4,329 matches
-
obicei, lucruri personale și hrană. Două orașe anatoliene, aflate Într-un stadiu incipient, prezintă un cadru cultual impresionant. În mileniul al VII-lea, Nevali Cori deține un complex de temple cu pilaștri și sculpturi În piatră, printre care se remarcă creaturi hibride Înaripate: oameni-pasăre, adevărate prototipuri de spirite Înaripate și „Îngeri”. Abundă capete de piatră izolate și reprezentări ale unor grupuri mitologice (mamă și copil, bărbat, femeie gravidă, țestoasă). Un mileniu mai târziu, la Çatal Hüyük a existat o zonă rezervată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lista continuă cu titluri și epitete pentru toate cetățile principale al geografiei religioase din Egipt. Respectivul imn Închinat lui Osirisxe "Osiris" (precum și altor câțiva zei păstrați În această epocă) se oprește la a-i enumera zeului calitățile, inversând aproape de la creatură la creator procesul nașterii realității, plecând de la cuvântul pe care l-am văzut Într-un mit al originii. Astfel, imnul devine un element al ofrandei, care consolidează existența zeului: dar ceea ce contează este faptul că imnul este rostit sau, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de om și superior acestuia (sumerianul l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fapt, nu există contradicții reale În ceea privește nemurirea divină. Se poate afirma chiar că avem de-a face cu morți „În aparență”, din moment ce aceștia produc vieți noi, alte ființe vii, divinizate; cu alte cuvinte, zeul ucis Învie Într-o creatură, la a cărei formare a participat cu vitalitatea sa. a) Atrahasșs - Conform mitului deja menționat al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (tab. I, 223 sqq.), pentru a crea omul și pentru a-l Înnobila cu o parte „spirituală” (edimmu sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
texte, cele de la Keretxe "Keret" și Aqhatxe "Aqhat", protagoniștii sunt doi străvechi regi legendari. Miturile zeilor Îl au ca personaj principal pe zeul poliad Baalxe "Baal", În centrul luptelor cosmogonice pentru ordinea și suveranitatea universală. După ce El, tată a oricărei creaturi, a creat și a dat o primă organizare universului (evenimente la care se face doar aluzie), se pune problema ordonării sale definitive și a Împărțirii puterilor Între diverse divinități. Forțele haotice și amenințătoare trebuie să fie dominate și constrânsă să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
20) adaugă celor șase creații pe cea a focului (³takhhș), a cărui srtălucire provine de la Lumina Infinită (asar r½șnșh), locuința lui Ohrmazdxe "Ohrmazd" (g³h ș Ohrmazd) și a cărui prezență este răspândită În toată creația, acesta fiind sămânța (t½hmag) tuturor creaturilor vii, oameni și animale, și forța care există atât În centrul pământului, cât și În corpurile celeste luminoase (cf. Boyce, 1975a, pp. 140 sq.). Atât pentru pământ, cât și pentru celelalte creații există multe trăsături și elemente mitologice fie În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antic și Zoroastruxe "Zoroastru"”, subcapitolul 1.2) - și au fost, În mare parte, absorbite În imaginarul religios de către un cler familiarizat cu lucrarea de „zoroastrianizare” a patrimoniului mitico-legendar tradițional, probabil foarte puternic Înrădăcinat În religiozitatea populară. Acestora li se adaugă creaturi fabuloase, care aparțin mediului animal și uneori semiuman, ca, de exemplu: pasărea Sa¶naxe "Sae>na" (Yașt 12, 17; 14, 41; În limba pahlavi, S¶n murw; În persană, Sșmurgh) care Își hrănește puiul (Marele Bundahișn XIII, 23) și care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Eliade, 1949, pp. 186, 187, 191, 192 și 101 sqq.; Gnoli, 1980, pp. sqq.). Desigur, este, semnificativ faptul că o religie dualistă prin excelență, ca zoroastrismul, a putut concepe un Creator atât de plin de milostivire și Îndurare pentru toate creaturile sale, chiar și pentru cele mai rele, Încât să le ierte și să le salveze de o pedeapsă veșnică: această iertare este posibilă pentru că Răul va fi complet nimicit, deposedat de armele și puterile sale, odată ce timpul său se va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a păgânilor și a celor ce Îngaimă rugăciuni. Așadar, Mithraxe "Mithra" este zeul care răspândește ordinea universală răsplătindu-i și ocrotindu-i pe cei buni, la fel ca omonimul său indian; este zeul care „care, fără odihnă, veghează cu grijă creaturile lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>"” (ibidem, 133). Iar această funcție tipică de apărător al „contractului” este subliniată de Înșirarea Încăpățânată a tuturor „contractelor” posibile pe care le garantează: Între prieteni, Între concetățeni, colegi, soți, discipoli, Între maestru și discipol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultură cu mult superioară celei a Israelului și, de asemenea, era cultura celor învingători. Cu toate acestea, Gn 1 proclamă superioritatea Dumnezeului lui Israel asupra tuturor divinităților Mesopotamiei (și ale celorlalte națiuni). Ba mai mult, aceste divinități sunt în realitate „creaturi” ale Dumnezeului lui Israel. Aștrii, de exemplu, sunt creați de Dumnezeu în ziua a patra a creației (Gn 1,14-19). Divinitățile mesopotamiene erau identificate cu aștrii (zeul Șamaș era soarele, zeul Sin era luna, zeița Iștar era planeta Venus etc.
