4,383 matches
-
Tiparul adânc este o categorie a tehnicilor de stampare în care imaginea este incizată într-un suport, numit "clișeu", zonele incizate reținând cerneala. Clișeul reprezintă "negativul" gravurii. Gravarea negativului se face fie chimic, cu ajutorul acizilor (acvaforte, acvatintă, mezzotintă etc.), fie macanic, cu ajutorul dălților sau acelor (ac rece), fie printr-o combinație a celor două (taille douce). Deasupra negativului se
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
Tiparul adânc este o categorie a tehnicilor de stampare în care imaginea este incizată într-un suport, numit "clișeu", zonele incizate reținând cerneala. Clișeul reprezintă "negativul" gravurii. Gravarea negativului se face fie chimic, cu ajutorul acizilor (acvaforte, acvatintă, mezzotintă etc.), fie macanic, cu ajutorul dălților sau acelor (ac rece), fie printr-o combinație a celor două (taille douce). Deasupra negativului se așază o foaie de hârtie
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
fie printr-o combinație a celor două (taille douce). Deasupra negativului se așază o foaie de hârtie și se aplică presiune cu ajutorul unei role metalice grele sau cu un mecanism de tip menghină. Presiunea aplicată determină transferarea cernelei din inciziile clișeului pe suprafața foii de hârtie. Imaginea imprimată obținută poartă numele de "stampă" și reprezintă "pozitivul" gravurii. Tiparul adânc reprezintă una dintre cele trei mari categorii tradiționale ale metodelor de imprimare, alături de tiparul înalt (tipar cu zaț, flexografie etc.) și tiparul
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
imprimată obținută poartă numele de "stampă" și reprezintă "pozitivul" gravurii. Tiparul adânc reprezintă una dintre cele trei mari categorii tradiționale ale metodelor de imprimare, alături de tiparul înalt (tipar cu zaț, flexografie etc.) și tiparul plan (litografie). În cazul gravurii chimice, clișeul pe care se gravează negativul constă într-o plăcuță metalică, de obicei din cupru sau zinc. Plăcuța este acoperită cu un "vernis", o soluție formată din rășini și un solvent, care nu este atacat de acid. Folosind un ac (sau
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
sau o altă unealtă ascuțită) se trasează desenul prin zgârierea vernisului, dezvelind suprafața plăcuței. Aceasta este apoi cufundată în acid azotic. Acidul corodează suprafața plăcuței care a fost expusă prin îndepărtarea stratului protector de vernis, creându-se astfel adâncituri în clișeul metalic. După ce este suficient de corodată, plăcuța este scoasă din baia de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
fost expusă prin îndepărtarea stratului protector de vernis, creându-se astfel adâncituri în clișeul metalic. După ce este suficient de corodată, plăcuța este scoasă din baia de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
așezată peste plăcuță, astfel încât, la trecerea prin presă, hârtia umezită va putea fi forțată în adânciturile umplute cu cerneală. Plăcuța și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea distribuirii egale a presiunii presei. După trecerea prin presă, clișeul și hârtia sunt descoperite și dezlipite unul de celălalt, fiind relevată stampa creată. În cazul gravurii mecanice clișeul este incizat direct cu acul sau dăltița, procedurile ulterioare fiind aceleași ca și în cazul gravurii chimice.
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
cerneală. Plăcuța și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea distribuirii egale a presiunii presei. După trecerea prin presă, clișeul și hârtia sunt descoperite și dezlipite unul de celălalt, fiind relevată stampa creată. În cazul gravurii mecanice clișeul este incizat direct cu acul sau dăltița, procedurile ulterioare fiind aceleași ca și în cazul gravurii chimice.
