4,395 matches
-
de interpretare cu aromă istorică. Istoria este cea mai manipulabilă dintre cunoașteri pentru că acest trecut istoric se află, la un moment dat și pentru o generație, într-o stare de incertitudine a cunoașterii. Astfel avem memorii publice îndoctrinate, predispuse la clișee, stigmate, denaturări de informații, de idei și de termeni. Ceea ce se instrumentalizează prin discursul public al istoriei e chiar memoria societăților, printr-un abil aparat instituțional și mediatic. Acest "aparat", deși poate ne duce cu gândul la un "obiect", nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spectacolului, formată în epoca modernă, unde limbajul însuși a devenit o formă de spectacular. În lumea contemporană, show-ul cuvintelor se intersectează cu cel al imaginilor într-o suverană reprezentare, de tip virtual. În acest mod serii de stigmate și clișee sunt "lipite" pe oameni, de la cei ce scâteiază pe o secvență de știre la figurile publice abonate pe acolo. Despre revoluția de la Timișoara, Agamben afirma că "pentru prima dată în istoria omenirii revoluționarii uciși și arși au fost exhumați și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reperelor binare" cu care ne-a obișnuit lumea intelectuală modernă: interpretare-interpret (Schleiermacher); semn-semnificant (Saussure); analiză-analizant (Lacan); explicat-explicant (Hempel). Aceste scheme intelectualiste, chiar dacă ordonează cunoașterea umanistă prin reducție și simplificare după o logică primară și vizibilă, au drept finalitate crearea unor clișee de interpretare în raport cu dinamica vieții și a istoriei. Logica și retorica sunt pentru texte și pentru gândire coerentă. Acțiunile și faptele umane sunt de viață și pentru istorie. Ele se sustrag logicii, retoricii și, în general, tuturor construcțiilor intelectuale. Intelectualizarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
membrilor redacției, „Steaua”, funcție pe care o va deține până în 1959. Ca responsabil al revistei, militează, atât în articole teoretice, cât și în selecția scriitorilor români și străini publicați, pentru legitimarea lirismului, într-o perioadă dominată, în literatura noastră, de clișeele tematice și ideologice ale realismului socialist. Trebuie menționată, în același sens, cuvântarea lui B. la primul Congres al Scriitorilor din România (1956), în care autorul își amendează și chiar reneagă propria producție proletcultistă din anii ‘50 și denunță amestecul nociv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea transfigurat. Sprâncenele li se arcuiau ușor, ovalul feței se alungea. Spuneau „petite pomme” și o undă de fericire îndepărtată, de vis, le voala privirea, trăsăturile, lăsând să plutească pe clișeu lumina palidă a zilelor de demult. O astfel de vrajă fotografică cucerise încrederea celor mai felurite femei. A rudei noastre de la Moscova, de pildă, de pe singura fotografie colorată din albumele noastre. Căsătorită cu un diplomat, ea vorbea fără să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă ca un clișeu fotografic și care să mă ajute să uit nebunia trecătoare. Nu a răspuns imediat la întrebarea mea. Înțelesese probabil că, dacă îndrăzneam să tulbur astfel obiceiurile noastre, o făceam constrâns de un motiv serios. Poate că s-a gândit la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
universului ritual popular din condamnarea lui de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vorbesc și argumentează așa gândesc! într-un mod profund defectuos comenta Marta Petreu -; "erorile lor nu sunt simple greșeli de vorbire", ci "erori de judecare și raționare, așadar deficiențe de natură logică...". Printr-un discurs metatextual, alcătuit din aglomerări de clișee lirice și narative a argumentat cum nu ar trebui să se scrie. Simțul comicului ca instinct nativ, modurile comice, absurdul comic configurează detașarea creației caragialene de sub rigorile tradiționalismului și intrarea în spațiul perenității, prin deschiderea unor inedite căi de acces
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nonautenticului, este fructificată în cel puțin două direcții: cea a profesării unei denudări a procedeelor în sens parodic și cea a "dadaismului" caragialian. Al. Călinescu a analizat modalitatea în care "prin discursul metatextual lucid, necruțător de lucid dezgolind procedeul, denunțând clișeul, îngăduind distanțarea ironică față de text"78, Caragiale reușește să demonstreze ,,pe viu, din mers, cum se face (și cum nu trebuie să se facă) literatura"79. Un exemplu elocvent îl constituie "onesta" mărturisire auctorială din finalul nuvelei Două loturi: "dacă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acei autori prefer să vă spun drept: după scandalul de la bancher, nu știu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu și cu madam Popescu". Arma parodică țintește schelăria osificată specifică structurării materialului epic în lucrări facile, fabricate prin inserția arbitrară de clișee narative. Ironia, asociată parodiei, accentuează tendința de ieșire de sub incidența unor încorsetări inutile, dar și dorința de evidențiere a propriei individualități prin detașarea de direcția comună. Numeroase alte fragmente din lucrări epice precum Boris Sarafoff, Zig-Zag, Poveste, Poetul Vlahuță, întrerup
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cel incipient, românesc, înspre o fază de saturație, înregistrându-se deja un fenomen de inflație a scripturii parodice. Linda Hutcheon nota: "Parodia s-ar putea să se fi transformat dintr-o paradigmă potentială a formei estetice moderne într-un clișeu. Parodia pare multora că a încetat să fie o cale către noile forme și a devenit ironic un model al normei preponderente"78. Revenind la dificultatea operării unei distincții riguroase între modalitățile comicului limitrofe parodiei, amintim studii de referință precum
