4,535 matches
-
Gazeta literară"( devenită mai apoi "România literară") și "Contemporanul". A mai colaborat la revistele "Roma" și "Sburătorul". A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la "Facultatea de Litere și Filozofie" din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. A funcționat apoi, între anii 1970-1973, ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris - IV), apoi a obținut o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Din 1971 a devenit conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A debutat publicistic cu un articol despre " Caietele Eminescu" în
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
folcloric. În mai multe localități din țară, va conferenția despre " Logica în creațiunile populare" și " Logica în cântecele populare ale românilor", pregătind într-un anume mod, substanța discursului de recepție de la primirea în Academie. Oratorul s-a afirmat și în calitate de conferențiar la Universitatea din București într-un curs de folclor, în 1893, "„primul ținut de pe o catedră universitară din București“". Ajuns în Parlament, într-o singură stagiune a luat cuvântul de peste 56 de ori, cu o vibrație unică în sprijinul ideii
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
limba română sau de literatură comparată. În 1958 solicită și obține cetățenia franceză. În 1964 și 1971 autoritățile de la București le permit celor doi copii rămași în România să se stabilească în Franța. În 1965 Universitatea din Bordeaux îl numește conferențiar de literatură comparată „en congé de mission” în La Laguna, iar în 1978 este numit profesor titular în aceeași specialitate. În Insulele Canare, Alexandru Ciorănescu a fost din 1957 membru al Institutului de Studii Canariene, în cadrul căruia a condus Secția de
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
În noiembrie deschide cursul de "Teoria cunoștinței" (predat până în mai 1926) și cel de "Metafizică", cu tema " Problema salvării în „Faust” al lui Goethe". În Cartea Semicentenarului, Nae Ionescu apare cu art. "Filosofia românească". La 1 ianuarie 1926 este numit conferențiar definitiv de Istorie a logicii și Metafizică (adresa Ministerului Instrucțiunii nr. 8667, din 1926). 24 ianuarie - conferința "Misticii italieni" (aula Fundației Universitare "Carol I", ciclu organizat de Institutul de Cultură Italiană din București). 18 februarie - conferința "Charles Piguy" (aula Fundației
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
titular al Catedrei de Psihologie și Pedagogie a Institutului Superior de Educație Fizică (înalt Decret Regal nr. 4456, din 31 decembrie 1929). Îi urmează profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Predă cursuri de psihologie generală și pedagogie teoretică, în cadrul catedrei, Gheorghe Zapan este conferențiar iar Elena Pușcuța, asistentă benevolă. În anul universitar 1930-1931 predă cursul "Istoria metafizicei ca tipologie a culturii" - prelegerea inaugurală are ca temă "Moda în filosofie" (cursul a fost litografiat; tipărit, 1996.) La 1 iunie 1930, la alegerile pentru Camera Deputaților
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an și jumătate, data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. La 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-a născut la Soleni, un sat din Moldova. Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși a notat ca loc al nașterii Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849. În registrul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
publicate în publicațiile de specialitate ale vremii precum “Analele Academiei de Științe” și „Buletinul Societății Franceze de Fizică”. În urma susțineri tezei de doctorat din 28 aprilie 1896 devine doctor în fizică. În 1986 se întoarce în țară și este numit conferențiar de matematici generale, în cadrul Facultății de Științe a Universității din Iași și profesor de fizică la Liceul Internat (în prezent Liceul Costache Negruzzi). În anul urmator este numit directorul Liceului Internat. În anul 1894 inventează un izolator alcătuit pe baza
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
pensiero moderno: H. Jonas"). În 1976 s-a stabilit în Groningen, Olanda, unde va sta doisprezece ani , angajat întâi ca asistent de română și din 1986 (v. scrisoarea lui Culianu către Mircea Eliade din 14 ian. 1986) pe post de conferențiar (Associate Professor) la catedra de limbi romanice a lui Noomen. Perioada aceasta a fost deosebit de prolifică: douăzeci și șase de studii, șaizeci și patru de articole și recenzii, patru cărți de specialitate despre religii. A plecat în SUA în 1986
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
