7,296 matches
-
grădina din spatele hotelului. în ziua următoare, se așeză acolo cu nișite cărți și ustensile de pictat. Respirînd cu dificultate, făcu desene în creion, le întări pe cele mai bune cu cerneală și le coloră cu acuarele. în timp ce lucra, astmul îl chinui mai puțin, și pentru că nu dormise aproape deloc, închise ochii, se aplecă peste masă și-și odihni fruntea în pumnii încleștați. Auzea cum aerul mișcă ușor crengile copacilor, chemarea întîmplătoare a vreunei păsări sau o viespie bîzîind prin colțul verandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pot opri. Pentru Dumnezeu, fă-ți temele sau du-te să te plimbi. Fă ceva, orice. — Cum să pot, cu mintea plină de chestiile astea? — Atunci, du-te la culcare. — Dar cînd închid ochii, le văd. Sînt foarte active. Mă chinuie, mă chinuie într-una. Așa înnebunește lumea, sînt sigur de asta. Domnul Thaw se uită lung la fiul lui cu o expresie de neliniște amestecată cu îngrijorare. Vrei să chem un doctor? Cu ce m-ar ajuta asta? „Doctore Tannahill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pentru Dumnezeu, fă-ți temele sau du-te să te plimbi. Fă ceva, orice. — Cum să pot, cu mintea plină de chestiile astea? — Atunci, du-te la culcare. — Dar cînd închid ochii, le văd. Sînt foarte active. Mă chinuie, mă chinuie într-una. Așa înnebunește lumea, sînt sigur de asta. Domnul Thaw se uită lung la fiul lui cu o expresie de neliniște amestecată cu îngrijorare. Vrei să chem un doctor? Cu ce m-ar ajuta asta? „Doctore Tannahill, îmi trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vreau să fac o serie de picturi denumite Faptele lui Dumnezeu care să arate potopul, confuzia Babelului, prăbușirea zidurilor Ierihonului, distrugerea Sodomei. Da, da, da, un imn Celui Care Provoacă Toate Catastrofele Vechiului Testament, care face bine lucrurile dar le chinuie și le distruge la fel de bine. Sau mi-ar plăcea să pictez o serie de peisaje urbane prin care trece canalul. Sau Stiloul i se opri deasupra paginii, apoi coborî și schiță copacul din Sauchiehall Lane, mărit și desfrunzit, printre casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu are nici o șansă de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți, plini de speranță, chinuiți de îndoieli, încîntați, flămînzi și sătui în același timp își ițeau capetele și se aplecau să zărească o clipă doar fața celui care-i contempla. Din Iisus se vedeau doar mîinile care se odihneau pe fața de masă. Apăreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din rațiuni pur simbolice, dar în punctul în care umerii li se atingeau ușor, prin el trecea un flux atît de tăcut și relaxat, că mintea îi fu cuprinsă de o senzație de gol limpede, și nu se mai lăsă chinuită de gîndurile despre ce trebuie să facă atunci cînd or să ajungă acasă. Se opriră la poartă. Ea își închise brusc ochii și-și dădu pe spate capul și fața oarbă. El își puse gura pe a ei. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așteptă un imbold să se dea jos din pat și, în cele din urmă, se tîrî pînă la cămară și la toaletă, apoi se întoarse în pat. Zăcu acolo ca un leș, cu creierul putred și viziuni de răzbunare. O chinui în fantezii sexuale, recompuse și lungi discursurile de despărțire, amintindu-și cu minuție și dezgust fiecare clipă petrecută împreună. Se întrebă de ce mintea lui era atît de preocupată de o fată care-i dăruise atît de puțin. Sentimentele dureroase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un pat curat or să facă miracole. Bănuiesc că ești mai obosit decît crezi. Pătrarul de lumină palidă apăru în față și deveni de dimensiunea unei uși. Se deschidea la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute, ajunseră într-o cameră îngustă, întunecoasă, tăiată în piatră, placată cu marmură pe trei pereți și cu porți din fier forjat pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
