4,590 matches
-
externe al României de la acea dată, Mihai-Răzvan Ungureanu și omologul său din Uniunea Statală Șerbia și Muntenegru (dizolvată ulterior în două state separate, Șerbia și Muntenegru), Vuk Draskovici, au inaugurat "Consulatul General al României de la Vârșeț". Din 21 august 2006, consul general al României la Vârșeț este Gabriel Nicola. Conform recensământului din 2011, în Voivodina locuiesc 25 410 de români. Numărul total al cetățenilor sârbi care s-au declarat români pe întreg teritoriul Șerbiei în 2011 a fost de 29 332
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
pentru minoritatea românească din Voivodina. După aproape trei decenii, maestrul Gheorghe Zamfir a susținut un concert sub auspiciile acestei organizații în orașul Alibunar. Prințe oaspeții care au participat la acest eveniment cultural au fost Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, consulul general al României din Vârșeț, Gabriel Nicola, președintele Consiliului Executiv al provinciei Voivodina Boian Paitici și secretarul pentru informații al provinciei Voivodina Milorad Djuric. Provincia Autonomă Voivodina asigura condiții că informarea publică a cetățenilor, pe lângă limba sârbocroata și scrierile sale
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
a evita confuzia cu fanioanele maritime internaționale de semnalizare alb-roșii utilizate de piloții portuari și de șlepuri, prin aceeași lege, Sejmul a introdus o variantă de drapel cu stemă în banda albă ca pavilion naval civil și de către diplomații și consulii polonezi din străinătate. În afara modificărilor specificațiilor legale ale nuanțelor culorilor naționale (vezi secțiunea următoare), designul drapelului polonez, inclusiv raportul de 5:8, a rămas neschimbat până astăzi. Drapelul cu stema s-a modificat doar pentru a ajusta schimbările asupra stemei
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
dicționarul lui Varinus, înfățișând un Brâncoveanu tânăr, cu cucă joasă, cu surguci scump, legat după moda turcească la brâu. Autorul este Alessandro della Via. O altă reprezentare este cea din colțul hărții stolnicului Constantin Cantacuzino, care a fost redescoperită de consulul român Dimancescu. În cartea "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia" (1718) a secretarului său Del Chiaro, Brâncoveanu apare alături de cei patru fii, reprezentați în medalioane. Portretul aflat în posesia lui C. Basarab Brâncoveanu a fost descoperit de Iorga cu ocazia
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
de aproximativ 62 ha și avea în jur de 40.000 de locuitori. Teritoriul era limitat în partea de sud de concesiunea italiană, în est de gara feroviară, în nord și în vest de Hai He. Concesiunea era administrată de consulul k. u. k. în funcție, care era susținut în demersurile sale, printre altele, și de o mică garnizoană militară. În privința clădirilor publice, pe teritoriul concesiunii se mai găseau pe lângă consulat și cazarmă o închisoare, o școală, un teatru și un
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
celor trei triburi. Avea ca atribuții confirmarea alegerii regelui și a hotărârilor adunării poporului. În Republica Romană prima etapă pentru stabilirea unei legi (în ) era "lex rogata" („lege propusă”). "Lex rogata" era o decizie votată de către comiții, la inițiativa unui consul, pretor sau tribun; supusă, inițial, aprobării Senatului ("auctoritas patrum"), începând din 339 î.Hr., această ratificare a fost transformată într-o autorizare prealabilă. Plebisciturile (adunări ale plebei), care scăpau acestei "auctoritas", au fost asimilate unor legi, începând din 286 î.Hr. ("lex
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
La acest eveniment au participat 2.500-3.000 de credincioși, plus oficialități cum ar fi ministrul secretar de stat Vasile Timiș, acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu, senatorul Tiberiu Prodan (enoriaș al parohiei), deputații Mircea Irimescu și Gheorghe Coroamă, Dorin Popescu, consul al României la Cernăuți, primarul Adrian Popoiu, preotul romano-catolic Alois Farțadi și preotul greco-catolic Vasile Popovici. Cu această ocazie au fost confecționate, prin monetăria statului, plachete comemorative, s-a alcătuit un pliant de către Complexul Muzeal Bucovina și s-a dezvelit
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
germane, care îi îmbarcă cu forța în același tren. Printre cei arestați se afla și Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr țăran șchiop care abia sosise la București. În prima noapte, Diplomatul (Gheorghe Dinică), un individ declasat ce pretindea că fusese consul, dar care era de fapt „nene la o casă de fete”, măsluitor de cărți și escroc, încearcă să fure banii tânărului și naivului Darie și este înjunghiat de acesta. Trenul trebuia să părăsească România la Orșova, urmând a fi preluat