domeniul medicinei trimit la Moscova pentru a se specializa în neurochirurgie pe doctorul Nicolae Marcovici, cu scopul de a-l înlocui pe Arseni. La întoarcere, cu titlul de Candidat în Științe Medicale, după modelul sovietic, Marcovici este numit în 1955 conferențiar universitar, cum se obișnuia cu toți cei veniți cu o calificare din Uniunea Sovietică, și primește conducerea a jumătate din clinica de neurochirurgie din București. Marcovici, un om corect și cu mult bun simț, recunoaște calitățile profesionale deosebite ale lui
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
din clinica de neurochirurgie din București. Marcovici, un om corect și cu mult bun simț, recunoaște calitățile profesionale deosebite ale lui Arseni și, după scurt timp, renunță la funcția primită și se subordonează acestuia. Între timp Arseni devine el însuși conferențiar, iar în 1963 profesor titular de neurochirurgie la facultatea de medicină. Se trece la reorganizarea clinicii pe servicii, cu împărțirea responsabilităților la colaboratori, ce căpătaseră ei înșiși experiență și calificare superioară: Tumori cerebrale adulți (Sofia Ionescu, Mihai Maretsis, Nicolae Nicola
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
la région mésencéphalo-sousoptique" (1925) sintetizează rezultatele obținute prin colaborarea celor doi cercetători. Revenit în țară în 1924, Ion T. Niculescu devine asistent la catedra de histologie a facultății de medicină din București, în 1928 este docent, în 1931 este numit conferențiar, iar din anul 1936 devine profesor titular, funcție pe care o va exercita timp de 21 de ani. În paralel cu activitatea didactică și științifică, lucrează din 1929 ca medic primar neurolog, dând consultații la spitalul "Colțea", iar din 1940
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
de la Facultatea de Matematică a propus înființarea unei noi facultăți pe baza secției existente. În decembrie, Senatul Universității a aprobat înființarea noii facultăți. Reprezentanții în Senat ai viitoarei FII erau, la acea dată, profesorul Călin Ignat (Rector al Universității) și conferențiar Cornelius Croitoru. Prin decizie a Ministerului Învățământului și Științei, în ianuarie 1992 se înființează FACULTATEA DE INFORMATICĂ de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. În cei anii care au trecut, decani ai Facultății au fost, în ordine cronologică, prof.dr. Costică
Facultatea de Informatică Iași () [Corola-website/Science/317053_a_318382]
-
Stat din Baia Mare, iar în anul 1988 se transferă la Teatrul Național Târgu Mureș după 32 de ani petrecuți pe scena băimăreana. Deși s-a transferat la Universitatea de Teatru în 1991 după un concurs pentru ocuparea unui post de conferențiar universitar, a rămas colaborator permanent al Teatrului. În tot timpul celor 10 ani de stat la catedră, nu a întrerupt nici o clipă activitatea din teatru, jucând în acest răstimp peste 20 de roluri, la Târgu Mureș, la Baia Mare, la Cluj
Ion Săsăran () [Corola-website/Science/317505_a_318834]
-
mașină la vârsta de doi ani) și Zenaida. Iulian se naște la Târgu Mureș din căsătoria cu a treia soție, Dorina. Se stinge din viață în seara zilei de joi, 20 august 2009, la Târgu Mureș, unde este și înmormântat. Conferențiar universitar: Academia de Artă Teatrală, Tg. Mureș -1956-1988-actor -Teatrul Dramatic Baia Mare -1988-1991-actor-Teatrul Național Tg. Mureș -1991-2002-conferențiar universitar -Academia de Artă Teatrală Tg. Mureș -1991-2008-colaborator al Teatrului Național Tg. Mureș -2002-2009-reangajat la Teatrul Municipal Baia Mare Alte colaborări: -conferențiar universitar la Universitatea
Ion Săsăran () [Corola-website/Science/317505_a_318834]
-
natație - Universitatea București - terminând ca șef de promoție, cu media 9,86. A fost repartizat de CCFS București în funcția de inspector școlar și ca asistent universitar la catedra de natație a ANEFS (1951-1953). Parcurge toate gradele universitare didactice: lector, conferențiar, profesor, profesor doctor. Este primul român căruia i s-a acordat titlul academic de doctor în educație fizică la “Universite Libre de Bruxelles”, în 1968. Activitatea sa academică s-a desfășurat la Politehnică “Traian Vuia” și la “Universitatea Timișoara”. După
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
face studii de post-doctorat la Universitatea Harvard sub îndrumarea lui Șir Hamilton A.R. Gibb, și în acelaș timp a predat limba arabă și istoria modernă a Orientului Apropiat la Universitatea Brandeis. Întors în țară, a fost numit în 1958 conferențiar la secția de științe politice a Universității Ebraice, unde a devenit mai tarziu profesor ordinar, șef al catedrei Gersten de stiinte orientale. În 1993 s-a pensionat și a fost numit profesor emerit. Yaakov Landau a întemeiat și a condus