comum îașa cum pretind că fac), continentele ar fi devenit grădini, grădini ale spațiului și luminii, unde fiecare dintre noi ar avea timp să se îngrijească de cei dragi, de copii și vecini, fără să-i înghesuie și să-i chinuie. Dar aceste organisme mari cooperează doar să ucidă și să zdrobească. încă o dată, consiliul a început să hrănească creatura împărțind lumea în două și pregătindu-se de război. Dar a dat de un necaz neașteptat... — Opriți-vă! Simplificați prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scris capitolul 12 și viziunea nebunească și criminală din capitolul 29. Primul meu erou avea ca model propria mea persoană. Aș fi preferat pe cineva mai puțin specializat, dar propriile viscere erau singurele pe care le puteam pipăi. L-am chinuit amarnic pe sărmanul Thaw și cu destul sînge rece, pentru că deși pornește de la mine, era mai dur și mai cinstit, așa că l-am urît. Mai mult, moartea lui mi-a dat prilejul de a trece la un context social mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dacă nu, vino să bem ceva în liniște și să vorbim despre orice în afară de nenorocita asta de adunare. Chiar și limbajul lor mă face să mă simt nașpa. Lanark o privi lung și văzu cît de atrăgătoare era. Priveliștea îl chinuia enorm. Știa că dacă i-ar da voie să-i sărute gura țîfnoasă, n-ar simți nici căldură și nici nu l-ar stîrni. Privi în sinea lui și descoperi doar un îngheț flămînd și lipsit de generozitate, un gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dumneavoastră nu păstrează nici o urmă. ― Atunci de unde știți că au fost introduse? ― În urma unui raționament logic, răspunse Mașina, bazat pe date. Faptul că iluzia dumneavoastră este în legătură cu Patricia Hardie îmi apare foarte sugestiv. Gosseyn ezită, apoi formulă gândul care îl chinuia. ― Mulți nevrotici au și ei convingeri foarte ferme. De obicei aceștia se identifică fățiș marilor personalități: "Eu sunt Napoleon, eu sunt Hitler, eu sunt Tharg, eu sunt soțul Patriciei Hardie". Ideea mea nu este de aceeași natură? ― Absolut de loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
E o tulburare pur funcțională, dar formele de manifestare exterioară sunt dezastruoase pentru individul în cauză. Se produce o constantă pierdere de curaj. Și explozii de sadism care să ascundă tot mai marea lașitate. La 40 de ani, îl vor chinui coșmarele numai la gândul accidentelor ce le-ar fi putut avea în unele locuri primejdioase pe unde l-au purtat pașii în tinerețe. Și încheie, înălțând din umeri: ― Încă unul care n-a reușit integrarea non-A. Blayney avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la altul: două femei și trei bărbați. Prin minte îi trecu un gând, aproape fără rost: "Nu fac ce-ar fi necesar. Ar trebui să ies de aici. Oricând poate apărea cineva." Dar nu se mișcă. Un alt gând îl chinuia acum: Sunt oare cu adevărat morți? Ca să se convingă, îngenunchie lângă X. Fără să-și dea seama ce face, își puse palma pe cutia de plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim Thorson, delegatul personal al unui imperator galactic, urma să devină președintele Pământului. Gândul care îl chinuia privea Mașina. Aceasta a încetat să mai fie utilă. De-acum înainte, niciodată nu i se va mai putea acorda încredere, din moment ce ea s-a dovedit vulnerabilă. Îi era dificil să imagineze Pământul fără Mașina jocurilor. Dr. Kair. aflat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
conta dacă se omora pentru una, sau pentru alta. Doar n-o să-și ia viața, uite așa, din senin. Fără să mai spună nimic, se întoarse, ieși din cabină și se îndepărtă de Mașină. Tot restul zilei fu un om chinuit de disperare și uluire. Abia către seară înfierbântarea agitației sale se mai potoli. Se simțea obosit și nefericit, dar în același timp, și mult mai capabil să se concentreze. Mașina nici măcar nu-i sugerase să încerce să pună mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
