5,275 matches
-
a lungul șinelor, ascunzându-ne după coloane când trecea câte un tren. Îi vedeam clar pe pasageri, dar nici unul nu se uita pe fereastră. Citeau ziare sau pur și simplu priveau în gol. Metroul este un mijloc de transport foarte civilizat, dar atât. Nu cred că există cineva care să nu mai poată de bucurie că are prilejul să meargă cu metroul. Pasagerii erau puțini și aproape toți stăteau jos. Trecuse ora de vârf, dar îmi aminteam că linia Ginza era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un moment dat nevoia de a-și elibera conștiința, de a așterne pe hîrtie ceea ce știu." (p. 308) Daniel 1 scrie, de la un punct, pentru a mărturisi existența umană, În ceea ce are ea comun, la un moment dat, În toată lumea civilizată. Astfel, le récit de vie devine temă obligatorie a fiecărui membru al sectei elohimiților o sectă religioasă pe care autorul insistă mult -, aspirant la nemurire. Există, așadar, două nivele de autentificare, dintre care primul, cel al prezentului, Îndeplineste funcția realistă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nostalgii și a unei reci disperări a subiectului incapabil atît să revină la condiția de individ deleuzian - mecanic și satisfăcut - sau chiar rousseauist - original, pur, natural - cît și să se integreze ca zoon politikon În societate: „Spirit prea rafinat și civilizat pentru această lume sălbatică, impregnat de bune maniere, de o reținere devenită inactuală și totuși singura condiție a respectării conveniențelor. S-a jucat o dramă al cărei cîmp de luptă am fost eu. Cine n-a căzut În ispita de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
multiseculare de a ameliora prin cultură natura omenească. Or, potrivit unei conepții descinse din ideologia rousseauistă a naturii, natura e liberă și libertatea nu se cucerește decît prin revenirea la natură a celui care și-a cedat viața regulilor societății civilizate. Civilizația, conform acestor autori, și mai ales lui Michel Houellebecq, reprezintă o suprastructură pe care omul Încearcă În zadar să o interiorizeze. Funciar, omuzl este un animal capabil să inventeze valori În fucție de propriile lui stări, dar valorile se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așa cum le citeai pe cele din prima carte și iluzia că nu s-au schimbat nici cărțile, nici autorii, oricare ar fi diferențele, poate persista preț de câteva pagini.” Este prima introspecție orchestrată literar, șarjată, Întreprinsă de Chevillard, prima Întâlnire civilizată (ne amintim de Dublul lui Dostoievski) Între scriitor (borgesianul Thomas Pilaster, 1934-1997, autorul romanului “Zâmbetul morților”, căruia i s-au decernat simultan premiile Jules și Edmond - sic! - Goncourt, și proprietarul unei fermecătoare egerii, Lucie Combes) și exeget (poetul ratat Marc-Antoine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din cenaclul condus de E. Lovinescu. Volumul Teatrul așa cum l-am văzut (1935-1945), apărut în 1986, reunește o parte din publicistica teatrală semnată într-un deceniu dominat de o acută criză economică, politică, dar și repertorială. Tonul comentariilor este moderat, civilizat, lipsit de ostentație. Perspectiva, mereu în atenția analistului, salvează spectacolele și textele discutate de situarea strâmtă în timp. Criticul se dovedește foarte sensibil la problema priorității care trebuie acordată partiturii dramatice și la readucerea actorului în prim-planul atenției creatorilor
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
să se falsifice adaptându-se la conveniențe. Curajoasă, sfidătoare adesea, dar vulnerabilă, ea oferă spectacolul unei sensibilități refugiate în fantezie și joc. Verva metaforică este remarcabilă, tendința subconștientă fiind, așa cum observa Ov. S. Crohmălniceanu, de a compara elemente ale lumii civilizate cu elemente din lumea naturală: direcția de înaintare este spre nefalsificare și combinație liberă a componentelor lumii. Contopirea contrariilor într-un act erotic (niciodată împlinit, veșnic neepuizat) este prefigurată simbolic în Dialogul vântului cu marea: „Sunt călătorul ciudat,/ fără chip
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