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiind omul ideilor primite de-a gata, al lozincilor, conformistul de pretutindeni: acest conformist este dezvăluit bineînțeles de limbajul său automat. Textul Cântăreței chele sau al manualului de învățat engleza (sau rusa, sau portugheza), alcătuit din expresii gata făcute, din clișeele cele mai facile, îmi dezvăluia tocmai prin asta, automatismele limbajului, ale comportamentului oamenilor, "vorbirea pentru a nu spune nimic", absența de viață lăuntrică, mecanica vieții de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
putea hoinări și eu pe Calea Victoriei!72 Același tip de "sfertodoct" este naratorul din romanul lui Mircea Horia Simionescu Învățături pentru Delfin, care, angajat de către un escroc să-i redacteze o biografie romanțată, își întocmește în prealabil un dicționar de clișee critice erudite: paternitate (a ideilor), diacronie, inedit, seducția și recurența (tot a ideilor), metrica, ritmul interior, benefic, teluric, precoce, calinerie, distilare, cazon, concretețe, ideație (a ideilor), consecuția și paradigma, desigur pe alfabet, pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi nu va mai fi. În orice caz
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rămân neresemnificate, apropiata lui metamorfozare în element decorativ cu efect de somnifer, menținându-și doar învelișul sonor eliberat de orice încărcătură semantică. Cu mult înaintea autorului Cântăreței chele, Caragiale a denunțat uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor redate prin clișee verbale. Mai mult decât Flaubert, considerat un precursor al lui Jarry și Eugen Ionescu pe tărâmul limbajului literar subminat de nonsens, la Caragiale frecvența locurilor comune devine expresia prostiei absolute deținute cu supremație de burghezia închistată în snobism și pseudocultură
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai plătește nimenea bir... Al doilea, că fiștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate" Leonida ), despre lege de moratoriu ("Lege de murături ... Adicătele niminea nu mai are drept să-și plătească datoriile" Leonida). Corelate clișeelor gestuale și psihice, cele verbale fac din personajele lui Caragiale, așa cum se va întâmpla cu cele ale literaturii absurdului, adevărate păpuși-marionete dependente de un mecanism identificat, în cazul celor din urmă mai pregnant, cu o societate acaparantă, strivitoare, dezumanizantă. O
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel un absurd comic de caracter bogat ilustrat prin personaje ca Leonida, Cațavencu, Coriolan Drăgănescu, deci acele ipostaze timpurii ale "rinocerului", și în general, în suita de personaje "miticiste" inautentice și fantoșizate, reduse la statutul de aparate de reprodus lozinci, clișee verbale și crâmpeie de fraze fără sens. Descoperim și un comic al absurdului de "situații" în poziția Catindatului care, deși muncește de doi ani într-un birou, sperând să fie angajat, este mulțumit că, cel puțin nu i se fac
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De pildă, Iordache din Acești
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și dezumanizarea ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vălmășag de lucruri nesemnificative, "nu prezintă nici o importanță". Simpla alăturare irațională de termeni cu referenți din registre diferite dobândește, așadar, un scop în sine, făcând inutilă depistarea altui sens. Descoperit astfel în chiar primele rânduri ale scrierilor urmuziene, procedeul sfărâmării clișeelor mentale prin dezmembrarea structurilor lingvistice și literare osificate, poate fi cheia decriptării "paginilor bizare". În ciuda caracterului cooperant al textului narativ caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel al stilului didactic, academic, imitat în registrul burlesc în acele studii clinice de cazuri din Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy&Grummer, la cel literar în general, trecând la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam de clișee și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fără sens, așadar esențial absurde. În timp ce Caragiale sancționează parodic întotdeauna exagerarea, excesul, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade de înflorituri cu scopul de a scoate în evidență procedeul și de a-l anula, așa cum
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tomaziu, un alter ego al autorului, în ultimii ani ai războiului și în cei ai instalării regimului comunist. Stăpânirea frazei, o anume putere descriptivă, capacitatea de a împleti firesc mai multe fire narative, înțelegerea psihologiei vârstelor fragede sunt evidente, însă clișeele proletcultiste parazitează întregul, ducând la eșec. În același spațiu epic se mișcă și Crivățul bate năpraznic, redactat, după declarațiile lui F., în 1949 și nemodificat la tipărirea sa în 1974. Mai elaborat, cu personaje mai puțin uniformizate, romanul conține, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
la eșec. În același spațiu epic se mișcă și Crivățul bate năpraznic, redactat, după declarațiile lui F., în 1949 și nemodificat la tipărirea sa în 1974. Mai elaborat, cu personaje mai puțin uniformizate, romanul conține, de asemenea, o serie de clișee, parcă mai mult pentru a ascunde falsul. În Vântul din fața soarelui (primul volum al trilogiei Pavilionul), evoluția personajului feminin central se suprapune perfect traseului „eroinei revoluționare” tipice, încât neverosimilul, de-a dreptul strident, trebuie să se drapeze într-un soi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]