17,484 matches
-
mai frumos elogiu care i se poate face unui cadiu nu este acela de a-i lăuda calitățile, ci spiritul de dreptate al celor pe care-i are În seamă. Or, În ziua sosirii, catârca mea suise cu greu ultima coastă care duce spre Poarta Kish, iar eu Însumi de-abia pusesem piciorul pe pământ, când un bărbat a intrat În vorbă cu mine. „Bine-ai venit În acest oraș“, mi-a spus el, „ai aici rude, prieteni?“ I-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe piedestalul său, caută să se elibereze, Își Încurcă picioarele Într-o pernă, se poticnește și cade la pământ. Iusuf este deja deasupra lui, ținând În mână cuțitul pe care-l păstra ascuns În veșminte. Izbutește să-l strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Azerbaidjan, Înainte de a coborî din nou spre Damasc. Aveam de gând să urmez drumul de uscat către Cairo, dar se dădeau lupte, În jurul Ierusalimului, Între turci și maghrebieni, și a trebuit să fac cale-ntoarsă, s-o iau pe drumul de pe coastă, prin Beirut, Saida, Tyr și Accra, de unde mi-am găsit loc pe o corabie. La sosirea mea la Alexandria, am fost primit ca un emir de rang Înalt, mă aștepta o solie În frunte cu Abu Daud, conducătorul suprem al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tu oare că te-am dus cândva În brațe? În Împrejurările date, trecerea la tutuială se impunea. Avea să rămână univocă. Într-adevăr, mama mi-a povestit că, după evadare, ați debarcat la San Francisco și ați luat trenul către Coasta de Est. Ne găseam la New York, la gară, ca să vă primim. Aveam doi ani. Îmi aduc aminte perfect. Am vorbit despre tine, despre Khayyam, despre Persia, eu Îți prezisesem chiar un destin de mare orientalist. Mi-am luat o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că ați văzut-o la mine acasă. Un cuvânt din partea ei, și multe dintre piedici se vor netezi. XXIX Cu corabia cu pânze până la Trapezunt, Marea Neagră e liniștită, prea liniștită, vântul suflă slab, contempli ore În șir același punct de pe coastă, aceeași stâncă, același boschet anatolian. N-aș fi avut motive să mă plâng, aveam nevoie de vreme calmă, dată fiind misiunea arzătoare pe care trebuia s-o Împlinesc: să memorez o carte Întreagă de dialoguri persano-franceze scrisă de dl Nicolas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mlaștinilor până la Basra, oraș din Irak-ul otoman, situat pe Chatt al-Arab. În sfârșit, În afara teritoriului Persiei și teafăr! Mă mai aștepta o lungă lună pe mare, ca să ajung, cu corabia, de la Fao la Bahrein, să navighez, de-a lungul Coastei Piraților, până la Aden, și să străbat Marea Roșie și Canalul de Suez până la Alexandria, ca să traversez, În cele din urmă, Marea Mediterană, Într-un vechi pachebot turcesc, până la Istanbul. Pe tot parcursul acestei fugi interminabile, obositoare, dar fără piedici, n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În toate jurnalele din lume. Pentru prima și, după toate aparențele, pentru ultima oară, articolele din Annapolis Gazette and Herald au fost citate, adesea chiar reproduse cuvânt cu cuvânt, În mai bine de șaizeci de ziare din Sud și de pe Coasta de Est. Asta orașul și ziarul meu mi-o datorează. Iar eu i-o datorez lui Șirin. Într-adevăr, grație ei, iar nu firavei mele experiențe persane, am putut să Înțeleg amploarea evenimentelor care se pregăteau. Nu primisem nici o veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mele, sărutărilor mele stângace, din ochii Închiși Îi curgeau lacrimi călduțe. În zori, nu deschisesem Încă Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin, de cealaltă parte a patului, dar Șirin dormea goală, cu capul pe gâtul meu, cu sânii lipiți de coastele mele, nimic de pe lume nu m-ar fi putut face să mă mișc. Îi sorbeau răsuflarea, parfumurile, noaptea, Îi contemplam genele, Încercam disperat să ghicesc ce vis de fericire sau de spaimă le făcea să freamăte. Când se deșteptă, primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răspundere În privința răzvrătirii sale. Așadar, șahul Își părăsise reședința de la Odesa, străbătuse, Împreună cu oamenii săi, cele câteva sute de mile care despart Ucraina de Persia, se Îmbarcase, cu tot cu armamentul său, pe un pachebot rusesc, traversase Marea Caspică și debarcase pe coasta persană, totul fără ca guvernul țarului sau armata acestuia sau Ohrana, poliția secretă, să fi avut știre? Dar la ce bun să te contrazici? Trebuia, Înainte de toate, să fie Împiedicată prăbușirea fragilei democrații persane. Parlamentul Îi ceru lui Shuster credite. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu poartă vreo armă, ei au inventat strângerea de mână.” Apoi doamna s-a așezat, punând un picior peste altul. A tras aer adânc în piept și sânii i s-au mișcat sub bluză. Tarhuna și-a înfipt cotul în coasta lui Vuia. Cu toții ne dădeam în vânt după picioarele doamnei. Ce era mai sus de ele, n-aveam habar, însă Tarhuna zicea că e ceva negru, care se umezește. Asta o auzise de la fratele lui. Ea a continuat: „În țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-a salutat, a încremenit și nu și-a mai revenit toată ziua. N-avea ochi pentru nimeni și nimic în afară de Lea, ai fi putut să-i dai și rahat să mănânce și n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Își adăpostea pentru ultima oară fiul mort În culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de săpat. Acest loc mi se pare bun, spuse În sfârșit bărbatul, copacul ne va servi de semn pentru când vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
