4,874 matches
-
jos? Am reținut locul de pe mal unde le pusesem. Ne știam acum reciproc,eu pe ele și ele pe mine, și mai știam că, la nevoie, ne vom regăsi. Gândurile mi se limpeziseră, așa că m-am întors în oraș foarte calmă. Îmi exersasem moartea, dobândind acum dexteritatea necesară ce avea să mi-o înlesnească. Moartea mă mai lăsase o dată să plec, dar nu mă tratase cu refuz. Am luat-o ca pe o simplă amânare, pentru că apa încă era foarte rece
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
voiam, în singurătate, să iau Lala un picuț în râs, să găsesc ac de cojocul acestui loc nebântuit de traume,care nu făcea decât să-mi demaște confuzia. Voiamcu tot dinadinsul să dobândesc încrederea locului, să mă reobișnuiesc să privesc calmă frumosul, să nu-mi tot reamintesc automat de dictatura pe care-o părăsisem și de faptul că oameni la care țineam au rămas acolo și continuă să fie călcați în picioare. și poate că aș fi reușit, dacă pe râu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a luat prin surprindere, contrariindu-mă în cel mai înalt grad. În momentul în care am recepționat ordinul mamei, tocmai isprăvisem cu obligațiile mele de crescător de capre. M-am întors și m-am uitat cu atenție la patrupedă. Miți, calmă, pașnică, destinsă, ronțăia liniștită la cocenii din față, primind cu plăcere în stomacul ei compartimentat bolul alimentar îmbibat cu suc dulce-amărui. Dobitocul a sesizat că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cercetare la Universitatea Laval din Québec-Ville, Canada 4 septembrie 2004 Răzlețe. Montréal, Québec, Canada. De Elveția m-am "îndrăgostit" de cum am pus piciorul pe teritoriul său (mai bine spus, din aer, m-a frapat încă de când eram în avion geometria calmă și îngrijită a teritoriului său). Nu am aceeași chimie cu Canada. Canada nu-mi place, cel puțin acum, la început, este prea mare, prea vastă, prea rece, prea-prea... Lumea nouă, biroul de imigrație al aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lapte", după cum spunea tatăl meu pe vremuri, când veneam acasă de la Galați la sfârșit de săptămână, ca tânăr student. Anii petrecuți la Geneva, între octombrie 2000 și iulie 2004, îmi apar acum teribil de îndepărtați și ireali. Anii unei fericiri calme, o existență bogată și irepetabilă. De la serile calde de vară din grădina doamnei Cuendet (acolo unde mâncam cireșe, strângeam iarbă verde și priveam cum urcă încet pe firu-i de oțel telefericul pe muntele Saleva), până la orele petrecute cu folos în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să călătorească până la capătul răbdării sale, până la ultimul meridian al puterii de a suferi și a rezista - și asta într-un secol în care nimeni nu mai are răbdare nici măcar pentru sine însuși. El vrea să descopere porturile răbdării, golfurile calme ale suferinței, insulele și Indiile negre ale oceanului numit singurătate și, poate, un nou continent sentimental. Toți știm cum se ajunge de la Capul Horn la Plymouth. Dar Pacificul renunțărilor, oceanul luptei cu tine însuți, își așteaptă Columbul. Și-l va
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de oameni pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum se poate supraviețui la moartea a 21 de oameni care nu ți-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător. Se poate supraviețui din orice, din rien, prin rien. O știu de mult, o uit zilnic și idiotul din mine rămâne uimit. Eu însumi supraviețuiesc - când și când - din uimire. AUGUST ’69 SINTEZA ZILEI DE 7/8/69
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sintagmă cunoscută, un om pentru eternitatea patriei noastre.“ („Un om pentru eternitatea patriei“, Scînteia, 26 ianuarie 1982) „Ultimii ani din istoria lumii acumulează, într-o viteză specifică poate sfârșitului de mileniu, fapte contradictorii, întâmplări, evenimente pentru care, în timpuri mai calme, ar fi fost nevoie, cine știe, de vreo jumătate de secol. Criza mondială, în formele ei schimbătoare și imprevizibile, nu ne-a ocolit, firește, nici pe noi. Dar înțeleptul Cârmaci, cum scria odată poetul, se afla la datorie. Exemplul său
