KorAP: Find »[drukola/base=coridor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...405 >

10,108 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu,- cimitir Al tinereții mele! Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare- Azi nu mai sunt eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele- În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu,- cimitir Al tinereții mele! * Proză Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

grație. Am văzut automobile și spălătorii și tonomate și tot felul de mașinării și oameni îmbrăcați în haine prăfuite, cu un fel de disperare în ochi. Am văzut toate astea ascunzându-mă în spatele ușilor și a gardurilor ori pândind prin coridoare și nu cred să mă fi văzut cineva. La final văzusem destul și frântura pe care o zărisem mă infectase deja pe de-a-ntregul, deși n-o știam încă, așa cum o infectase și pe Prepelicar. Iar oamenii din oraș erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
lui dacă voința îi era destul de puternică. începu să exerseze. La prima încercare din podeaua acelui Loc crescu un trandafir. îNu se putea gândi încă la acel loc ca la pântecul surorii lui, mai ales c-o văzuse dispărând pe coridorul cărnos.) Trandafirul muri aproape imediat. Se gândi la asta și apăru un al doilea trandafir. Nu dădea semne c-ar muri. Se uită la podea și podeaua deveni solidă. O acoperea un covor de mătase țesut de mână, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
artele amorului masculin și de aceea era obligat să recurgă la versatilitate. Totuși clienții lui păreau destul de mulțumiți. îl numeau Specialitatea Casei, spre marea nemulțumire a fetelor. Mai ales atunci când clienții lui erau bărbați. Iocasta se plimba de-a lungul coridoarelor imperiului ei. în spatele ușilor închise personalul era ocupat. Nimic nu-i plăcea mai mult Iocastei decât aceste sunete înăbușite, gâfâielile extazului adevărat, amestecate cu oftaturile prefăcute, care erau în mod clar mult mai artistice. Uneori i se părea că preferă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
el, merg și eu. Chipul a fost cel care a provocat totul. A rostit încet către adormitul Vultur-în-Zbor: — Ceea ce-ți trebuie ție e o femeie care să poată ține pasul cu tine. Madame Iocasta se plimba din nou pe coridoarele regatului ei; dar nu-i făcea plăcere că nu auzea zgomote din spatele ușilor - asta deoarece, la cererea lui Virgil, închisese porțile Casei. Tăcere pretutindeni. în propria ei cameră - un Virgil mâhnit și gânditor. în camera predecesoarei ei - siluetele abia ghicite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Iocasta ar fi vrut să creadă că da, dar și-a amintit și ea de Liv; și a știut că Media nu se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea încotro... Iocasta a ieși pe coridor, așa tăcut cum era, și a fost prinsă de o a treia sincopă exact acolo, singură. După ce totul a trecut, a icnit și s-a rezemat de perete. Elfrida Gribb a ieșit din cameră, serioasă și reținută. Și și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
superioare de pe muntele Calf. Fuseseră abrupte, mai solicitante chiar decât urcușul din K până la promontoriul stâncos și bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără echipamentul adecvat. Prin urmare, a rămas uimit când a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul muntelui, un șir întreg de trepte înguste de piatră ce se așterneau domol chiar până la ușa Casei Grimus. Și totuși erau acolo. Erau reale. Vultur-în-Zbor clătină din cap, cuprins involuntar, de admirație. Acum urcau scările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

Nu mi-a plăcut niciodată să pozez, și mă mai și deranja privirea asta profesională și rece care era neplăcută într-un mod care te paraliza, pe lângă insulte. M-am furișat în prima baie ca să îmi privesc nasul, într-un coridor chiar lângă lifturi. În afară de atrium, parterul clădirii era în mare parte format din camerele mari de recepție, cu birourile administrative ferite din calea privirii; nu trecea nimeni pe acolo. Așa că am petrecut fix zece minute așezându-mă în profil și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
