6,287 matches
-
1976, 9 779; Ionuț Niculescu, „Procese istorice”, TTR, 1976, 3; Aureliu Goci, „Procese istorice”, RL, 1976, 19; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 217-218; Paul Dugneanu, Romanul de largă respirație, LCF, 1978, 22; Luca Vasile, „Cinema Splendid”, CL, 1978, 6; Nicolae Balotă, Rememorare și analiză, RL, 1978, 29; George Muntean, Un roman-document, RL, 1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST, 1978, 8; Elena Tacciu, Un bildungsroman, RL, 1981, 10; H. Zalis, Planurile cinematografice ale memoriei, CNT
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
în noua dramaturgie românească, București, 1977, 217-218; Paul Dugneanu, Romanul de largă respirație, LCF, 1978, 22; Luca Vasile, „Cinema Splendid”, CL, 1978, 6; Nicolae Balotă, Rememorare și analiză, RL, 1978, 29; George Muntean, Un roman-document, RL, 1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST, 1978, 8; Elena Tacciu, Un bildungsroman, RL, 1981, 10; H. Zalis, Planurile cinematografice ale memoriei, CNT, 1981, 19; Iorgulescu, Critică, 141-144; Brădățeanu, Istoria, III, 235-237; Cocora, Privitor, II, 113-115; Diaconescu, Dramaturgi, 230-233; Faifer, Dramaturgia, 146-148; Ghițulescu, O panoramă
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
acuzat de „complot”, rămâne un act izolat, puterea preferând să se debaraseze de creatorii „indezirabili” prin migrarea. Dar, spre sfârșitul anilor 1920, sunt numeroși scriitori care nu mai sunt publicați, iar puterea - care controlează toate mijloacele de creație (editură presă, cinema etc) - inaugurează perioada arestărilor și a expulzărilor din rândul intelectualității creatoare, fapt care va deveni curent cu începere din 1933. Acum chiar și emigrarea devine problematică, iar în curând - imposibilă. De altfel, din 1921, toate cererile intelectualilor doritori să plece
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1 septembrie 1934, Gorki și Jdanov - secretarul PCUS cu problemele muncii ideologice - prezintă „realismul socialist” ca singurul curent acceptabil din punct de vedere politic. Exigența de a crea în acest spirit se aplică în toate domeniile culturii: pictură, muzică, teatru, cinema, arhitectură - un model fiind pavilionul URSS de la expoziția universală de la Paris din 1937. Ea trece prin înființarea de uniuni artistice pe disciplină - Uniunea scriitorilor, etc. -, care pun sub control întreaga activitate a intelectualității creatoare și inaugurează o vânătoare de vrăjitoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este plasată în Berlin, în ultimele săptămâni ale războiului, și care construiește povestea unui spion sovietic, Maksim Isaev, lucrând sub numele de Stirlitz (interpretat de actorul Viaceslav Tihonov), poate fi citit ca o operațiune de comunicare în contul KGB. La cinema, comediile de moravuri se bucură de un foarte mare succes. șapte milioane de spectatori vor vedea, în 1974, filmul lui Riazanov, Ironia soartei, povestea unei găști de prieteni care are obiceiul de a merge, în ajunul Anului Nou, la bania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
decembrie: „Toată lumea știe acum că situația materială a muncitorilor s-a îmbunătățit considerabil, că viața a devenit mai bună, mai veselă”. Această proclamație dă tonul propagandei. Devenită lozincă, ea poate fi citită pe ziduri, auzită în toiul manifestațiilor, văzută la cinema, în special în comediile muzicale ale realizatorului foarte popular Grigori Aleksandrov - Circul în 1936 sau Volga-Volga în 1938. Cultul personalității se construiește, la mijlocul anilor 1930, în jurul figurii unui Stalin ce reprezintă izvorul fericirii în asemenea măsură încât îl personifică. Propaganda
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
În special În ceea ce privește reprezentările artistice (Debrod, 2000). Sub termenul generic de underground (care apare În același timp ca substantiv și ca adjectiv, Începând cu 1966) se regrupează numeroase grupări experimentale semiclandestine. Acestea vor Încerca să integreze toate formele de expresie (cinema, presă, video), independent de curentele dominante și la marginea circuitelor obișnuite de distribuție comercială. Dacă benzile desenate, de exemplu, au reușit să pătrundă spectaculos În mediile dedicate În general cărților și În lumea editurilor, cu saloanele și expozițiile lor, alte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prezența a fost numeroasă. Directorul TIFF-ului a observat că la Sibiu, pe de o parte s-au produs revoluții stradale, pentru filmele românești de Cannes, iar pe de altă parte filme excepționale au rulat cu sala aproape goală, la cinema. Ceea ce îl face să concluzioneze că „există un risc, în privința publicului, care s-a obișnuit ca evenimentele culturale să fie livrate gratis. Ceea ce la anul nu se va mai întâmpla; vor exista poate jumătate din evenimentele de anul acesta, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
