5,004 matches
-
de față, apărută în Sociétés, 2006, vol. 93, n° 3, pp. 157-158. 2 Un predecesor ilustru al studiului imaginarului este istoricul religiilor Mircea Eliade, care prin lucrările sale asupra miturilor și proceselor simbolice sau magice rămîne o figură de referință, contestată uneori (cf. Eliade Mircea, 1968, Le chamanisme et les techniques archaïques de l'extase, Paris, Payot, ed. 1a: 1951). Nu ignorăm că acest autor a fost un membru activ al noii drepte franceze și admirator al ocultistului René Guénon. Faptul
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
postcomunistă într-una perpetuă. Oricare dintre instituțiile actualului sistem politic este contestată cel puțin de o parte a clasei politice și măcar de un grup de presiune din societate. Este contestat Parlamentul bicameral de către susținătorii ideii de Parlament monocameral; este contestată instituția președintelui ales direct de electorat și având atribuții executive de către susținătorii proiectului unei instituții prezidențiale cu un rol strict reprezentativ și ales de către Parlament etc. În aceste condiții, în care oricare dintre caracteristicile dobândite deja de tranziția postcomunistă este
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
centrului administrativ al capitalei, cu uriașa construcție a actualului Palat al Parlamentului, a doua clădire administrativă a lumii (după criteriul suprafeței) după Pentagon. În ultimii ani de comunism, uriașele cheltuieli angajate cu aceste construcții - a căror utilitate a fost masiv contestată - au fost folosite pentru delegitimarea semnificativă a lui Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist. Acuzația pe care ideologia cotidiană anticomunistă care se dezvolta pe atunci în societatea românească a adresat-o deopotrivă șefului comunist și sistemului a fost că irosește
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Universitatea s-a constituit într-o instanță de gestionare a cunoașterii și de răspândire a înaltelor valori și a conduitelor performante. Cu atât mai mult în zilele noastre, când aspirația randamentului și eficienței este atât de mult clamată, dar și contestată. Redefinirea învățământului superior în acord cu chemările calității este dublată de unificarea structurală și procesuală la scară europeană, în conformitate cu exigențele Procesului de la Bologna. O astfel de așezare a structurilor de formare, care pune în chestiune particularități și tradiții didactice, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și egalitate. Mari illuminați ai lumii precum Voltaire, David Hume, Darwin, Helena Blavatsky, în ciuda aportului lor la realizarea stadiului actual de civilizație și mai ales de gândire, ce încă nu a putut cuprinde decât limitat societatea umană, sunt și azi contestați și blamați de cercurile ce nu se ascund în a distruge omenirea, dorind să aducă mai aproape presupusul sfârșit al lumii, fatidic și previzionat profetic. Mi-e teamă că aceștia sunt adevărații mesageri ai răului. Faptul că mulți învățați și-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Crainic „cel mai mare poet creștin român și unul dintre cei mai mari poeți creștini ai lumii.”<ref id”=”20>Ianolide, Ioan op. cit., p. 305</ref>. Crainic s-a bucurat de venerația legionarilor, ceea ce l-a transformat într-o figură contestată. Poetul a contribuit la reabilitarea Bizanțului, care fusese calomniat de Occident după Revoluția franceză. La fel ca și Radu Gyr, Crainic a suferit o lungă detenție și în închisoarea din Aiud a compus în memorie foarte multe poezii care au
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dreptcredincioase s-au alăturat deja, prin consimțământul lor, acestei încercări de raliere a forțelor Bisericii de Răsărit". 8 Ibidem, p. 213: Necesitatea unei culturi proprii, cu rădăcini adânci și bine înfipte într-un ethos autentic național, nu mai este astăzi contestată; de asemenea, nici faptul că religiozitatea noastră face parte integrantă din acest ethos. Dar în ce constă această religiozitate, noi nu știm... La lămurirea acestor lucruri poate însă colabora, în foarte largă măsură, proiectata revistă; care, în afară de aceasta, ar mai
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sfârșit, prin raportul dintre literatura italiană și cea franceză se transferă asupra literaturii române deficitul de prestigiu geopolitic. Textul nu continuă pe această spirală a minusurilor pentru că raționamentul funcționează în cadrul unei reprezentări de secol XVIII, în care modelul dominant, deși contestat, rămâne cel parizian. Însă dacă ar fi coborât în timp, la un stadiu anterior al sistemului mondial al culturilor literare, și literatura franceză ar fi apărut "săracă" în raport cu literatura latină. Totul se întâmplă ca și cum istoria literelor mondiale ar reține fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mai înainte, în lumea științifică de azi mai există perspective realiste, esențialiste sau istorice, care examinează povestea sau orice altă relatare verbală ca pe o reprezentare (mai mult sau mai puțin exactă) a realității exterioare sau interioare. În cadrul acestui domeniu contestat, poziția noastră este una de mijloc. Nu suntem de partea relativismului absolut, care tratează toate narațiunile ca fiind ficțiune. În schimb, nu considerăm narațiunea ca având o valoare nominală de reprezentare exactă și completă a realității. Credem că poveștile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