atât de puternic încât eram amândoi amețiți într-un mod plăcut când i-am dat drumul. —Vreau să te leg și să te acopăr cu frișcă. —Pentru numele lui Dumnezeu, Sam, vino înăuntru, a spus el aruncând priviri scrutătoare pe coridor, de parcă ar fi fost urmărit. Ai dreptate, am fost eu de acord. Pe hol nu am cu ce să te leg. Chiar și rădăcinile părului i se înroșiseră. I-am făcut avansuri. Era îmbrăcat într-un costum alb din pânză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
deja. Și ne-a spus că tu știai. Presupun că par foarte suspectă, am afirmat. Nu degeaba mi-a aruncat o privire așa de amuzată ieri. Unu la mână: era sculptura mea. Doi: știam că Joe se ascunde la capătul coridorului să se uite la TV de fiecare dată când are ocazia. Probabil că el credea că nimeni nu va coborî în următoarea oră. —De ce s-a dus până în capătul coridorului să se uite la televizor? m-a întrerupt Hawkins. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
sculptura mea. Doi: știam că Joe se ascunde la capătul coridorului să se uite la TV de fiecare dată când are ocazia. Probabil că el credea că nimeni nu va coborî în următoarea oră. —De ce s-a dus până în capătul coridorului să se uite la televizor? m-a întrerupt Hawkins. Era portabil. De ce nu a stat pur și simplu în camera de control? Ar fi fost mai puțin riscant. Dacă cineva ar fi trecut pe acolo, ar fi putut pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
cineva care lucra în bancă, nu crezi? Nimeni din afară nu și-ar fi asumat riscul - ar fi crezut că Joe se poate întoarce în orice moment. În schimb, dacă îl cunoșteai, puteai să te duci puțin mai departe pe coridor și să verifici dacă sforăie în fața televizorului. Nu ar fi luat mult să târăști cadavrul lui Charles de-a lungul holului - a, stai așa, de unde a fost adus? —Brand a conceput o teorie conform căreia se droga în toaleta de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
întrebat. El tot încerca, trebuia să recunosc asta. Nu. Și acum te rog să mă scuzi. Trebuie să mă duc la toaletă. În timp ce ieșeam pe ușă, înțelegeam de ce inspectorul Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
pentru... pentru prânz. Nu știu cât timp voi fi plecat. Bine? Era o agitație în vocea lui, exagerată raportat la cele spuse, lucru care mi-a atras atenția. Apoi a aruncat o privire fugitivă peste umăr. Din instinct, m-am pitit pe coridor pentru câteva secunde, și, când am ieșit în atrium , el plecase deja. I-am spus lui Joe,curioasă: Oamenii nu trebuie de obicei să confirme că vin sau pleacă, nu? Nu, îi spun lui Susie înainte să coboare. Ea este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
un final, m-a lăsat să intru pe gratis și mi-a pus pe mână o ștampilă în formă de floare. Bine, nici nu mă așteptam să fie un cap de mort cu oase încrucișate sub el. Înăuntru era un coridor lung, cu ecou, pavat cu dale, ceea ce m-a dus imediat cu gândul la o școală de modă veche; ce lipsea era șirul de cuiere pe o parte și o bancă sub ele unde să te încalți cu pantofii pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
urmă erau mai curați decât primii, cu toții purtau haine largi și încălțăminte ușoară, teniși sau sandale - când am spus „ușoară“ nu mă refeream la sandale roz cu toc. La capătul camerei cu saltele era o ușă care ducea la alt coridor al clădirii și spre niște scări. Am ales întâi coridorul. La capătul lui era o cameră mare, inundată de lumina zilei, care era aranjată ca o cafenea, plină de scaune și mese din plastic, ce creau aceeași atmosferă de instituție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
și încălțăminte ușoară, teniși sau sandale - când am spus „ușoară“ nu mă refeream la sandale roz cu toc. La capătul camerei cu saltele era o ușă care ducea la alt coridor al clădirii și spre niște scări. Am ales întâi coridorul. La capătul lui era o cameră mare, inundată de lumina zilei, care era aranjată ca o cafenea, plină de scaune și mese din plastic, ce creau aceeași atmosferă de instituție ca și coridoarele, unde găseai mâncare gătită în oale mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