putut deja să eșueze. Thorson reluă, cu un ton aproape șoptit: ― Nimeni, în afară de mine nu-și poate da seama că, pentru moment este un eșec, cu o singură posibilă excepție... (șovăi) Crang. Se încruntă o clipă, ca și cum l-ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai multe arme decât ai tu oameni? Gosseyn șovăi. Lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urmă, pari să nu fi servit vreunui scop bine definit. Căci atacul n-a fost respins datorită acțiunilor tale, ci datorită filosofiei unei întregi rase. Tăcu. Capul i se înclină spre dreapta, dovadă inconștientă, dar expresivă, a ezitărilor care-l chinuiau. Părea cu totul absorbit de o problemă imediată, iar când vorbi din nou, vocea îi răsuna răgușită: ― Și totuși, trebuie să existe o legătură. Gosseyn, cum poți tu explica coexistența acestei unice filosofii non-A și a acestui exemplar unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
L. ― Va fi o luptă între inteligențe ― zise dr. Kair. În ce mă privește, eu pariez pe creierul suplimentar. Trecuse mai mult de o oră de când discutau. Crang se mărginea să facă, din când în când, unele remarci. Neliniștit și chinuit de îndoieli, Gosseyn îl pândea cu coada ochiului pe omul cu ochii de culoare alunei. După spusele lui Kair, el fusese cel care îl găsise și îl arestase. Tipul, sigur că trebuie să-și joace rolul de agent al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu se mai miră că Thorson își petrecuse ultimele zile pe Venus, Palatul semăna cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând să ceară o lămurire, o descriere a bătrânului ce fusese găsit. "Poartă barbă?" dorea el să întrebe. Dar nu putu scoate nici un sunet. Chinuit de senzații contradictorii, nu putu formula decât un singur gând: "Ei, și acum ce trebuie să fac?". Thorson îi făcu un semn din cap. ― Am dispus în jurul lui o companie înarmată cu suflante. Sunt acolo și-l supraveghează. Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unuia din soldați. Mi-e din ce în ce mai greu să lupt contra durerii. Gosseyn se aplecă și ridică o suflantă, dar mintea îi funcționa cu febrilitate. "Am ajuns oare să forțez un foarte grav rănit să rămână în viață și să se chinuie, numai ca să-l pot interoga?" Lupta din sufletul lui, deși îl afectă, se încheie cu hotărârea sălbatică de a proceda exact așa. Astfel că schiță o mișcare negativă din cap când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îl întinse pe podea, apoi îngenunchie grăbit și-și lipi urechea de pieptul martirizat, încercând să detecteze eventualele pulsații ale inimii. Descurajat, se ridică după un moment. Fără să-și dea seama, buzele sale articulară în șoaptă gândurile care-l chinuiau: Nu mi-ai spus tot ce trebuia să știu. Principalele aspecte au rămas la fel de întunecate, ca și până acum." Cu regret, renunță la această idee. Căci își dăduse seama că, în fond, asta era esența vieții pe care o trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc și de la sine, în tipare lente, și nu se chinuie să fie; prin ea, eclipsele dispar într-o seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă de-a ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici n-ai bănui că sunt posibile. În
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Sunt doisprezece“, a spus. „Cum poți să fii atât de liniștită ?“, am întrebat-o, fiindcă începea revanșa. „Din tot ce ți-am spus reiese că Dragoș nu există, acolo, pe masă, și tu, în loc să spui ceva, mă lași să mă chinuiesc...“ „Sunt obosită“, a spus Zenobia și mângâia mai departe trandafirii. „Tu nu mă ajuți niciodată“, am spus, „mă lași totdeauna să mă chinuiesc singur... Nu-ți dai seama ? Dacă Maria nu-l vede, dacă poate să-și treacă mâinile și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]