4,790 matches
-
normal de vârsta mea. - Lasă odată pernă aceea din mână. Nu-ți dai seama că avem nevoie de tine. Și eu, si mai ales tata... Este cazul lui numărul 1 la serviciu și trebuie neapărat soluționat. Lăură se îndepărtează de canapea și se așează într-un fotoliu lângă geam, cu capul plecat. - Încep deja să mă simt speriată. - Asta nu dovedește nimic. Trebuie să iei imediat o hotărâre în legătură cu noul tău rol. Cunoști părerea mea. Eu te voi susține în permanentă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
variante de a povesti cele întâmplate. Lăură era ferm convinsă că într-o zi ea va deveni celebra, cu frumusețea și talentul pe care-l avea, dar mai ales se consideră deosebit de inteligență și extrem de muncitoare pe deasupra. Se lungi pe canapea, ațintindu-și privirea către focul din sobă. În adâncul sufletului era tare mâhnita, se mustra singură că a intrat în jocul acesta nebunesc propus de Emil. Figură ei exprimă în clipa aceea un fel de gânditoare interiorizare. În ea erau
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
adevarat, nimeni și nimic nu i-ar fi putut schimba vreodată sentimentele față de el.În cele din urmă, el fu cel care atacă subiectul cu ochii ațintiți pe pahar, fără să se uite spre mine. Stăteam unul lângă celălalt pe canapea, cu spatele la sobă: -Lăură, au cam început să-ți placă străinii, după câte-mi dau bine seama!.. -Nu te privește pe tine asta, îi răspunse ea obraznica. Îmi zâmbi cu zâmbetul lui ambiguu. -Dar nu te învinuiesc de nimic. -Tu ce-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dragostei lor. Se sărutau non-stop, iar mâna lui coborî încet către sexul ei. Lăură îi prinse mâna și i-o strânse puternic. El o cuprinse cu brațul, iar ea îl apucă de dupa talie.Ținându-se înlănțuiți, se îndreptară direct către canapea. Ea se lasă pe genunchi, cu fața către el și-i săruta avida sexul superexcitat. El se aplecă reluând sărutarea pe buzele ei frumos rujate. Ea se lasă pasivă sărutata pe obraji, pe ochi, după urechi, apoi deveni brusc activă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-Știu să evadez din mijlocul oamenilor, tinu el să precizeze. El zâmbi,ridicând paharul în sănătatea ei. -Nu mă duce în ispita!.. Lăură însă începuse deja să se dezbrace, lăsându-se deja pe spate cu brațul întins moale pe marginea canapelei. Avea o expresie veselă, amuzantă și îl tachina mereu. -Stii despre ce să scrii? Despre întâmplări din “culise”, despre iubitele tale, oricum altceva decât ceea ce ai scris până acum. -Mă dezamăgești, Lăură!...Sperăm să-mi ceri, dimpotrivă, cărți de specialitate
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
a lui Ați, Într-o zi extraordinară În care să mai Împlinim o dată 16 ani? De ce Malin? Pleci, salve! Ba nu, de ce nu te putem opri? Dar tu ai rămas. Te simt că pe o adiere primăvăratica. Te văd pe canapea stând jenat la făcut fotografii, dansând În fața oglinzii din camera mea; cu un pahar cu bere În sufragerie, pe balcon, În hol, În ușă de la intrare. Într-o zi mi-ai spus ,,Cezara, ce-ai zice dacă, peste ani de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ce Art Shay (autorul imaginii) povestește că, după ce Simone a auzit păcănitul aparatului foto, s-a întors și, văzându-l pe tânărul fotograf, l-a certat în joacă și, mai ales, a râs? Decât s-o văd stând pe aceeași canapea cu Sartre (care-și lipește tălpile pantofilor una de alta, îndoind picioarele ca un copil chemat în biroul directorului), ascultând amândoi ce le mai zicea Che Guevara despre războiul de gherilă și nenorociții ăia de americani, mai bine mă uit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
lui Th. Rosetti: Măi băieți, vreți să vă dau eu un nume fără pretenție, care să vă placă la toți, fiindcă nu zice mare lucru? Vorbește! Hai s-o botezăm <<Junimea>>... Foarte bine! strigarăm cu toții. Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții: S-a lepădat. În numele Domnului, boteze-se dar <<Junimea>>! Exclamă Pogor
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
