5,189 matches
-
doar un reper în tradiția boemei artistice bucureștene, comparabil cu acela constituit de mult mai vestitele cafenele pariziene Procope și Vachette. Repere bibliografice: Victor Eftimiu, Amintiri și polemici, București, 1942, 66; George Crutzescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1986, 174-182; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997, passim; Narcis Dorin Ion, În căutarea micului Paris, București, 2003, passim. V. F. M.
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
drumuri de munte, I-II, introd. edit., București, 1944-1947. Traduceri: Gustave Le Bon, Psihologia popoarelor, București, [1921]; Ralph Emerson, Destinul, București, [1921] (în colaborare cu V. Constantinescu); Charles Richet, Omul stupid, București, [1922]; Corneille, Horațiu, București, [1943]; Mohammed Dib, La cafenea, București, 1956; Honoré de Balzac, Teatru, București, 1964; William Shakespeare, The Tragedy of Hamlet, Prince of Denmark - Tragedia lui Hamlet, prinț de Danemarca, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1965; ed. Târgoviște, 1999; Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
hotărât alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn și al Țării Românești. În 1872 hotelul avea 90 de camere, prețul lor fiind de 3-8 franci = lei pe zi; în clădirea hotelului se mai afla un restaurant cu bucătărie germană, o cafenea și o sală de biliard. 2. În 1871 „Hristodor Eliad Birtașul“ își avea localul pe „strada MăgureanuRâureanu“ (cf. TEL., an. 1, 22 octombrie 1871, p. 4, reclamă în care acesta își anunța eventualii clienți că vinde „vin negru vechi de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
edificiu mai mic în care era instalată aceeași instituție.103 Grand Hotel nu era clădit, dar exista Hotel de France, o mică clădire cu un etaj vopsit în coloare galbenă.104 Sus era hotelul compus din câteva camere, și jos cafeneaua în care intrai scoborând câteva trepte în subsol. bucureștiul în 1871 113 99. Bacalbașa va descrie principalele clădiri aflate pe la 1870 pe Calea Mogoșoaiei (Calea Victoriei), cea mai importantă arteră a orașului în secolul al XIX lea și la începutul secolului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mogoșoaiei nr. 37, nu prea departe de magazinul Muzica de astăzi. 113. După moartea proprietarei (1888), în vechile case bătrânești ale Elenei Oteteleșanu și în grădină a început să funcționeze, în primele decenii ale secolului al XX-lea, Terasa Oteteleșanu (cafenea, restaurant și berărie), vestit loc de întâlnire al scriitorilor și artiștilor vremii; Terasa Oteteleșanu a fost demolată în 1931 când s-a început aici construcția de către o societate americană a Palatului Telefoanelor. Hotelul Oteteleșanu, de venit pe la 1875 Hotel Frascati
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noștri un bloc care adăpostește la parter magazinul Muzica și, în colț, librăria Humanitas (Calea Victoriei nr. 41); se termina în strada Câmpineanu. În Pasagiul Român se aflau, prin 1870, redacțiile unor ziare (Ro mânul lui C.A. Rosetti), res taurante, cafenele, magazine despre care Bacalbașa va aminti mai încolo; în 1871 Pasagiul Român era „învelit cu sticlă“. 115. Casele marelui logofăt Dinicu Golescu, construite între anii 1812 și 1815 au de venit reședință domnească din 1837, în timpul domniei lui Alexandru Ghica
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe un preț derizoriu de către moștenitori.120 116 bucureștii de altădată 116. Hotelul Imperial (în 1928 - Calea Victoriei nr. 59) a fost demolat în 1935, când a fost extinsă către dreapta grădina palatului regal; la parterul hotelului funcționa din 1868 celebra cafenea Kübler, frecventată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de scriitorii și artiștii epocii; strada care despărțea Palatul Regal de Hotelul Imperial - dispărută și ea - se numea strada Imperială. 117. Hotelul Orient („al Piteșteanului“) funcționa, începând din 1853, în clădirea unui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Regal de Hotelul Imperial - dispărută și ea - se numea strada Imperială. 117. Hotelul Orient („al Piteșteanului“) funcționa, începând din 1853, în clădirea unui vechi han (în 1872 avea 28 de camere); la parterul hotelului s-a aflat, din anul inaugurării, cafeneaua italianului Francesco Bruzzesi, preluată, după 1877, de fostul căpitan de cursă lungă, dalmațianul Andrei Tripcovici. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a construit pe acest loc Hotelul Splendid, în fața Hotelului Athénée Palace de astăzi (Calea Victoriei nr. 57). Acum, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se lua țuică. La aceste ore băcănia gemea de lume. Serbarea Bobotezei se făcea lângă podul de la Mihai-Vodă. Dâmbovița trecea pe vremea aceea puțin mai aproape de Hotel de France, podul de peste apă era singurul pod de fier, de aceea și cafeneaua de lângă apă și pod, o mare cafenea cu terasă, purta numele de Cafeneaua „La Podul de fier“! Casa societății „Dacia“, unde e instalată Banca Agricolă, nu exista. Clădirea pasagiului Villacrosse și Macca 132, precum și pasagiile nu erau făcute, căci pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gemea de lume. Serbarea Bobotezei se făcea lângă podul de la Mihai-Vodă. Dâmbovița trecea pe vremea aceea puțin mai aproape de Hotel de France, podul de peste apă era singurul pod de fier, de aceea și cafeneaua de lângă apă și pod, o mare cafenea cu terasă, purta numele de Cafeneaua „La Podul de fier“! Casa societății „Dacia“, unde e instalată Banca Agricolă, nu exista. Clădirea pasagiului Villacrosse și Macca 132, precum și pasagiile nu erau făcute, căci pe acest teren era o mare cafenea, restaurant
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
făcea lângă podul de la Mihai-Vodă. Dâmbovița trecea pe vremea aceea puțin mai aproape de Hotel de France, podul de peste apă era singurul pod de fier, de aceea și cafeneaua de lângă apă și pod, o mare cafenea cu terasă, purta numele de Cafeneaua „La Podul de fier“! Casa societății „Dacia“, unde e instalată Banca Agricolă, nu exista. Clădirea pasagiului Villacrosse și Macca 132, precum și pasagiile nu erau făcute, căci pe acest teren era o mare cafenea, restaurant și café-chantant cu grădină la fațadă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare cafenea cu terasă, purta numele de Cafeneaua „La Podul de fier“! Casa societății „Dacia“, unde e instalată Banca Agricolă, nu exista. Clădirea pasagiului Villacrosse și Macca 132, precum și pasagiile nu erau făcute, căci pe acest teren era o mare cafenea, restaurant și café-chantant cu grădină la fațadă, purtând numele de „Stadt Pesth“. La „Stadt Pesth“ petreceau mult bucureștenii și au petrecut ascultând cântărețele germane, până ce a fost dărâmat localul.133 Toate celelalte case până în strada Doamnei, astăzi Paris 134, sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au fost construite prin 1891, din inițiativa lui I. Villacrosse, Mihail Macca și a prințului sârb Alexis Karagheorghevici, care avea proprietăți în zonă. 133. Hotelul Stadt Pesth - Orașul Pesta (în 1872 avea 9 camere care se închiriau cu luna, o cafenea, un restaurant cu „șantan“ și o grădină de vară), se afla pe locul unde s-a deschis pasajul Villacrosse („Timp de treizeci de ani a fost Stadt Pesth locul de întâlnire a tot ce era femei de viață și «jeunesse
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sala Slătineanu sau Momolo, după numele proprietarului, italianul Eronimo Momolo). În clădirea din fața sălii Slătineanu, închiriată și apoi cumpărată de ei în 1871, frații Capșa, români macedoneni, au deschis o cofetărie în anul 1866, iar după 1880 restaurantul, hotelul și cafeneaua, devenite curând locul preferat de întâlnire al lumii politice și culturale bucureștene, până în timpul celui de al Doilea Război Mondial. 137. În casa lui Emanoil Lahovary (zidită de banul Dumitrache Ghica, parte a fostei reședințe domnești din anii 1812-1828), situată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ci un alt francez, Edouard Bourgeois. Afirmația lui Bacalbașa că „până la moartea bătrânului Hugues, acesta a fost cel dintâi restaurant al Capitalei“, se referă la faptul că aici se afla unul dintre cele mai prețuite restaurante din Bucureștii anilor 1870. Cafeneaua și cofetăria Riegler au funcționat mai târziu, până în primele decenii ale secolului trecut, tot aici, între Hotelul English, amintit mai sus și Hotelul Continental. 143. Hotelul Continental a fost ridicat pe la 1900 pe temelia fostului Hotel Broft (Grand Hotel Broft
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
când lucra aici Eminescu - pe Calea Victoriei nr. 60, colț cu strada Ion Câmpineanu). 148. Într-o clădire din fața fostului restaurant Cina se afla, la etaj, în perioada în care Bacalbașa își scria amintirile, sediul Automobil Clubul Român, iar la parter cafeneaua Corso. 149. Astăzi strada C.A. Rosetti. 150. Clădirea Fundației Universitare Carol I a fost edificată între anii 1891 și 1895 (pe locul casei Manu); aripa dinspre Ateneul Român și corpul central (ridicate pe locul casei Păucescu) au fost terminate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