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
țară a lor, evreii s-au angajat în profesii care nu-i făceau să fie îndrăgiți de către populație (adică stăpînirea hanurilor sătești, împrumuturile bănești, camăta, magazinele de mărunțișuri și arendarea pămîntului de la moșierii absenți). Țăranul a tras concluzia că o creatură străină, purtînd veșminte diferite, incapabilă să vorbească limba lui corect, și "care îl răstignise pe Mîntuitor", fura puținii bani de care avea el nevoie ca să-și cumpere cele cîteva bunuri de larg consum a căror vînzare constituia monopolul statului. Țăranul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
felul de afaceri ieftine, Goga se referea apoi la esența problemei: "Aceștia sînt niște păsări de pradă care, prin consens tacit, pregătesc pieirea țării noastre. Ei creează o atmosferă respingătoare, o duhoare pestilențială de hoituri. Din nefericire, pentru salvarea acestor creaturi corupte există o justificare teoretică cu valoare de dogmă, adică faptul că trebuie să considerăm această drojdie dubioasă a orașelor noastre drept temelia vieții națiunii. Binecunoscuta politică de a crea urgent și cu orice preț o burghezie stabilă. Dar, din cauza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1948 În Danemarca, Norvegia și Suedia. și totuși, cu excepția Marii Britanii și a țărilor nordice, „vechea stângă” a comuniștilor și socialiștilor n-a reușit niciodată să guverneze singură. În vestul Europei, balanța politică era controlată și adesea dominată de o nouă creatură politică: partidele creștin-democrate. Partidele catolice erau ceva obișnuit În Europa continentală, prosperând În special În Belgia și Olanda. Germania wilhelmină și apoi Republica de la Weimar au avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
responsabilități considerabile cu privire la prosperitatea, siguranța și bunăstarea cetățenilor. În ultimii ani a abandonat rolul de cenzor moral și o parte din inițiativa economică (nu toată). Restul rămâne intact. Legitimitatea depinde și de teritoriu. Uniunea Europeană, după cum au remarcat mulți, este o creatură absolut originală: este definită teritorial, dar nu funcționează consecvent ca o entitate teritorială. Legile și regulamentele ei se aplică Întregului teritoriu, dar cetățenii nu pot participa la alegerile naționale ale altui stat (doar la scrutinul din propria țară și la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă. " (littéralement : " Parmi leș murs l'heure des ombres me tente. ") par " L'heure des ombres m'entoure dans șes méandres. ", résultat de son travail interprétatif, est tout à fait poétique. Ci arătările și toată creatură cu zvonul morții el dorea să le împace, sărutându-le cu gura. (Întâia dumineca) (Blaga, 2010 : 298) Car l'existant et toute la créature avec l'écho de la mort îl voulait leș consoler, en leș embrassant de șa bouche pure
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
terre gémit " (Drum prin cimitir/La route du cimetière) (Poncet, 1996 : 182). Le verbe " a sună " (" sonner " ; dans ce contexte : " battre ", " souffler ") est interprété par Jean Poncet comme " gémir ". Son choix augmente la poéticité du texte cible. " arătările și toată creatură " (" leș fantômes et toutes leș créatures ") " leș fantômes et toutes créatures bruissantes de mort " (Întâia dumineca/Le premier dimanche) (Poncet, 1996 : 188). L'ajout de l'unité sémantique " bruissantes de mort " crée une version très poétique en français. À travers
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
adormi (Chanson avânt le sommeil), p. 581, Insomnii (Insomnies), p. 583, Izvorul (La source), p. 585, Dorul-dor (Le désir-désir), p. 587, Mirabila sămânță (La merveilleuse semence), p. 591, Ceasul care nu apune (L'heure qui ne décline pas), p. 597, Creaturi de vară (Créatures d'été), p. 599, Cuib de rândunica (Nid d'hirondelles), p. 601, Printre lacurile de munte (Parmi leș lacs de montagne), p. 603. BIBLIOGRAPHIE 1. Corpus Anthologie de la poésie roumaine, sous la direction d'Alain Bosquet, Éditions
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