femeia locuiește în casa doctorului Sinus, o clădire mare, ridicată după planurile proprietarului însuși și decorată tot de el. O oroare. Urcă la etaj și intră într-o încăpere scufundată în întuneric. La lumina fulgerelor se văd câteva paturi și canapele pe care sforăie niște femei complet îmbrăcate. Cléa îi arată un pat. Ar vrea să-i telefoneze soțului ei, să vadă dacă s-a întors, dar Cléa dispăruse undeva în casă. Rafale de ploaie izbesc violent în ferestre. Așezate în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Noaptea, nu mai visează, sau foarte puțin. Oricum, când se trezește, nu-și mai aduce aminte nici măcar dacă a visat sau nu. Peste zi, între injecții, ședințe de kinesiterapie și recoltări de sânge, se odihnește. Citind sau somnolând lungită pe canapea. Atunci, imaginea farului luminând la intervale regulate o mare fără lună i se strecoară pe sub pleoapele pe jumătate închise sau chiar între paginile cărților. Mereu la fel de limpede și la fel de obscură. Fragment nomad, călătorind prin cosmosul lăuntric ca o țandără de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e frumoasă, a venit deja primăvara. Din păcate, răcise, nu știe cum. Febră, hârâială în piept, îi curge nasul. Medicul curant îi prescrie alt antibiotic, pe lângă cel pe care îl ia, fiecare afecțiune cu antibioticul ei. Ziua moțăie lungită pe canapea, noaptea doarme prost. Transpirațiile o silesc să-și schimbe des pijamaua. Și pe urmă, starea ei devine satisfăcătoare. Relativ. Doarme mai bine și ziua citește. Vecina lor, Maryse, vine să-i țină companie pălăvrăgind. Aduce flori, fructe, prăjiturele uscate. Alegerea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fusese retezat. VII Oboseală mare și durere persistentă de spate, în vreme ce, pe de altă parte, este apucată de furor. Se trezește dimineața foarte devreme, la cinci, bea o cafea mică, decofeinizată (cea autentică îi provoacă extrasistole), și se așază pe canapea, cu spatele susținut de mai multe perne și calculatorul pe genunchi. Își schimbă des poziția, fără a o găsi pe cea care s-o facă să sufere mai puțin. Cuvintele se îmbulzesc și se ciocnesc în capul ei și pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și aparate electronice, cu jucării frumoase pentru copii, cu droguri și sex pentru părinți și cu un tezaur nesecat de obiecte de uz casnic pentru cele mai diverse întrebuințări. Secvențele de început ale filmului îl prezintă pe tatăl adormit pe canapea, în fața televizorului. La sunetul imnului, imaginea se clarifică, prezentînd o scenă în care soldații din infanteria marină ridică stindardul pe un deal din Iwo Jima, evocînd astfel eroicul trecut al Statelor Unite. Prezentul însă este tulburat de neliniști. Camera de filmat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Beavis și Butt-Head, sînt derivate ale personajelor Wayne și Garth din spectacolul Lumea lui Wayne (Wayne's World), un film popular. Ei se aseamănă și cu personajele Bob și Hugh McKenyie de pe SCTV, care stau mai tot timpul pe o canapea, făcînd remarci grosolane și obscene despre emisiunile de televiziune pe care le privesc bînd bere. Beavis și Butt-Head preiau ceva și din comportamentul asocial al personajului de film animat Bart Simpson, dus însă la extrem. Comentariile celor doi cu privire la videoclipurile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
privind la televizor și apoi devastează cartierul, oferă o viziune a societății marcate de familii destrămate, comunități care se dezintegrează, indivizi anomici, o societate lipsită de valori și idealuri. Așadar, Beavis și Butt-Head sînt părăsiți în fața televizorului, devenind critici "de canapea" ai videoclipurilor preferate. Într-un anume sens, cei doi sînt primii critici media care devin eroi ai culturii media, deși sînt contradictorii în criticile lor asupra produselor media. Multe dintre videoclipurile pe care cei doi le atacă sînt stupide și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nasul și gura. Toate aleargă de colo-colo ținând sau nu, câte ceva important în mâini; ori stau de vorbă prin câte un colțișor de coridor slab luminat, cu mirosuri nu prea plăcute, încărcat de voci răgușite. În stânga mea, lângă intrare, o canapea veche după felul cum arată, cel puțin la prima vedere... Drept în față, câteva scaune, vechi și ele, în jurul unei mese murdare și probabil cu aceeași vechime. * * * Măsuța, așezată la poalele unui stativ de metal, cam la 180 cm înălțime
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
personale depuse aici de oameni la internare; mă doare gândul cu fiecare luciditate impusă de realitatea că multe dintre aceste ,,efecte’’ personale vor rămâne definitiv agățate pe umerașele din lemn învechit și ros de cari ori aruncate aiurea pe vreo canapea bătrână unde scheletele mobile le-au lăsat. Aici se lasă îmbrăcămintea de acasă civilă, așa cum eu nu am făcut pe deplin, iar apoi internați fiind, merg agale aproape ,,bezmetici’’ prin coridorul semi -întunecat. Nu știu ce gândesc, numai pot să-mi închipui