în momentul în care îți scriu aceste rânduri se aude sunetul ascuțit al unui fierăstrău electric - un vecin „închide“ un balcon, după expresia de acum clasică. În orașul Ianca nu există nici o bibliotecă demnă de acest nume, nici sală de cinema, nimic. Există o casă de cultură, inaugurată cu mare pompă cândva prin ’90 - o construcție hâdă, vopsită urât, fără nici un gust, total nefolosită. Biblioteca este mereu închisă și poartă numele unei personalitați locale (Georgeta-nu-știu-cum, obscură „personalitate“ locală emigrată în Canada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fie în domeniul stilisticii, fie în cel al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, dar și al semioticii, corpusurile de analiză variind de la cele literare, culturale (teatru, cinema, dans etc.), de mentalități, didactice, pînă la corpusurile mediatice. Stereotipul este un fenomen care afectează structurile pe trei niveluri: 1) structuri tematice, referențiale sau paradigmatice (ideile și reprezentările personajelor, locurilor, acțiunilor și obiectelor); 2) structuri sintagmatice (înlănțuirea părților de discurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest moment, există un mare interes pentru filmul meu, dar nu știu dacă va vinde bilete“, a mai spus Mungiu. „Chiar dacă asta se va întâmpla, nu va putea avea un mare succes comercial pentru că nu prea mai avem săli de cinema. Mai avem doar 38 de săli de cinema în toată țara. Nu cred că oamenii nu sunt interesați să vadă filme românești. Ei nu sunt interesați să vadă filme la cinematograf în general, incluzând filmele de la Hollywood. Oamenii sunt obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
meu, dar nu știu dacă va vinde bilete“, a mai spus Mungiu. „Chiar dacă asta se va întâmpla, nu va putea avea un mare succes comercial pentru că nu prea mai avem săli de cinema. Mai avem doar 38 de săli de cinema în toată țara. Nu cred că oamenii nu sunt interesați să vadă filme românești. Ei nu sunt interesați să vadă filme la cinematograf în general, incluzând filmele de la Hollywood. Oamenii sunt obișnuiți să descarce filmele sau să cumpere DVDuri și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
odată cu ea, un adevărat imperiu de fabricat vise și bani. Pentru că filmele sale nu aveau unde rula, Marin Karmitz și-a creat propria rețea cinematografică. Societatea Mk2 - a treia în Franța - produce și distribuie filme, construiește și exploatează săli de cinema. La 69 de ani, Marin Karmitz pune discreție și modestie în răspunsuri, deși recunoaște că, temperamental, timidul a trebuit să fie un rebel, un „rezistent“. Marele patron, abil om de afaceri, e dublat de un creator pasionat, creatorul de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
încadrarea, modul de a decupa realitatea. De altfel, singura școală pe care Marin Karmitz, șeful imperiului cinematografic MK2, a făcut-o cu plăcere în Franța a fost cea de operator de imagine. Motor... Am fost un bântuit al frontierelor, cu cinema-ul drept pașaport diplomatic Ce vă amintiți din copilăria românească? Amintirile mele din copilărie înseamnă peisaje, străzi, mirosuri... Și mai ales zăpadă. Zăpada cu tot ce are ea nostalgic. Îmi amintesc natura învăluită în zăpadă și multe sănii. Un amestec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
portocalilor și al lămâilor. E ceva cu totul special. Prima oară am fost lăsați să coborâm la Marseille. Câți evrei erau pe acel vapor? Era vaporul evreilor. Ne aflam în 1947. Ați vrut de la bun început să faceți filme? Nu, cinema-ul a venit după ce am constatat că pentru ceea ce mi-ar fi plăcut să fac nu aveam inclinații. Aveam oarece inclinații pentru literatură. Știam însă că vreau să fac o meserie creativă. Nu voiam să fiu bancher, nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
meserie creativă. Nu voiam să fiu bancher, nu voiam să fiu avocat, nu voiam să fiu medic. Nu eram bun de pictor, nu eram bun de muzician, nici de arhitect, deși ador arhitectura, nici un scriitor prea bun nu eram, așa că cinema-ul a venit într-un fel natural. Elementul „imagine“ din cinema m-a sedus. Și încă ceva: aveam pe vremea aceea încă pașaport de refugiat politic, ceea ce însemna să cauți să obții viză pentru orice călătorie. Era greu de obținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