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fiu al cărui suflet a deschis Destinul nostru către sărbătoare.“ („Primește-n casa sufletului oaspeți“, Amfiteatru, ianuarie 1978) BUZNEA George „Partidul e vatra înscrisă-n hotare La care săpară romanii și dacii, Partidul e cerul carpatic sub care Își flutură calme drapele macii.“ („Una cu țara“, în Atelier, fără dată) BUZURA Augustin „Sunt 12 ani de când tovarășul Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea partidului și statului, dar acești ani, atât de generoși în evenimente, ne-au îmbogățit cu o experiență enormă, ne-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
căsătorit cu un băiat cu 10 ani mai tânăr și nu doar foarte frumos, dar și foarte citit. Mirela era prin ea însăși o sfidare a realității de atunci. Știa pe dinafară zeci de poezii, mai ales din franceză. Luxe, calme et volupté. Se uita fix în ochii tăi când recita: frumos, lent, cumva sfidător. Se uita dacă ești destul de deștept pentru asta. Pentru ce făcea ea. Unii o lăsau baltă, plecau. În timp ce vorbea, făcea tot timpul trimiteri la autori, la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mi-a devenit de atunci grețos. La etajul patru era liniște, din cînd în cînd se mai auzea glasul domnului Golescu, care-l striga pe Mihăiță, iar lumina, trecută prin geamul verde ce dădea afară, îmbrăca lucrurile într-o atmosferă calmă, ca aceea de sub apă. Cu ușa deschisă, mă aștepta mama, și bucuria mea era, desigur, foarte mare cînd o vedeam. Bătaia care mă aștepta în casă ținea, de-acum, de partea lumi noasă a vieții. Despre bătaie Taică-meu mă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cuțitul Svetlanei.) Nepotul După ce urcă cele patru etaje în fugă, Daniel intră gîfîind în apartamentul cu numărul 45, își aruncă mapa la întîmplare în întuneric și se năpusti la baie. Cîteva minute mai tîrziu ieși de-acolo, de astă dată calm, stinse lumina însoțit de zgomotul apei trase și se îndreptă spre întrerupătorul din hol, să vadă să se descalțe. La jumătatea drumului însă, realiză că nu era singur. Se grăbi să aprindă lumina, dar nu mai apucă : persoana care stătuse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ai iubit ?“. Atunci bunica închidea ochii și răs pundea pe nerăsuflate, dînd cu înțeles din cap : nici nu avusese timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la care adaugă cântece de voie-bună, acompaniate de instrumentiștii clasei, care nu și au pierdut îndemânarea și plăcerea de a da culoare și impuls distractiv petrecerilor. Dansurilor dezlănțuite de la reuniunile din tinerețe le-au luat locul horele, sârbele, bătutele mai calme, mai cuminți și cu durate mai scurte, în concordanță cu anii pe care îi poartă în desaga vârstei. Privirile obosite și încețoșate ale lui Dumitru Dascălu se bucură de ceea ce li se oferă. Sufletul i se încălzește și vibrează satisfăcut
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
atât de clare în amintire, încât după mulți ani, târziu, foarte târziu, când am citit, cunoscându-le geneza și sensul, strofele pe care Verlaine le-a scris în închisoarea de la Bruxelles: Le ciel est par-dessus le toit Si bleu, si calme! și mai departe Mon Dieu, mon Dieu, la vie est là, Simple et tranquille. Cette paisible rumeur-là Vient de la ville... imaginea care a țâșnit din lumea amintirilor mele și care s-a suprapus celeia pe care o evocă nefericitul poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