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în fața ușilor de termopan. Am urcat greoi treptele scării placată cu gresie, am apăsat clanța și am ajuns într-un fel hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă sunt așezate trei scaune învechite unul lipit de celălalt, închipuind o canapea. În fața ușii, două bucăți de mochetă, murdare și ele. Pe canapeaua din scaune destinată vizitatorilor și pacienților deopotrivă, doarme un dulău pătat. Caloriferul stabilit în dreapta intrării degajă căldură din belșug, așa că e tocmai locul potrivit pentru somnul unui dulău maidanez
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
gresie, am apăsat clanța și am ajuns într-un fel hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă sunt așezate trei scaune învechite unul lipit de celălalt, închipuind o canapea. În fața ușii, două bucăți de mochetă, murdare și ele. Pe canapeaua din scaune destinată vizitatorilor și pacienților deopotrivă, doarme un dulău pătat. Caloriferul stabilit în dreapta intrării degajă căldură din belșug, așa că e tocmai locul potrivit pentru somnul unui dulău maidanez, într-o zi mohorâtă de iarnă. Am închis ușa destul de încet
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în urmă cu două săptămâni, să scriu ,,cererea de externare pe propria-mi răspundere’’. Hârtie veche și de cea mai proastă calitate. Ne-am prins într-o discuție. O asistentă frumușică a ieșit și ne-a rugat să mergem pe canapeaua aflată la o distanță destul de mare față de cabinetul doamnei doctor, dacă vrem să vorbim. În urmă cu patru zile i-au făcut analize pentru a vedea dacă merge acasă definitiv ori numai pe perioada sărbătorilor de iarnă. Au fost negative
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Regele Carol fuma nervos țigară după țigară... Conversația trecea de la momente de dispută la scurte perioade de tăcere. Mihai nu înțelegea mare lucru din ceea ce se spunea și ori de câte ori cerea explicații, răspunsurile primite erau improvizate. Așa că se așeză tăcut pe canapea, urmărind ore în șir conversația și intervenind rareori. Imediat după ora patru (își amintește Mihai, dar Carol scrie că după cină, deci nu după ora 16, ci după ora 18) primul aghiotant al generalului (col. Elefterescu) aduse regelui un plic
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mine mă invită să mă prezint unui doctor bărbat. Plec singur În bulevardul Dacia la profesorul Dr. Pavel, care mă supune unui sever examen. Într-un colț, sunt invitat să execut o serie de aplecări. Mă așează apoi pe o canapea. Pulsul il aveți cam mărit. De asemeni ficatul e cam bombat. Mă gandesc că nu voi eșua În traversarea oceanului din cauza ficatului și atunci caut să-i explic că nu simt ceva la ficat și că de abia am luat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sobei, noutăților, bârfelor inofensive ce fac deliciul tuturor întâlnirilor neprotocolare și... bucuriei. Povestind acum, retrăiesc atmosfera aceea atât de liniștitoare și revăd cu ochii minții și ai inimii sufrageria doamnei Maria în care, așezați pe jos, în fotoliu sau pe canapea, ne sorbeam unul altuia vorbele, ne oglindeam unul altuia luminile ochilor, ne minunam că suntem, trăiam plenitudinea clipei. Astfel se percepe lumea la Slatina, în casa bunei doamne Maria. Noaptea a fost lungă, dilatată de gândurile frumoase exprimate prin viu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
strada M..., nr. 10. Voi încerca, cel puțin. Întâlnirile au loc într-o încăpere vastă, cu mobilier vechi: o masă ovală pe un mijloc aproximativ, înțesată de cărți - sahaj sau de specialitate (surorile sunt profesoare de limba română); stând pe canapea, în față, un dulap cu vitrină - aici este amenajat altarul Mamei (un tablou mare, bețișoare fumegânde, lumânări aprinse, prăjiturele); în dreapta, o bibliotecă în același ton cu restul mobilierului - adică marcată de patina timpului - ale cărei titluri n-am reușit niciodată
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sahaj; o mochetă acoperă întreaga suprafață a camerei, iar la ușă, credincioși, doi câini la fel de bătrâni ca mobilierul! Am încercat să descriu totul dintro suflare, pentru a imortaliza fotografia locului așa cum am perceput-o din primul moment. Din partea dreaptă a canapelei, radiocasetofonul emite în atmosfera puțin arhaică, frumoasa, liniștitoarea și penetranta muzică a lui Shri Krishna. Într-o altă notă, una de nou, de data aceasta, în față, lângă dulapul cu vitrină se află computerul de la care s-au transmis online
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]