procurarea celor necesare unui nivel de trai bun este o mare dificultate și o categorie (relativ restrânsă la început) a celor care își extind proprietățile și veniturile, fiind deținătorii unor impozante construcții individuale care exprimă un confort crescut și poate civilizat. În această situație, opțiunea celor dintâi a fost reîntoarcerea spre locurile natale sau, după anul 2000, munca în alte țări, temporar sau definitiv. Pe aceeași traiectorie ascendentă, mai ales în ultimii ani, se înscrie și migrația externă. Într-un studiu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ucis în Cambodgia 1,7 milioane de locuitori, precum și despre dictatura lui Saddam Hussein, responsabilă de moartea a 100 000 de kurzi în Irak. La aceste crime se adaugă genocidul din 2006 din regiunea Darfur din Sudan, pe care „lumea civilizată” a convenit să-l ignore. Cu tot răul pe care îl incriminează, Philip Zimbardo rămâne optimist: omenirea poate învăța cum să reziste influențelor nefaste. În ultimul capitol al cărții, intitulat „Rezistând influențelor sociale și celebrând eroismul” (capitolul XVI), ni se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de beton". Indigenii, botezați "creaturi", sunt considerați niște animale, dacă ne referim la denumirile pe care le primesc din gura coloniștilor. După caz, sunt numiți "vaci" sau "furnici". Justificarea terranilor este următoarea: "Rasele primitive trebuie întotdeauna să facă loc raselor civilizate, sau să se lase asimilate de acestea". Și totuși, aceste "ființe", cei din neamul Athsens, sunt un popor viu, în simbioză cu pădurea, cu care au în comun un univers oniric. Indigenii visători sunt însă capabili să se și revolte
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Guvernul României cu privire la numărul deținuților politici, care era foarte mare. Guvernului i se dădea cu șutul în fund, scuzați expresia!, de peste tot, punându-i-se în față deținuții politici. Și nu se putea să-și taie toate relațiile cu lumea civilizată pentru niște deținuți politici. Comuniștii aveau, de fapt, un program să folosească deținuții politici la munci forțate pentru că nu-i costa nimic. Or, din cauza acestor presiuni au primit ordin cei de unde eram că nu mai au voie să bată, să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
au reținut, au informat autoritățile și au venit și l-au ridicat. Mi-a spus că la Chișinău, unde a fost dus într-un arest, rușii s-au purtat excelent cu el, i-au dat de mâncare, au fost politicoși, civilizați, acesta e adevărul. După un timp de anchete la Chișinău, a fost repatriat la Constanța unde a fost din nou condamnat și băgat la închisoare pentru trecere frauduloasă a frontierei. A ieșit și el cu toți ceilalți deținuți în 1964
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
adică a trecut, s-a dus. Am primit răspuns să mă adresez organelor de Securitate. M-am dus cu hârtia din nou la Securitate, pe șoseaua Sărăriei, am cerut o audiență să vorbesc cu șeful Securității, am fost primit foarte civilizat, nu s-a purtat obraznic. C. I.: După 1964, se civilizaseră un pic. S. Ț.: Se potoliseră, nu se civilizaseră, s-au mai potolit. Și am zis că am primit asta de la Minister și vreau să-mi urmez cursurile. Au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C. I.: Cât ați stat la ei? S. Ț.: Am stat o zi în pichetul de grăniceri și apoi am fost dus la poliție în Maribor. Am intrat într-un birou unde am stat de vorbă cu un tip foarte civilizat, care avea ceva de lucru. L-am întrebat de toaletă și mi-a dat indicații. Când am ieșit pe culoar am dat de o ușă largă, despre care am intuit imediat că trebuie să se deschidă către vreun hol, că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Țuțu Spiru, o persoană foarte cunoscută, de altfel! Am văzut cum și-au scris toți numele acolo și mi-am zis că nu pot lipsi dintre inteligenți. C. I.: Cum s-au purtat cu dumneavoastră? S. Ț.: Au fost foarte civilizați, m-au pus să dau o declarație și am fost sincer și corect, nu am spus nicio minciună. Le-am prezentat succint situația completă, începând cu detenția politică și terminând cu peripețiile de la Maribor. Asta după prima săptămână. După o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
județului), cu durată, poate de mii de ani, ca așezare? Pentru arheologul cutezător să dobândească informații de performanță, viața acelor oameni devine o carte deschisă, asemănătoare celei de la bibliotecă. El, arheologul, îți poate vorbi îndelung despre acei zori ai lumii civilizate. El știe și îți poate explica cum erau locuitorii ca înfățișare și ca înălțime, cum locuiau, ce mâncau, cu ce se îmbrăcau, cum își consumau timpul, ce li se întâmpla în diferite etape ale vieții - la naștere sau la moarte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
doritorul de viață fără de moarte nu a fost decât un rege al sumerienilor, a cărui mormânt i-a fost descoperit, către zilele noastre, în localitatea Uruk. Ur,localitate din Irak-ul de astăzi, Sumerul de odinioară, a fost lagărul omenirii civilizate, susține scriitorul francez Jean Christophe Issartier în romanul său intitulat chiar Uruad. Cea mai veche civilizație aici a existat. A fost locul unde pur și simplu au izbucnit inteligenta, arta și tehnica. „Acolo a apărut scrisul și, o dată cu el, ne-