loc a ocupat în viața mea interioară, ea n-a format în cea publică, aproape niciodată, câmpul principal al activității mele. N-aș putea spune același lucru despre colegul Brănișteanu. La el, a fost vocație, cu adevărat. Cariera sa onestă, calmă și demnă, e un model de constanță, de consecvență, de rectitudine... * Prima redacție (serioasă, reală) în care am figurat cu un rol bine definit de colaborator cotidian, având "rubricele" mele, sarcinile mele, răspunderile mele, a fost redacția Jurnalului, organul oficios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care a adăpostit pe marele povestitor și din când în când pe Eminescu. Anotimpul, lumina, distanța și toate celelalte condițiuni particulare în care obiectivul aparatului (ajutat de ochiul ager și sigur al operatorului) a surprins această imagine, atmosfera de poezie calmă și de rustică frumusețe, pe care a reușit să i-o conserve, fac din fotografia reprodusă aici dacă nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să mă îmi treacă fiori de gheață pe șira spinării În acel moment doream să fiu în altă parte, doream să dispar din fața lor. Dar când eram gata să pun în aplicare acest gând, domnul profesor Florea cu o voce calmă și cu o expresivitate caldă a zis că pot rămâne să ascult ce are de spus. Casa părintească,văzută din două unghiuri diferite În acel moment doream să fiu în altă parte, doream să dispar din fața lor. Dar când eram
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
are de spus. Casa părintească,văzută din două unghiuri diferite În acel moment doream să fiu în altă parte, doream să dispar din fața lor. Dar când eram gata să pun în aplicare acest gând, domnul profesor Florea cu o voce calmă și cu o expresivitate caldă a zis că pot rămâne să ascult ce are de spus. Cum eu eram mort de frică, probabil se putea lesne citi și pe expresia feții mele, am rămas ca la dentist, vocea sa mi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
suficient și mă cam încurcă. Persoana respectiva, s-a retras fără comentarii pe bordura trotuarului, privindu-mă fix fără a mă slăbi deloc din priviri. După un scurt interval de timp, persoana în cauză mă întrebă cu o voce subțire, calmă, privindu-mă în ochi: „E de vânzare lucrarea?”, neluându-și privirea de pe fața mea transpirată de căldura de afară și de efortul pe care îl făceam, având și o poziție destul de incomodă de a ciopli. Cum era și firesc i-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a apărut Anteros. Prin această ficțiune poeții au vrut de fapt să sugereze că dragostea pentru a crește are nevoie de reîntoarcere. Nimic nu-i mai firesc acum decît a recunoaște dragostea ce-o datorăm cîmpiei. Dimineața regăsesc o mare calmă, ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat În cursul nopții. Probabil și grecii antici erau destul de departe În viața practică de atitudinea olimpiană pe care le-o atribuim. CÎmpia nu e totuși eșecul muntelui, ci locul unde sîntem numai oameni
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de salcie Înmugurită și torțe... Dar beția lui Dionysos nu ascunde oare neputința de a Înfrunta calmul și claritatea? Iată o Întrebare care mă derutează. Acest zeu contradictoriu eliberează pentru a Înlănțui și mai mult. E desfrînat și tragic. Feței calme a culturii grecești, Îi opune vehemența patimii cu care se desfată și suferă. Știe și el să se bucure de soare. Se bucură Însă de soare ca o șopîrlă, cînd vinul se Încinge iar vegetația fermentează ațîțător. Atunci are chef
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
statuilor lui Praxitele, fluturîndu-i pe buze. Pe nisipul Înălbit de soare o statuie a Afroditei e, dealtfel, mai firească decît În orice muzeu de antichități. Ce putea face grecul antic, Îndrăgostit de frumos și Însetat de dragoste, În această singurătate calmă și luminoasă? Pe nisipul cald și lins de apa sărată? Și ce putem face noi după exemplul lor? Să Întoarcem privirea spre mare și s-o vedem pe Afrodita ieșind din valuri. Întrebat odată ce este un zeu, Tales din Milet
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă îndoiesc și să mă revolt împotriva Preasfintei Treimi, precum stă scris la numărul 17; cu această cunoaștere, am simțit un nou imbold lăuntric spre lacrimi, la fel ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai departe, îndeosebi după acea liniște mare sau desfătare a inimii, părându-mi-se că nu aveam pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]