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
standard în infanteria romană din secolul al III-lea i.en. Romanii au trimis două legiuni în Sicilia în 262 i.en. fiind dispuși să negocieze pacea cu Cartagina. Dar cartaginezii au întărit forțele în Sicilia. Romanii au trimis ambii consuli într-o expediție. Cartaginezii au angajat mercenari liguri, celtici, iberici pentru a-i atrage pe inamicii lor în Sicila și pentru a-i atacă pe romani pe jumătatea de insula controlată de romani. Agrigentum a devenit principala baza cartagineză. Cartaginezii
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
romani pe jumătatea de insula controlată de romani. Agrigentum a devenit principala baza cartagineză. Cartaginezii au trimis forțe în Sardinia, iar o mare parte din armata a rămas în Sicilia pentru a o folosi că baza pentru atacurile asupra Italiei. Consulii romani, Lucius Postumius Megellus și Quintus Mamilius Vitulus și-au concentrat forțele în Agrigentum. Consulii aveau forțe combinate ce numărau 40 000 de soldați. Hannibal Gisco, comandantul Agrigentum și fiul sau, Gisco, și-au adunat armata în zona din jurul orașului
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
au trimis forțe în Sardinia, iar o mare parte din armata a rămas în Sicilia pentru a o folosi că baza pentru atacurile asupra Italiei. Consulii romani, Lucius Postumius Megellus și Quintus Mamilius Vitulus și-au concentrat forțele în Agrigentum. Consulii aveau forțe combinate ce numărau 40 000 de soldați. Hannibal Gisco, comandantul Agrigentum și fiul sau, Gisco, și-au adunat armata în zona din jurul orașului și au staționat-o în spatele zidurilor orașului, umflând numărul trupelor la 50 000 de soldați
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
și s-au retras în fortificații, pierzând mulți soldați, dar fiind capabili să învingă contingentul cartaginez ce încercase să pătrundă în tabăra. Hannibal a devenit tot mai ezitant să atace, iar romanii și-au dat seama că au subestimat inamicul. Consulii romani au tăiat legătură Agrigentum cu lumea exterioară și au impus blocada, ceea ce a produs foamete pentru a-i forță pe locuitori să se predea. Romanii au săpat un sistem de șanțuri și forturi mici în jurul orașului. Consulii romani și-
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
subestimat inamicul. Consulii romani au tăiat legătură Agrigentum cu lumea exterioară și au impus blocada, ceea ce a produs foamete pentru a-i forță pe locuitori să se predea. Romanii au săpat un sistem de șanțuri și forturi mici în jurul orașului. Consulii romani și-au împărțit forțele, stationand una lângă Templul lui Asklepios în partea sudică a orașului și cealaltă în partea vestică a orașului. Hannibal a devenit tot mai preocupat de resursele limitate și a trimis mesaje de urgență la Cartagina
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
tabăra romană, unde s-au desfășurat ciocniri timp de două luni, durata asediului prelugiindu-se de la șase la șapte luni. Odată ce Hanno a campat în afară taberei romane, liniile romane de alimentare de la Siracuza nu mai erau disponibile. Conform lui Polybius, consulii au fost nevoiți să între în lupta, însă Hanno refuză, având intenția de a-i învinge pe romani prin flămânzire. Situația din interiorul orașului era disperată ins,a Hannibal comunicând cu forțele cartagineze exterioare prin emiterea unor semnale de fum
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
întors să preia controlul asupra orașului. Orașul a fost jefuit și 25 000 de locuitori au fost vânduți în sclavie. Victoria a fost a romanilor, fiind însă obținută cu costuri mari. Nu s-a organizat nici un triumf pentru cei doi consuli romani. După 261 i.en., Roma controla o mare parte din centrul Sicilei și și-a asigurat sursă de cereale pentru uz propriu. Prima victorie obținută în afara Italiei le-a dat speranța și încredere romanilor, iar ambițiile pentru expansiunea în
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
corăbii produse și a plecat la Messana să se pregătească pentru sosirea flotei și trecerea în Sicilia. În timp ce era la strambtoare, a primit informații că garnizoană cartagineză din Insula Lipara era dispusă să dezerteze și să treacă de partea romană. Consulul nu a rezistat tentației de a cuceri un oraș important fără a lupta și a plecat spre Lipara Romanii au intrat în port cu corabile lor noi și a dat peste flota cartagineză comandată de Hannibal Gisco și Bodes ce
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