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
inele“, editurile mici au avut sigur o mai bună vizibilitate decât în 2006, când cine era în față beneficia de tot publicul, iar în sala 2, sala „piticilor“ dacă vreți, ajungeai doar din întâmplare. Iar parterul a fost amenajat foarte civilizat, cu multe și largi culoare de acces. E drept, înghesuială nici n-a prea fost. Prima bilă albă, prin urmare, se acordă Bookfest 2007 pentru gestionarea excelentă a spațiului. A doua este pentru AER - a obținut bani de la Ministerul Culturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
o presupune, Confesiunile ni-l dezvăluie pe tânărul Jean-Jacques manifestând o politețe interesată, sau una onestă, de la o situație de ospitalitate la alta. El compară, cu altă ocazie, ospitalitatea antică, așa cum o cunoaștem în versiune homerică sau biblică, cu cea civilizată, modernă și acordă francezilor, sancționându-i pe elvețieni, calitatea de națiune ospitalieră pentru că "ei primesc mai mulți străini decât orice altă națiune". Multiplele situații de ospitalitate pe care le-a trăit acest oaspete etern îl fac să denunțe, rând pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?" (13.200-202)65. Ospitalitatea este o dovadă de civilizație și umanitate și peregrinările lui Ulise schițează o geografie imaginară a universului uman, ele desenează contururi și marchează limitele culturii și naturii, ale civilizatului și sălbaticului, non-umanului. François Hartog, arată, în cartea sa Memoria lui Ulise că o hartă a categoriilor de heterologie greacă este trasată 66 între cei mai mult decât oameni, adică zeii și semizeii și cei mai puțin decât oamenii, adică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
află într-o situație teoxenică foarte semnificativă 111. De fapt, așa cum bine observă Steve Reece, Ulise este mai puțin eroul vindicativ care își răzbună o jignire personală și mai curând instrumentul care reinstaurează dreptatea și instituțiile fundamentale ale unei societăți civilizate. De aceea s-a putut remarca că el refuză să se bucure de moartea dușmanilor (spre deosebire de războinicul din Iliada): "nu e bine să te mândrești cu moarte de om. Pe ăștia ursita și nelegiuirile lor i-au doborât..." (22.412-413
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
epifanii și el își ferește privirea... Această situație teoxenică bine cunoscută își are importanța ei, fiindcă Ulise nu este doar un erou vindicativ care răzbună un afront personal, el este acela care exercită justiția și restaurarea instituțiilor fundamentale ale societății civilizate. Astfel, în afară de mila religioasă, morala poveștii introduce perspectiva unei justiții imanente: faptele bune sunt răsplătite, cele rele pedepsite. Fiindcă lipsa de ospitalitate este o dezordine care se cere reparată. Încă și mai importantă este funcția socială atribuită ospitalității. Povestirile prezintă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este nimeni și că o moarte pe mare ar fi fost catastrofa tragică care reduce la nimic numele, kleos-ul (glorie). Cel care "așezat pe pietrele țărmului, plângea privind marea fără grâne" aspiră la o întoarcere într-o țară ospitalieră și civilizată, care cunoaște culturile cerealiere. Atena îi descrie Itaca, pe care el n-o recunoaște, ca fiind "aspră și nu hrănește cai", dar "așa puțin întinsă cum e, e însă rodnică de vreme ce rodește din belsug și grâu și vin; stropită de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
așa cum s-a aprins. Când îți vorbesc sunt plini de tine, dar dacă nu te mai au în fața ochilor, te dau uitării. Nimic nu e permanent în inima lor, totul la ei este opera momentului"281. Ospitalitatea unei națiuni foarte civilizate nu mai este ospitalitatea antică, homerică sau biblică, a cărei idee este prezentă în mintea lui Rousseau. El consideră că francezii sunt oameni deosebit de ospitalieri, astfel că-și însemnează în comentariul său la Scrisori despre englezi și despre francezi de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o sferă îngustă dar aleasă după pofta inimii mele (...) un singur castel era destul pentru ambiția mea"311 și acest castel primitor este un vis primitivist în sensul în care el nu se poare realiza decât la depărtare de societatea "civilizată", decât într-o natură sălbatică care nu cunoaște interesele materiale ci doar elanul spontan ale naturilor primitive. Astfel Saint-Preux în Noua Heloiză (I, 23), după o descriere minuțioasă a călătoriei sale prin munți, cu acest amestec uimitor de natură sălbatică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]