mod paradoxal, grupuri care se intitulau „adevărații democrați” erau în același timp promotorii unei ideologii a elitismului politic: populația nu este matură politic și ideologic, nu e pregătită pentru libertate și pentru „adevărata” democrație. Rezultatele diferitelor alegeri au fost adesea contestate sau atribuite lipsei de maturitate democratică, „prostiei”, nevoii de un „tătuc” sau chiar mentalităților comuniste de care populația cu greu se poate elibera. Deși exista un consens larg asupra direcției schimbărilor, segmente ale clasei politice au promovat, într-un stil
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pentru ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit și de miros, care presupun carnea și trupul în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca este pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia de la Cheroneea (338) și își vede hegemonia contestată, apoi chiar dispărând. După ce Alexandru moare (323), generalii săi își dispută leadership-ul. Nu este de muncă, nu există proiecte pentru gestionarea mizeriei și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a indivizilor deveniți peste noapte vagabonzi, hoinari, cerșetori și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care să investigheze realitatea din cât mai multe unghiuri, deci spre un realism maximal, irealizabil practic, dar fertil ca tendință. Firește, noile convenții presupun un nou tip de cititor, angajat în actul creației ca partener cu viziune proprie. Contestatară și contestată, formula romanească avansată, ca și aceea a farsei tragice, este o manifestare a manierismului literar ce caracterizează epoca actuală. Studierea și înțelegerea lor impun schimbări la nivelul instrumentelor interpretative, al criticii literare. Devenirea spectaculoasă a disciplinei, modificarea permanentă a perspectivei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
de Împlinire a condiției umane. Asumarea unei asemenea sarcini critice este cu atât mai necesară cu cât, invocată cu obstinație În cadrul dezbaterilor de idei contemporane În varii contexte: politice, religioase, morale mai ales, toleranța este În egală măsură valorizată și contestată. Cele mai remarcabile analize asupra acestui cu adevărat „concept umbrelă”, care adăpostește conotații de sens extrem de numeroase și, nu rareori, contradictorii, subliniază ideea că problema care se pune acum este una de limită: poate fi tolerat intolerabilul? Aceste limite sunt
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
după care sînt confiscate de educatori și păstrate cu grijă, pentru a fi arătate oricărui vizitator extern ca dovezi ale libertăților de exprimare. În contrapartidă, autoritățile reacționează în paginile Revistei Administrației Penitenciarelor din România, omagiind la momente aniversare diverși angajați contestați. Și comunitățile terapeutice sînt tot forme de dezamorsare a conflictelor. Deși privite cu dispreț atît de deținuți cît și de cadre ("ăia care se țin de mînă") și menținute într-o poziție marginală, "comunitățile" sînt alimentate permanent cu personaje incomode
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
alternativelor de pedeapsă și unui abandon al căutărilor lor, în ideea că o pedepsă, o dată pronunțată, trebuie executată în totalitatea sa, în ciuda consecințelor negative și a costurilor ridicate, pentru a nu știrbi autoritatea unei puteri și așa serios slăbite și contestate. Existența de ani îndelungați a unei supraaglomerări, cum e cazul închisorii din Bacău, care are o rată de încarcerare de aproape 300%, dar și a celor de la Galați, Jilava, Baia Mare, Mărgineni, Tîrgu Jiu, Codlea, Vaslui, Ploiești, Satu Mare, Slobozia, Tîrgu Mureș
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
despre „relativitatea factorilor personali” și dezavuează practica unor organizații de a căuta „oameni excepționali” a căror prezență ar permite evoluția favorabilă, aproape de la sine, a organizației. Chiar metodologia și procedurile de selecție a liderilor, bazate pe criterii exclusiv psihologice, sunt contestate (Petit, Dubois, 1998, pp. 70‑73). # Schițarea unei liste de trăsături necesare într‑o funcție de conducere și apoi validarea ei duce adeseori la un raționament circular: o anumită conduită este înfățișată ca fiind datorată trăsăturii, iar trăsătura însăși este dedusă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