avocat, nu voiam să fiu medic. Nu eram bun de pictor, nu eram bun de muzician, nici de arhitect, deși ador arhitectura, nici un scriitor prea bun nu eram, așa că cinema-ul a venit într-un fel natural. Elementul „imagine“ din cinema m-a sedus. Și încă ceva: aveam pe vremea aceea încă pașaport de refugiat politic, ceea ce însemna să cauți să obții viză pentru orice călătorie. Era greu de obținut, nu mă puteam mișca. Eram un mare bântuit al frontierelor. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
orice călătorie. Era greu de obținut, nu mă puteam mișca. Eram un mare bântuit al frontierelor. La un moment dat, am vrut să fiu ambasador, ca să am pașaport diplomatic. Un alt mod de a avea pașaport diplomatic era să faci cinema. Fără să te miști din birou, puteai să mergi în lumea întreagă. Era un mod de a rezolva problema frontierelor. Până la școala de cinema (IDHEC), unde ați făcut operatorie, ce fel de elev ați fost? Am fost un elev mediocru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
ambasador, ca să am pașaport diplomatic. Un alt mod de a avea pașaport diplomatic era să faci cinema. Fără să te miști din birou, puteai să mergi în lumea întreagă. Era un mod de a rezolva problema frontierelor. Până la școala de cinema (IDHEC), unde ați făcut operatorie, ce fel de elev ați fost? Am fost un elev mediocru, cam în marginea sistemului. Până în clasa de filosofie, când am început să fiu interesat. De istorie, de limbă, de filosofie. Am ajuns totul din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
operatorie, ce fel de elev ați fost? Am fost un elev mediocru, cam în marginea sistemului. Până în clasa de filosofie, când am început să fiu interesat. De istorie, de limbă, de filosofie. Am ajuns totul din urmă. Iar școala de cinema a fost cu adevărat o „școală“: eram puțini, lucram împreună, făceam filme, aveam ce să discutăm. A fost o perioadă în care am făcut mult militantism. Am început devreme, din liceu, aveam amici militanți. Militați pentru ce orientare politică? Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
am mai avut chef multă vreme să mai produc ceva; m-a tulburat profund, mi-a trebuit mult timp să trec peste asta. Abbas e o ființă care mi-e foarte dragă, ne leagă o prietenie profundă care trece dincolo de cinema. Cum s-a petrecut colaborarea cu Lucian Pintilie? Am văzut un film formidabil pe care îl propuneam în rețeaua noastră de distribuție, Stejarul. Numai că era prea lung, avea o „burtă“. Am vrut să-l întâlnesc pe Pintilie ca să discutăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
a dublat în scurt timp. Costul biletelor în Franța este mult mai mic decât în Anglia, în Statele Unite sau în Japonia. Pentru că există un sistem important de reduceri, de exemplu prin cărțile de fidelitate. Există totuși în Franța săli de cinema care se închid. Ce se întâmplă? Da, pentru că sistemul economic face ca în toate domeniile să existe „magazine“ care se închid și altele care se deschid. La început existau mari săli unice, apoi ele au fost decupate în săli mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
dvs.? Nu, a unui personaj destul de extravagant cu care lucram și care m-a învățat meseria de „exploatare“ a sălilor. Era de origine rusă și deținea toate sălile „porno“ din Paris. El a avut ideea să deschidă săli mai mici. Cinema-ul este o meserie a ofertei: oferta importantă relansează dorința spectatorului. De unde nevoia de multiplexuri. Pentru că dacă ai o singură sală, plătești aceleași salarii operatorilor, personalului ca și atunci când ai avea șase săli. E vorba de rentabilitate: de la 100 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
un loc extrem de protejat. Ca și satul galilor, al lui Asterix și Obelix. Personal, am primit un Oscar pentru cel mai bun producător independent. Dar e ceva „în afara“ satului, alături de sistem, nu în interior. Ați susținut de-a lungul timpului cinema-ul independent. Există un viitor pentru acest tip de cinema, într-o industrie a giganților? Dacă privim cu atenție, vedem că cinema-ul independent chiar dacă dispare pentru o perioadă, renaște apoi. Se pierde undeva și apare în altă parte cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Asterix și Obelix. Personal, am primit un Oscar pentru cel mai bun producător independent. Dar e ceva „în afara“ satului, alături de sistem, nu în interior. Ați susținut de-a lungul timpului cinema-ul independent. Există un viitor pentru acest tip de cinema, într-o industrie a giganților? Dacă privim cu atenție, vedem că cinema-ul independent chiar dacă dispare pentru o perioadă, renaște apoi. Se pierde undeva și apare în altă parte cu un nou regizor. Se tot vorbea că în America Latină nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]