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
Mediterane (litoralul francez - 1993, litoralul Greciei - 1991, litoralul turc - 1994 și litoralul egiptean - 1995) etc. i-au oferit prilejul comparației geografice între diferitele peisaje geografice și i-au dat posibilitatea întregirii unei bogate colecții de diapozitive (circa 25.000 de clișee), pe care a folosit-o ca material didactic. Lucrări de referință • Câteva observații asupra carstului din Masivul Piatra Mare, în Probleme de geografie, vol. VII, București, 1960; • Contribuții la cunoașterea proceselor actuale și de modelare a reliefului în Dealul Geamăna
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
1978 cu o comedie domestică, Ciripit de păsărele, la Teatrul de Comedie din București regizată de Sanda Manu și având o distribuție formată numai din monștri sacrii: Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Iurie Darie, Stefan Tapalagă, Valentin Plătăreanu. Scriitura deloc tributară clișeelor epocii i-a asigurat autorului dramatic priză la spectatori din toate generațiile și treptat și aprecierile criticiilor de prestigiu ai epocii. Piesa s-a jucat cu săli pline o suta de spectacole. A urmat piesa care l-a consacrat: Fluturi
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
erau extrem de credibile, dar Wyndham a eclipsat asta cu mutația telepatică. L-a făcut chiar pe David unul dintre cei nouă copii telepați și a schimbat direcția acțiunii de la cadrul construit cu grijă către o altă vânătoare blestemată cu un clișeu revelator la sfârșit... eroarea aceasta este fatală." În rândurile criticilor există o dispută asupra faptului dacă intervenția culturii din Sealandde la sfârșitul romanului ar trebui considerată sau nu o "deus ex machina". Criticii au dezaprobat teoria lui Wyndham că două
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
de legături cu regiunile vecine sau la cruzimea armatei române. Tot cu acest scop a fost recunoscută de asemenea în cele mai multe manuale și enciclopedii de sorginte sovietică, infiltrarea conducerii revoltei de către agenții lui Simon Petliura și de către "„elemente naționaliste burgheze”". Clișeul reprezentat de „pagina strălucitoare de luptă eroică” asociată rebeliunii de la Hotin în pofida deficiențelor acesteia, a fost menit spre a da un final fericit evenimentului. După Al Doilea Război Mondial s-a produs o nouă tranziție, astfel că țăranii tipici participanți
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a descris pe Nicolaescu ca un regizor netalentat căzut într-o „transă megalomanică” și a considerat "Oglinda" drept „o reconstituire istorică rudimentară”. O opinie similară a fost oferită de Angelo Mitchievici, care l-a descris „o onoare de duelgiu”, un clișeu pe care el l-a crezut ca fiind caracteristic filmului "Oglinda", ca și precedentelor "Mihai Viteazul" și "Nemuritorii". Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Reconstituire pe planul ficțiunii, dar „în baza unor
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
ce se află în spatele cuvintelor) și reconstituirea inutilă, cu actori-fantoșe, a unor documente cinematografice reale (execuția mareșalului Antonescu, incomparabil de zguduitoare în original) - proiectează filmul în derizoriu.”" Alex Leo Șerban a considerat că filmul "Începutul adevărului" este "„o colecție de clișee solemne, stângăcii felurite și rutină profesionistă”", un amestec între un film politic și un film de război. Replicile personajelor sunt în majoritate citate documentare melodramatice. Figura mareșalului Antonescu (interpretată cu patetism de Ion Siminie) domină filmul ca frecvență de apariție
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
-se dacă nu cumva copilul pe cale de a se transforma în copac a fost protejat de bombele cu napalm în adăpostul său subteran. Pe blogul cititorilor Nemira, cartea este considerată "incitantă, imprevizibilă și terifiantă", remarcându-se faptul că "evită orice clișeu al genului horror". Suspans.ro descrie astfel romanul ca "o carte a luptei contra naturii într-o eră în care războiul și mâna omului au supărat pentru prea multă vreme planeta", apreciind că el "conține toate elementele unei scriituri horror
Krucifix () [Corola-website/Science/329133_a_330462]
-
lui Cristian Mungiu (cu 89.339 spectatori) și "California Dreamin' (nesfârșit)" al lui Cristian Nemescu (cu 22.681 spectatori). Acest film a avut parte de recenzii mixte, în majoritate negative. Criticii de film au remarcat prezența unui număr mare de clișee (preluate din presa postdecembrista), superficialitatea în conturarea personajelor și lipsa de ritm a acțiunii. Catalogându-l pe Șerban Marinescu că „nelipsit de nerv cinematic și de momente de elocinta, dar fără relieful briant al predecesorilor”, Valerian Sava a afirmat că
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
de criticul Andrei Gorzo drept o „proza mănoasa, irepresibila, în care metaforele se tot împreunează împotriva naturii și proliferează că metastazele”, în care personajele se remarcă prin limbuție răutăcioasa și clevetire. Filmul este catalogat drept „stupid și iresponsabil”, deoarece preia clișeele vehiculate frecvent de ziare și de televiziuni potrivit cărora întreaga clasă politică este coruptă, scena din final fiind considerată „o declarație cabotina de disperare”. Personajele sunt conturate în mod grosier, regizorul sperând a completa lipsurile prin distribuirea unor actori cunoscuți