felie din viața noastră în doi. Capitolul doitc "Capitolul doi" Înghițită de un torent de apă aproape fiartă, mi se pare că aud un scâncet de copil, care însă nu-mi penetrează urechea, ci mi se înfige în inimă, printre coaste. Micuța Noga s-a trezit, fruntea ei albă este rece ca gheața, ochii îi scânteiază de febră, închid cu părere de rău apa, mă despart de curenții ei liniștitori și încerc să ascult, dar Noga a plecat deja, îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
peste față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se va mai schimba nimic, dar niște pumni dezaprobatori mă izbesc în coaste, tavanul se lasă peste mine certându-mă cu furie, peste câteva clipe ne va acoperi ca o pătură de beton, strivindu-ne, îmi ridic mâinile, încerc să-l împiedic, să nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alerg spre camera ei, privesc în jurul meu, o strig, camera ei este goală, dar cu toate acestea mi se pare că lăsăm în urma noastră, în casa încuiată, o ființă vie, fără salvare, implorându-ne ajutorul. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Dincolo de coasta atotputernică de asfalt, ne întâmpină brațele uscate ale deșertului, Udi conduce repede, eu îmi țin genunchii lipiți unul de celălalt, degetele atât de familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi obrajii spongioși, îmi odihnesc o mână pe coapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Când ajungem, sar direct în piscină, spune Udi, iar eu îl privesc uimită, este sigur de faptul că vom ajunge, drumul este atât de îngust, și uneori, când trece pe lângă noi câte o mașină din direcția opusă, aproape că atingem coasta muntelui, sunt momente în care am impresia că fie vor supraviețui ei, fie noi, întreaga noastră existență atârnă de un fir de păr, iar el își permite luxul de a se gândi la asemenea lucruri, dar iată că pornește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-a mai rămas pe lume, îi privesc brațele uscățive, le văd odihnindu-se pe burtica lui Noga când era micuță, gâdilându-i coastele, iar ea se sufoca din pricina hohotelor de râs, eu îl ocăram, las-o în pace, este periculos să râdă prea mult. Cum rămâne cu fetița, întreb eu încetișor, iar el spune, fac eforturi, și îmi zâmbește victorios, este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el n-avea absolut nici o legătură cu politica. Spunea că poartă mereu uniformă pentru că e complicat să decidă cu ce să se îmbrace în fiecare zi. Singurele lucruri care îl preocupau erau schimbările geologice care se produceau de-a lungul coastei mării și noile tuneluri construite pentru linii ferate. Dacă apuca să abordeze asemenea subiecte, se bâlbâia, se ambala și nu-l mai oprea nimeni o oră-două. Trebuia s-o iau la fugă sau să adorm ca să-l fac să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de magazie, dar se afla într-un colț al curții, separată de clădirea principală printr-o grădină lăsată în paragină. Proprietarul folosea poarta din față, iar eu pe cea din spate, simțind astfel că nu o să-mi stea nimeni în coaste. Aveam o cameră rezonabilă, o bucătărie mică și o toaletă, iar dulapul din perete era incredibil de încăpător. Avea chiar și o verandă ce dădea spre grădină. Proprietarii, mai în vârstă, erau foarte drăguți. Au închiriat respectiva cameră cu anexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
soare, ochii mi se înfundaseră în orbite, pe obraji aveam pete și tăieturi inexplicabile. Arătam de parcă tocmai mă târâsem afară dintr-o văgăună. Nu-mi venea să cred, și totuși eram eu. La un moment dat, mă aflam undeva pe coasta de nord a mării, în Tottori sau la nord de Hyogo. Îmi era ușor să umblu pe malul mării și puteam găsi întotdeauna un loc confortabil pentru odihnă. Nisipul era plăcut ca așternut. Apoi adunam lemne care pluteau pe apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
l-am prins de centură. — Ce se-ntîmplă? mă-ntreabă Eddy. — Nimic. Ce dracu-ți trebuie toate armele astea? — Le am mereu cu mine. Trag În păsĂrile care nu-mi lasă momeala-n pace și-n rechinii care umblă pe lîngă coastă. — Pe dracu’, zi-mi ce se-ntîmplă. Care-i problema? Nimic, i-am spus. Stăteam acolo, cu pistolul lovindu-mi-se din cînd În cînd de coapsă, și-l priveam. MĂ gîndeam că n-are rost să-i spun. Mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de distracție, pe care o folosesc duminica, atunci cînd vin din Havana ca să Înoate și să facă un picnic. Și mai e casa-n care stă delegatul, dar asta nu e pe plajă, e mai În spate. De-a lungul coastei, prin fiecare locșor din Ăsta există un delegat al guvernului, dar m-am gîndit că poate chinezul l-o fi uns și mai mult, de vreme ce-i folosea chiar barca. Pe măsură ce ne apropiam, am Început să simt mirosul algelor din golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fascist atît de aproape de cînd cu Fuentes del Ebro. Este mulți fascist aici? — Mai apar cîțiva din cînd În cînd. — Bea ca tine. Noi bem asta, alți oameni cred că sîntem fasciști, Ă? Auzi, ai fost vreodată În America de Sud, pe coasta de vest, la Magallanes? Nu. — E frumos. Doar că prea multe ca-laa-ca-ti-țe. — Ce-s prea multe? — Ca-laa-ca-ti-țe. Pronunța cu accentul pe „la“: ca-laa-ca-ti-țe. — Știi tu, de alea cu opt brațe. — A, caracatițe. — Ca-laa-ca-ti-țe. Știi, eu sînt și scafandru. Și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a pus altă piatră-n praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David luă de pe jos păsĂrile dolofane, calde, acoperite cu pene catifelate și le lovi În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]