excedente colective etc.). Consiliile de muncă sunt dominate de sindicaliști activi, membrii lor fiind desemnați prin alegeri sau numiți de sindicate și chiar de conducere. În țările în care există sindicate rivale, alegerea membrilor în consiliile de muncă este puternic contestată. Mulți autori au considerat că practica participativă a consiliilor de muncă constituie calea regală în urmărirea intereselor colective (vezi, de exemplu, Dachler, Wilpert, 1978). Există însă și suficiente rețineri față de ele. Se consideră astfel că poziția consiliilor de conducere în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
victimei; se glumește pe seama vieții private a victimei; se glumește pe seama originii sau naționalității ei; victima este obligată să accepte activități umilitoare; notarea inechitabilă și în termeni rău intenționați a muncii victimei; deciziile victimei sunt puse sub semnul întrebării sau contestate; agresarea victimei în termeni obsceni sau insultători; hărțuirea sexuală a victimei (prin gesturi sau propuneri). 4. discreditarea profesională a victimei nu i se atribuie sarcini de realizat; privarea victimei de orice ocupație și vegherea pentru ca victima să nu-și găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
informații mai bune despre cimpanzei decât obișnuitele teste cu animale. Köhler susținea că ar trebui înțeles ca un experiment simplu și clar întrucât conține întreaga problemă bine explicată. Este vorba aici despre o concepție metodologică marcată de fenomenologia husserliană îndelung contestată. Köhler (1925, p. 195) și-a argumentat poziția în mod ferm: „Dacă cineva consideră aceste soluții evidente și neavând nimic în comun cu inteligența - scrie el -, trebuie să arate clar și exact cum se realizează procedura. În prezent, nici un psiholog
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
literar” ș.a. În 1896 editează „Revista sportivă”, iar în 1913, împreună cu N.D. Cocea, pune la cale reapariția ziarului „Rampa”. În 1911 acceptă să facă parte din comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă”. Singularitatea acestui scriitor mult timp controversat și contestat vine din aceea că, autor al unei capodopere a teatrului nostru istoric, Vlaicu Vodă (1902), restul producției lui literare pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
arbitrare ale politicului sau economicului, de necesitatea reducerii incertitudinii subiective sau chiar pentru a distribui cât mai ambiguu responsabilitățile în cazul unor decizii discutabile. Poziția sociologului în cadrul sistemului de roluri - ca să folosim metafore sociologizante - este nu doar neclară, ci permanent contestată. Deținătorii unor competențe discutate și discutabile în termeni sociologici - politicieni, pedagogi, economiști, psihologi, artiști și alții - își reifică propriile sfere de activitate, le consideră realități aparte, cu consistență ontologică, și reacționează vehement la orice intruziune. Mă refer aici bineînțeles la
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
găsit la adresa de web http://www.forum-academic.com. În 2005, Ministerul Educației a angajat un corp de experți să realizeze un studiu de evaluare a problemelor de etică din instituțiile universitare românești, în vederea elaborării unui cod etic valabil al acestora. Contestat el însuși chiar pe criterii etice, studiul permite o apreciere realistă a diverselor riscuri morale care afectează universitățile românești. Cifrele sunt șocante chiar și pentru cei care s-au lovit de comportamentul incorect al unora dintre angajații universităților: cazurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
performanțele și beneficiile viitoare. • Un alt set de teorii atribuie cauzele succesului sau eșecului școlar variabilelor culturale: aspirații, motivații și atitudini. Deciziile privind școlaritatea depind de caracteristicile culturale, care sunt socializate și sunt specifice categoriilor sociale. Aceste teorii sunt puternic contestate atât din motive morale, cât și metodologice. • Teoriile recente arată că multe procese de natură economică sunt influențate de variabile sociologice. Dintre acestea, cele care facilitează schimburile au primit titulatura de capital social. Capitalul social se regăsește sub forma încrederii
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și ale artelor. La Spengler ajungem la ideea unor cicluri culturale închise care apar cu o necesitate fatală; perfect închise și totuși, în chip misterios, paralele. Antichitatea nu se continuă cu evul mediu, continuitatea evoluției literare a Occidentului este complet contestată sau uitată. Aceste fantastice castele din cărți de joc nu trebuie, firește, să lase în umbră adevărata problemă a unei istorii generale a omenirii sau, cel puțin, a civilizației occidentale. Suntem însă convinși că soluțiile obișnuite oferite de Geistesgeschichle, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]