpătăm ceva mâncare - furam, asta era. Unii țărani erau binevoitori și ne dădeau voie, Însă alții, mai puțin binevoitori, dădeau cu biciușca În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi-a dat rivanol; știu că mi-a dat și o sticluță, ca să am de rezervă, că ei au pornit mai departe... Până când ați stat la Briceni? — Până În aprilie ’45... — De la Djurin până la Briceni ați mers pe jos? Nu, cu căruța... Am mers până la Moghilău, unde am stat câteva zile. Tata a cumpărat... erau niște cordoane ale parașutiștilor care se destrămau și eu făceam scule și vindeam aceste ațe - erau foarte căutate, căci nu era ață, nu era nimic. Război... Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Hitler cu bidineaua și cu căldarea de vopsele - un artist care era machiat ca Hitler, era Într-o cușcă și noi aplaudam. În fine, situația era alta la ora aia. Iar la 9 mai eram deja la Rădăuți: trecea o căruță cu o alarmă care anunța că s-a declarat pace și noi am ieșit Împreună, eram bucuroși că am scăpat... — La Rădăuți ați găsit ceva când v-ați Întors? — Nu. Când am venit la Rădăuți nu am găsit absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost primul contact cu realitatea. Și mai grav a fost că, ulterior, evreii erau aruncați din tren din mers dacă erau depistați, ceea ce l-a descumpănit pe tata, l-a contrariat. Dar, până la urmă a reușit să ajungă, cu căruțe, mergând mai mult pe jos, pe diverse drumuri mai ascunse... Adică dintr-o dată s-a trezit că este un om fără nici un drept și că nu poate să-și revendice aceste drepturi la nimeni, deși era militar, avea haine militare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Însă, din perioada Mărculești nu-mi amintesc de fenomene Îngrozitoare pentru mintea mea de atunci, de copil. Încă nu dăduse frigul? Nu, Încă era cald. Și din Mărculești am trecut podul de pontoane, iar pe partea cealaltă erau deja niște căruțe cu diverși oameni, țărani ucraineni care Încercau să obțină niște valori transportând oamenii... Noi, vă spun, eram patru plus vărul meu, Încă doi bătrâni, doi tineri și o fată, Siti... Și tata s-a dus să caute o căruță În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niște căruțe cu diverși oameni, țărani ucraineni care Încercau să obțină niște valori transportând oamenii... Noi, vă spun, eram patru plus vărul meu, Încă doi bătrâni, doi tineri și o fată, Siti... Și tata s-a dus să caute o căruță În care să punem copiii și, eventual, oamenii În vârstă, iar ceilalți să meargă pe jos. A fost, ca să spun așa, Începutul sfârșitului... În drumul spre pădurea Cosăuți - există o astfel de localitate acolo - era o pădure cunoscută ca fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum să spun, aruncat În șanț... Erau Împușcați? Nu, cred că nu, dar pe mine mă intriga faptul că nimeni nu mai dădea nici o importanță, totul părea cvasinormal... Nu se oprea nimeni să vadă ce-i cu acești morți, În căruța noastră s-au pus bagajele, cei patru copii și bătrânii... Deci ajunseserăm În pădurea Cosăuți, unde a Început să se Întunece, nimeni nu a dat nici un sfat și fiecare s-a instalat unde a putut... Vreau să spun că În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
S-a aflat oficial: de la primărie s-a bătut toba și s-a anunțat. Acesta era modul de a comunica al primăriei cu populația: bătutul din tobă. Și am aflat și la ora cuvenită, În ziua de 12 octombrie, cu căruțe, ne-am Îndreptat cu bagajele... În ceea ce privește bagajele, ordinul a fost să ne luăm doar atât cât poți duce În mână - sigur că fiecare a luat mai mult decât putea duce În mână și cu căruțele ne-am deplasat Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ziua de 12 octombrie, cu căruțe, ne-am Îndreptat cu bagajele... În ceea ce privește bagajele, ordinul a fost să ne luăm doar atât cât poți duce În mână - sigur că fiecare a luat mai mult decât putea duce În mână și cu căruțele ne-am deplasat Într-o stație de tren Câmpulung-Est, nu stația principală a localității, ci stația de mărfuri, unde am fost Îmbarcați În vagoane de vite. A existat un pretext oficial În momentul arestării? Nu, nici nu a existat denumirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și acest doctor Șaum a Început tratativele cu administrația și a obținut dreptul de așezare Într-o colonie În localitatea Șargorod, la 60 km de Moghilev. Ca atare, după câteva zile s-a constituit un grup din diferiți oameni cu căruțe Închiriate de la populația ucraineană - sigur, doar cei care au avut posibilități materiale - și, În convoi, ne-am Îndreptat de la Moghilev spre Șargorod. Cu căruțele? Da, În căruțe era, să zicem, avutul nostru, dar și bătrânii... Familia dumneavoastră Încă nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de Moghilev. Ca atare, după câteva zile s-a constituit un grup din diferiți oameni cu căruțe Închiriate de la populația ucraineană - sigur, doar cei care au avut posibilități materiale - și, În convoi, ne-am Îndreptat de la Moghilev spre Șargorod. Cu căruțele? Da, În căruțe era, să zicem, avutul nostru, dar și bătrânii... Familia dumneavoastră Încă nu se despărțise? Nu, nu ne-am despărțit. În toată această perioadă am reușit să rămânem Împreună, ceea ce a constituit una din garanțiile de supraviețuire, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atare, după câteva zile s-a constituit un grup din diferiți oameni cu căruțe Închiriate de la populația ucraineană - sigur, doar cei care au avut posibilități materiale - și, În convoi, ne-am Îndreptat de la Moghilev spre Șargorod. Cu căruțele? Da, În căruțe era, să zicem, avutul nostru, dar și bătrânii... Familia dumneavoastră Încă nu se despărțise? Nu, nu ne-am despărțit. În toată această perioadă am reușit să rămânem Împreună, ceea ce a constituit una din garanțiile de supraviețuire, pentru că familiile se ajutau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]