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918"". Ca urmare a pregătirii sale profesionale și a titlurilor științifice obținute, a predat între anii 1932-1940 la Universitatea din Cernăuți, catedra de istorie românească, mai întâi ca docent universitar, iar apoi pe post de conferențiar. A avut o activitate publicistică prestigioasă, publicând până în anul 1947 un număr de 126 de titluri, printre care se aflau șase volume de "Documente bucovinene", apărute între 1933 și 1942. Pasionat de studiul documentelor din arhive, el a fost membru
Teodor Bălan () [Corola-website/Science/319538_a_320867]
-
ca niște schije” (2014). Colaborează la revista “Punctul critic” (2010) condusă de scriitorul Eugen Uricaru, la alte publicații literare. Din 2003, Ion Marin predă la Universitatea Hyperion din București la Facultatea de Jurnalism, mai întâi ca profesor asociat, lector universitar, conferențiar și apoi profesor universitar doctor, titular la disciplinele „Drept constituțional”, ”Dreptul comunicării”, „Geopolitică și securitate globală” și “Jurnalism și terorism”. A mai predat cursuri de jurnalism, între care „Conceperea și elaborarea ziarului” și „Mass-media și politica”. În anul 2011 a
Ion Marin (publicist) () [Corola-website/Science/319731_a_321060]
-
Finley. Teza de doctorat, susținută în anul 1985 s-a ocupat de „Ritualuri de prietenie și cetatea greacă” (Ritualised Friendship and the Greek City). Gabriel Herman predă din anul 1978 la Universitatea din Ierusalim, unde în anul 1990 a devenit conferențiar, iar în 1997 profesor. În ani sabatici a lucrat ca cercetător la Churchill College din Cambridge, la Institutul de Studii Avansate de la Princeton, la Școala Practică de Înalte Studii din Paris, la Fundația Hardt din Geneva și la Universitatea Wisconsin
Gabriel Herman () [Corola-website/Science/319773_a_321102]
-
din Buftea și profesor de pedagogie la diverse licee din Capitală. În 1947, Vasile Harea a fost numit din nou la Universitatea din Iași, în postul de șef de lucrări la Catedra de Pedagogie, iar în 1948 a fost avansat conferențiar. În această perioadă, a predat cursurile "Istoria pedagogiei" și" Legislația școlară". Din anul 1949, a fost numit profesor suplinitor de Limbă și Literatură rusă la Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza”, preluând și șefia Catedrei de Slavistică. Astfel
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
În 1952 a fost epurat din Universitatea ieșeană, fiind transferat pe un post de lector la Institutul de Industrie Ușoară, institut care în 1955 devine facultate a Institutului Politehnic din Iași. A fost reintegrat la Universitate, pe un post de conferențiar, în 1957. Profesorul Vasile Harea a funcționat în învățământul universitar până în anul 1965, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. Și-a continuat activitatea științifică și didactică în calitate de profesor consultant și conducător de doctorate. Concomitent cu activitatea didactică, dar
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică, LiterNet. A fost singurul critic român invitat în emisiunea "Double Je" a lui Bernard Pivot (2004). Realizator și moderator al emisiunii "Fotograme" de pe TVR Cultural (2005-2006). Conferențiar la Lincoln Center, la Universitățile Umea, Humboldt, Pittsburgh și la Teatrul Național din București. A prezentat Retrospectivă Lucian Pintilie de la Londra (2004), curatoriat și prezentat Festivalul de film românesc "Romanian Cinema: A Journey" organizat de ICR Londra (2007) și retrospectivă
Alex. Leo Șerban () [Corola-website/Science/315674_a_317003]
-
Profesor universitar, Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Comerț, Catedra de Turism Servicii Departamentul Turism și Geografie, • 2004-2007 Secretar științific/chestor, Academia de Studii Economice din București, Colegiul Universitar Economic din Buzău al Academiei de Studii Economice • 2001-2007 Conferențiar universitar, Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Comerț, Catedra de Turism Servicii • 1997-2001 Lector universitar, Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Comerț, Catedra de Turism Servicii • 1996-1997 Coordonator activități marketing, EC / PHARE ROMANIAN TOURISM DEVELOPMENT PROGRAME
Puiu Nistoreanu () [Corola-website/Science/316512_a_317841]
-
ca profesor de literatură la liceul local (1950-1963), deși nu poseda o instrucție academică formală, ci era autodidact. Între anii 1963-1966 a fost trimis al Organizației Sioniste la comunitățile evreilor din Austria și Elveția. Întors în Israel, a lucrat în calitate de conferențiar la seminarul pedagogic „Oranim” al mișcării kibutzurilor, în localitatea Kiryat Tivon. Ulterior, între 1972-1974 a fost conferențiar la Facultatea de litere a universității din Tel Aviv, iar în anul 1974 a devenit profesor la Universitatea din Haifa, unde a predat
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]