și Bodes ce îi așteptau în ambuscadă. Bodes a condus cele 20 de corăbii pentru a-i bloca pe români în interiorul portului. Scipio și oamenii săi au oferit puțină rezistență. Echipajele neexperimentate au intrat în panică și au fugir, iar consulul însuși a fost capturat. Credulitatea să i-a adus peiorativ cognomenul de "Asina" (măgar în limba latină). Incidentul Lipara nu a pus capăt Primului Război Punic sau carierei lui Scipio Asina . La scurt timp după aceea, consulul junior, Gaius Duilius
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
au fugir, iar consulul însuși a fost capturat. Credulitatea să i-a adus peiorativ cognomenul de "Asina" (măgar în limba latină). Incidentul Lipara nu a pus capăt Primului Război Punic sau carierei lui Scipio Asina . La scurt timp după aceea, consulul junior, Gaius Duilius, a răzbunat umilință lui Scipio Asina câștigând bătălia de Mylae . Inspirați de succesul în lupta de Agrigentum, romanii au căutat să câștige toată Sicilia, dar era necesară o forță năvală. În scopul de a contesta deja proeminențele
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
Roma s-a inspirat după o quinqurema cartagineză naufragiată și capturat la Messina, servind ca model pentru întreagă flotă . Cu toate acestea, acest lucru poate să fi fost o exagerare căci romanii au împrumutat de asemenea quinqueremes grecești anterior războiului. Consulii anului 260 i.en. erau Gnaeus Cornelius Scipio Asina și Gaius Duilius. S-a decis că Dullius să primească comandă corăbiilor dotate cu "corvus" . Corvus era atașat la prova corăbiilor romane pe un ax rotativ, astfel putea fi coborât deasupra
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
valoare de 2 100 000 de sesterți. La întoarcere, Duilius a fost primit cu triumf la Roma. A fost numit cenzor în 258 i.en. Alte victorii navale au fost obținute între timp la Sulci în 258 i.en. de consulul Sulpiciu Paterculus și la Tyndaris în 257 i. en. de către Gaius Atilius Regulus. Rezultatele seriei de bătălii navale victorioase obținute că cea de la Mylae i-a tentat pe români să invadeze Africa de Nord. O asemenea operațiune cerea un număr mare de
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
logistică, flota cartagineză patrula coasta Siciliei, ceea ce forță Roma să transporte armata în trireme și quingureme ce aveau spații mici. Romanii au construit o flota largă de 200 de vase pentru a asigura trecerea Marii Meditarene în siguranță. Cei doi consuli, Marcus Atilius Regulus și Lucius Manlius Longus, au primit comanda flotei. Dar flota cartagineză comandată de Hanno cel Mare și Hamilcar le stăteau în cale. Tacticile navale romane au fost dezvoltate. Flota înainta de-a lungul coastei siciliene într-o
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
Hanno cel Mare și Hamilcar le stăteau în cale. Tacticile navale romane au fost dezvoltate. Flota înainta de-a lungul coastei siciliene într-o formație de lupta, cu vase militare statinate în trei flotile. Flotila I și II, comandatate de consuli, erau într-o formație în formă de pană. Cea mai mare parte a vaselor transporatoare erau protejate din spate de o a treia flotila. Cartaginezii se așteptau că flota lor de 350 de corăbii și flota romană din 330 de
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
să între și ele în lupta pentru a înfruntă atacul lui Hanno. Centrul cartaginez a fost nimicit după o lungă lupta. Hanno a scapt cu greu. 30 de corăbii au fost scufundate și alte 65 au fost capturate. Apoi, flotila consulului Vulso a învins flancul drept cartaginez, iar vasele lui Regulus, cu flotila a treia, a lansat un atac împotriva lui Hanno. Fără suportul restului flotei, cartaginezii au fost învinși decisiv. În urmă luptei, echipajele romane au debarcat în Sicilia pentru
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
atac împotriva lui Hanno. Fără suportul restului flotei, cartaginezii au fost învinși decisiv. În urmă luptei, echipajele romane au debarcat în Sicilia pentru reparații și odihnă. Provele navelor cartagineze capturate au fost trimise la Roma pentru a decora rostra forumului. Consulul Pulcher a decis să lanseze un atac surpriză la portul Drepana, unde se află garnizoană năvală cartagineză. Flota a plecat la nord de Lilybaeum într-o noapte fără luna. Când au ajuns la est de Drepana, flota romană a fost
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
urmare a incidentului cu puii. A fost condamnat la exil, cu carieră politică încheiată. Hamilcar Barcă, tatăl lui Hannibal Barcă, a condus cu succes o campanie în Sicilia, iar o furtună a distrus o jumătate din flota romană condusă de consulul Iunius Paullus. Situația era atât de disperată încât Aulus Atilius Calatinus a fost numit dictator. Înfrângerea de la Drepana i-a demoralizat pe romani și timp de șapte ani, n-au mai construit o altă flotă. În 256 i.en., armata
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]