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
foarte guralive și false. Concluzia criticului este următoarea: "„filmul e incredibil de obosit, anost, incolor, inodor și insipid, cu strigate care sună a gol și cu cadre voit «stilate»”". Jurnalistă Iulia Blaga l-a catalogat drept un film plin de clișee despre oamenii politici și de afaceri corupți, care „nu are pretenția nici să emoționeze, nici să intrige, nici să revolte, nici să lumineze”. Laurențiu Brătan îl considera „un film fără forță, inutil politic”, „la fel de insipid că talk-show-urile lui Radu Moraru
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
Moraru sau Dan Diaconescu”. Criticul literar Angelo Mitchievici scria într-un articol publicat în "România literară" că „filmul este cam prost” din cauza scenariului slab, a discursului șarjat care „lasă să se vadă tot mecanismul poveștii” și a frazelor pline de clișee. Potrivit criticului, „grotescul nu mai trebuie îngroșat, riscă altfel să transforme filmul în autoparodie. Încercarea de a realiza o frescă a culiselor politice românești rămâne la jumătatea drumului, în câteva momente și schițe regizorul a prins, totuși, esența democrației neaoșe
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
plenarei sectanților, pitorescul tipurilor) neremarcând cea mai interesantă ofertă a scenariului, portretul unui ins cu nostalgia puterii de care a dispus în exces și a abuzat, devenind, după ce a fost „dat la o parte”, un zeu al răzbunării. Preocuparea pentru clișeele verbale ale epocii, rezervate nu numai lui N.M.S., ci și mai tuturor personajelor, de la redactorul-șef până la magistrați, prevestește proza postdecembristă a scriitorului: „Cutia de ghete”. Balansând între aparenta intransingență și corupția cinică, evoluează un Dinică, „guru” de mahala, monument
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
că Bear s-a inspirat din operele unor autori ca Anderson și Clarke, "Eon" are doar marca lui Bear”, considerând-o superioară romanului "Rendezvous cu Rama". Alma A. Hromic, pe de altă parte, critică romanul pentru faptul că „posedă toate clișeele științifice ale celor mai slabe cărți ale lui Larry Niven, cu o dezvoltare a personajelor aproape inexistentă”, exprimându-și părerea că „în ciuda câtorva sclipiri, este plicticos și depășit”. În 2007, CGSociety a organizat un concurs de grafică computerizată cu tema
Eon (roman) () [Corola-website/Science/329463_a_330792]
-
lui Caragiale în istoria ideilor, a curentelor, a tipologiei dramatice, a stilurilor contemporane internaționale." În lectura lui Gelu Negrea, care operează cu concepte de antropologie culturală, de critică a imaginarului și teorie a genurilor, Caragiale se eliberează de straturile de clișee (...), reinventându-se în istoria literară ca un scriitor cu profunzimi nesesizate anterior, perfect sincron în contextul post-romantismului european de la sfârșitul secolului... Într-un stil alert, jucăuș, plastic, eliberat de clișee sau morgă exegetice, Gelu Negrea și-a ținut făgăduința de a
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
imaginarului și teorie a genurilor, Caragiale se eliberează de straturile de clișee (...), reinventându-se în istoria literară ca un scriitor cu profunzimi nesesizate anterior, perfect sincron în contextul post-romantismului european de la sfârșitul secolului... Într-un stil alert, jucăuș, plastic, eliberat de clișee sau morgă exegetice, Gelu Negrea și-a ținut făgăduința de a ne deschide o fereastră nouă către opera lui Caragiale, ce apare acum într-o ipostază nu numai diferită, dar și mai complexă tematic și mai sofisticată în planul tehnicilor
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
Romanele "Procesul manechinelor" (1974) și "Plus sau minus infinitul" (1978) conțin o literatură polițistă teatrală ce combină investigația proprie genului cu analiza psihologică, conturând un „joc al ipotezelor” și trecând dincolo de aparențe. Criticul Florin Faifer constata că romanele sus-menționate conțin clișeele specifice genului, manevrate însă cu o luciditate ironică, iar pasajele descriptive sunt impregnate de un lirism calofil. A publicat mai multe volume de critică teatrală ("Martor al Thaliei", 1979; "Din fotoliul 13", 1986; "Chipuri și măști", 1996; "Eminescu, omul de
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
avut cumva vreun paragraf în contractul său prin care a fost obligat să umble cu bustul gol în 51% din [durata] filmului?" Sid Smith de la "Chicago Tribune" a dat filmului două stele din patru și a afirmat că personajele "sunt clișee din benzile desenate." Smith a spus că "filmul este previzibil " și "printre talentele irosite se numără Sutherland, afectat de un accent britanic sinistru, sau Ewen Bremner, față-din-topor." Brian Lowry de la revista "Variety" a precizat că "Momeala cu Matthew McConaughey la
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]