compoziții cu subiect fantastic, în care mitologia greco-latină acompaniază discret temele folclorului authton. Din cele patru cicluri care poartă amprenta simbolismului, Îngerul morții (1910-1911), Quartetul (1900) și Corul de copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea lor, sau mai precis, senzația că exprimă ceva increat, neterminat. Sculptorul intenționează să surprindă nu imperfecțiunea sau nedesăvârșirea acestor creaturi mitologice, nici monstruosul lor, ci, mai degrabă, o dinamică evolutivă, procesul prin care ele prind formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu figura eminesciană, sugerată și de schița unui monument Eminescu menționată mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
paciuriană împrumută mult elementului ofidian, dar reprezentarea nu rămâne cantonată la acest element al bestiarului tradițional. Tema este reluată în Himeră (144462L f21r, f24r), iar în Schiță pentru o compoziție cu himere (144462 f23r), un bărbat apare înfășurat în himere. Creaturile ofidiene se înfășoară în jurul său, însă fără o clară intenție de a-l distruge. Într-o lectură simbolică, ele sunt chiar creația artistului, între ele și acestea stabilindu-se, mai degrabă, o legătură de rudenie, ca între creator și creația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl sugerează o altă serie de himere (Himera Văzduhului, Himera Apei etc.) cu mult mai amplu, mergând până la reveriile amniotice, multe dintre himerele sale având un aspect embrionar de fetus al unui specii aparent hominide. Altfel, aspectul marțial al acestei creaturi intimidante evocă interpretări alternative. Penele sunt asemeni unei armuri, iar capul asemeni unui coif cu ceva din aspectul monolitic și impenetrabil al figurilor mayașe sau a statuilor gigant din Insula Paștelui. Este una dintre puținele reprezentări ale himerelor în care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stă. Legătura cu materia este foarte importantă, iar desprinderea nu este niciodată deplină în stadiul în care Paciurea surprinde emergența himerelor. Himera pământului (1927-1928) are chipul cu trăsături abia conturate și aproape că este lipsită de corp, coada devenind corpul creaturii, iar acest apendice similar celui a unui mormoloc are o musculatură puternică, asemeni labelor pe care se sprijină ca o achiziție fermă a unui teritoriu stabil. Corpul acesta are ceva embrionar, fază intermediară de creștere a batracienilor, când coada se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este o sculptură decorativă de gândire tematică abstractă, ci, dimpotrivă, prezintă încă, spre deosebire de himerele sale de mai târziu, pe lângă doza inerentă de expresionism, foarte puternice trăsături realiste"350. Sfinxul (1912) lui Paciurea, spre deosebire de cel al decadenților, reprezentat ca o creatură hibridă, un monstru cu (inter)față feminină, este o creatură cu chip masculin, un tânăr de o frumusețe rece, cumva abstractă, fără nota de senzualitate a sfincșilor lui Von Stück, Moreau sau Malczewski. Sfinxului lui Paciurea îi lipsește corpul animal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimpotrivă, prezintă încă, spre deosebire de himerele sale de mai târziu, pe lângă doza inerentă de expresionism, foarte puternice trăsături realiste"350. Sfinxul (1912) lui Paciurea, spre deosebire de cel al decadenților, reprezentat ca o creatură hibridă, un monstru cu (inter)față feminină, este o creatură cu chip masculin, un tânăr de o frumusețe rece, cumva abstractă, fără nota de senzualitate a sfincșilor lui Von Stück, Moreau sau Malczewski. Sfinxului lui Paciurea îi lipsește corpul animal, este construit ca un bust și doar o gheară abandonată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
notă lascivă. Elementul viril o pune în posesia puterii, dar o și predă unei ambiguități sexuale pe care Gudrun Körner o transferă la nivelul unei ambiguități a lecturii. Această juxtapunere a celor două naturi ne situează în plină sintaxă monstruoasă, creatură bicefală, femeia-Melusină relevă cele două ipostaze ale sale. "Cele trei motive principale torsul uman, șarpele și capul uman sunt atât autonome din punct de vedere visual și legate printr-o corespondență organică, precum aceea a unei fiare legendare. Din cauza configurațiilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]