203 104 m, din care 119 460 m pavate cu piatră cubică sau „piatră ordinară de Prahova“), 25 000 de case, 300 de locuri virane, șase piețe publice, 114 biserici ortodoxe, zece sinagogi, 40 de hoteluri „mai însemnate“, 100 de cafenele, 600 de trăsuri de stradă, zece poduri peste Dâmbovița (dintre care unul de piatră, altul de fier și opt de bârne de lemn), 14 tipografii, 12 librării, opt băi de aburi, 349 sacale de apă etc. (v. și Di mitrie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gură firmă: Casa Capșa. 130 bucureștii de altădată 199. La numărul 2 (în 1897); Hotelul Caracaș se mai numea și Național. 200. Hotelul Fieschi de pe strada Șelari nr. 7, datând din 1858, proprietatea italia nului Giovanni Fieschi, avea și restaurant, cafenea și biliard; aici a funcționat în 1886-1887, în „salonul cel mare“, „Cercul de studii sociale“. 201. Primul pe strada Gabroveni nr. 9, al doilea la nr. 10, al treilea la nr. 6; la Hotelul Transilvania trăgeau îndeosebi românii ardeleni. 202
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întors la adevărata cofetărie high-life. Mai erau câteva cofetării cunoscute, dar de clasa [a] 2-a și a 3-a. În strada Carol cofetăriile Iorgu Constantinescu și Pascu. În Zlătari, cofetăria Baltador 214. În Episcopie, cofetăriile Tănăsescu 215 și Rădulescu. cafenele erau multe. Cea mai însemnată era cafeneaua Fialkovsky. Aci se făcea marea politică a zilei, aci veneau toți liberalii, cari erau în opoziție pe vremea aceea; aci se punea țara la cale. Cafeneaua, cu două biliarde și cu o altă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
câteva cofetării cunoscute, dar de clasa [a] 2-a și a 3-a. În strada Carol cofetăriile Iorgu Constantinescu și Pascu. În Zlătari, cofetăria Baltador 214. În Episcopie, cofetăriile Tănăsescu 215 și Rădulescu. cafenele erau multe. Cea mai însemnată era cafeneaua Fialkovsky. Aci se făcea marea politică a zilei, aci veneau toți liberalii, cari erau în opoziție pe vremea aceea; aci se punea țara la cale. Cafeneaua, cu două biliarde și cu o altă sală în fund, unde se jucau ta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În Episcopie, cofetăriile Tănăsescu 215 și Rădulescu. cafenele erau multe. Cea mai însemnată era cafeneaua Fialkovsky. Aci se făcea marea politică a zilei, aci veneau toți liberalii, cari erau în opoziție pe vremea aceea; aci se punea țara la cale. Cafeneaua, cu două biliarde și cu o altă sală în fund, unde se jucau ta blele și nesfârșitele partide de domino, era alăturată cofetăriei. La bufet trona șeful cofetar dl. Ilie, iar marcher era un grec foarte înalt, cam bătrân, cunoscut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nesfârșitele partide de domino, era alăturată cofetăriei. La bufet trona șeful cofetar dl. Ilie, iar marcher era un grec foarte înalt, cam bătrân, cunoscut de toți Bucureștii. Obișnuiții îl porecliseră: Manafu, numele lui era Iani. Fialkovsky nu mai era o cafenea, ci ajunsese o adevărată instituție. La Fialkovsky juca tablele cunoscutul profesor de matematici de la Liceul Sf. Sava, conul Alecu Borănescu. Când juca conul Alecu ghiulbaharul era reprezentație. Toată cafeneaua se aduna de jur împrejur, erau câte trei rânduri bucureștiul în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
porecliseră: Manafu, numele lui era Iani. Fialkovsky nu mai era o cafenea, ci ajunsese o adevărată instituție. La Fialkovsky juca tablele cunoscutul profesor de matematici de la Liceul Sf. Sava, conul Alecu Borănescu. Când juca conul Alecu ghiulbaharul era reprezentație. Toată cafeneaua se aduna de jur împrejur, erau câte trei rânduri bucureștiul în 1871 131 212. Cofetăria și cafeneaua polonezului Fialkovsky au funcționat din 1853 în casa Török de pe strada Câmpineanu colț cu Calea Victoriei, în dreapta Teatrului Național (str. Știrbei Vodă nr. 2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La Fialkovsky juca tablele cunoscutul profesor de matematici de la Liceul Sf. Sava, conul Alecu Borănescu. Când juca conul Alecu ghiulbaharul era reprezentație. Toată cafeneaua se aduna de jur împrejur, erau câte trei rânduri bucureștiul în 1871 131 212. Cofetăria și cafeneaua polonezului Fialkovsky au funcționat din 1853 în casa Török de pe strada Câmpineanu colț cu Calea Victoriei, în dreapta Teatrului Național (str. Știrbei Vodă nr. 2); cafeneaua Fialkovsky a fost locul preferat de întâlnire al scriitorilor și artiștilor epocii, până în 1898 când, patronul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se aduna de jur împrejur, erau câte trei rânduri bucureștiul în 1871 131 212. Cofetăria și cafeneaua polonezului Fialkovsky au funcționat din 1853 în casa Török de pe strada Câmpineanu colț cu Calea Victoriei, în dreapta Teatrului Național (str. Știrbei Vodă nr. 2); cafeneaua Fialkovsky a fost locul preferat de întâlnire al scriitorilor și artiștilor epocii, până în 1898 când, patronul încetând din viață, localul s-a închis; mai târziu s-a deschis aici restaurantul de lux Elizeu (Elysée), cunoscut și sub numele de restaurantul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]