și spre niște scări. Am ales întâi coridorul. La capătul lui era o cameră mare, inundată de lumina zilei, care era aranjată ca o cafenea, plină de scaune și mese din plastic, ce creau aceeași atmosferă de instituție ca și coridoarele, unde găseai mâncare gătită în oale mari și tăiată în bucăți greu de digerat împănate cu müsli sau linte. M-am gândit că mai bine nu. I-a m întors spatele zâmbind bucătarului cu șorț și cozi împletite, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
mâncare gătită în oale mari și tăiată în bucăți greu de digerat împănate cu müsli sau linte. M-am gândit că mai bine nu. I-a m întors spatele zâmbind bucătarului cu șorț și cozi împletite, m-am întors la coridorul în care se simțea curentul și am urcat pe scări. La jumătatea lor era un semn care-mi arăta că sunt în direcția cea bună către bar. Era mană cerească. Am mărit pasul și am ajuns sus. În dreapta mea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
ghid din Tibet. Apoi m-am întors și l-am găsit pe Joe făcând ceaiul în camera amenjată special. Chiar atunci a sunat telefonul de pe biroul lui Joe și cât se poate de repede a alergat în cealaltă parte a coridorului să răspundă, enervat că oamenii vor crede din nou că a ațipit. — Este domnul Shaw, mi-a spus. Dorește să știe dacă ați ajuns deja. M-am dus la telefon. —Sam? zise Sebastian. Ai nevoie de o mână de ajutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
angaja nimeni niciodată. Mi-am analizat unghiile ostentativ și am refuzat să vorbesc. Panica lui Jordan s-a amplificat. —Uite, mi-a spus, ridicându-se, birourile de acolo sunt goale acum. Putem vorbi între patru ochi. M-a condus pe coridorul central și am trecut de lift, spre cealaltă parte a etajului. Aici, fără huruitul calculatoarelor și fără voci, liniștea era aproape sinistră. O serie de prize, cu forma decupată în covorul gri, se întindeau de-a lungul podelei la intervale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
coborât. Nu voia să o spună tare. Și nici nu voia să mă privească în față. —Trebuie să plec, a spus. Ai grijă de tine. Apoi, pe neașteptate, m-a îmbrățișat, ținându-mă pentru un moment, înainte să plece pe coridorul care ducea la biroul ei. M-am uitat după ea, simțindu-mă ridicol de impresionată. Tot ce voiam era să stau jos pe canapea și să frunzăresc paginile revistelor ilustrate și să uit de ceea ce trebuia să fac. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Taci naibii din gură! Belinda a sărit la sora ei. Nu vezi că încearcă să ne facă să vorbim? Dar Suki era de neoprit, apărându-și sora cu o pasiune convingătoare. Deja îl scosese din toaletă și îl adusese pe coridor când am găsit-o eu. Eram îngrijorată de ce o fi făcând, fusese plecată ceva timp, așa că m-am dus jos să o caut, știam unde se duseseră să o facă... A tras aer în piept și a continuat: Și deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-mă cu fața spre cameră. Cred că te aștepți să spun un clișeu, nu, precum: „Cât de ingenios din partea ta, domnișoară Jones, dar nu destul de inteligent?“. Vocea de om educat a lui Dominic Planchet curgea în urechea mea. * Venise pe coridorul din spatele meu fără să scoată un sunet. Nici măcar nu m-am obosit să mă cert singură că m-am lăsat prinsă ca o proastă. Aveam alte lucruri la care să mă gândesc. — Bineînțeles, nu ai nici o dovadă, spunea cu bunăvoință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
uitat la mine pentru o secundă și s-a conformat. După pustietatea din ochii ei puteam vedea că intrase în stare de șoc, ca o mumie; s-ar fi supus oricui i-ar fi dat primul ordinul. A dispărut pe coridor și apoi am auzit o voce ridicată pe care am recunoscut-o, cineva care încerca să treacă rapid de Suki și care alerga prin casă, spre bucătărie. Sebastian a apărut în prag și s-a oprit încremenit, de parcă intrase într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]