7,252 matches
-
realitate” - cum spunea Scânteia; oricum sunt circa 20 și numai una singură Întrunește „exigențele poeziei pentru care luptăm” - cum Își intitulează George Munteanu acest comentariu; am fi dorit să reproducem Cântec pentru Gabor cincisutistul de Ion Brad, poemul apreciat de cronicar, alături de câteva poezii scrise „din văgăună”; dar poemul lui Ion Brad are 70 de pagini așa că renunțăm, mulțumindu-ne să reproducem În note Cântecele de primăvară ale lui Al. Căprariu 17. Iată care a fost atitudinea Mariei Banuș 18: „În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dintre poemele mai bine cunoscute, apoi semnala un poem schematic ori câteva imagini care i se păreau nerealiste. Și atât. Cu excepția poemului Cântarea Jiului, căruia reușea să-i analizeze În parte lipsurile, cronica rămânea pur descriptivă și generală. Adică schematică. Cronicarul nu reușea să pătrundă În Însăși structura operei poetice a Veronicăi Porumbacu, punându-i În lumină sensul fundamental, definind personalitatea autoarei și mijloacele sale specifice de creație. În aceste condiții, cronica amintita nu putea constitui un ajutor real nici pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin care să comunice gândurile și sentimentele sale. Lidice e scrisă Într-un grai limpede și atât de simplu că pare vorbire curentă». Ar fi fost de așteptat ca, făcând o afirmație cu privire la «simplitatea mijloacelor», În «graiul limpede» și «simplu», cronicarul să și-o fundamenteze pe o analiză serioasă a acestor Însușiri. În ce constă pomenita simplitate? Întrucât e o notă distinctivă a lui Jebeleanu? De unde provine? Cum se explică? Ce particularitați stilistice determină? Pentru că a vorbi despre «graiul limpede și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nevoie și la care au tot dreptul. (Ă). Să vorbesc și despre cel de-al doilea păs al meu: De ce din lectura unor cronici, foarte lungi câteodată, cititorul nu se alege cu o privire limpede asupra cărții discutate? De ce unii cronicari se pierd Într-o serie de afirmații contradictorii care pun În Încurcătură și pe scriitor și pe cititor? Iată, de pildă, cronica făcută de J.Popper romanului „Drum fără pulbere” și publicată acum câteva luni În „Flacăra”. Ceea ce afirmă criticul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cronici și chiar față de unele aprecieri deosebite. (Ă). M-am Întrebat foarte adesea de ce În unele cronici literare criticii Întrebuințează un limbaj esopic, greu de Înțeles? Oare criticul nu trebuie să vorbească la fel ca toți oamenii? De ce atunci unii cronicari vorbesc păsărește? Ce Înseamnă de pildă că: «mari părți din această lucrare nu sunt propriu zis rotunjite epic» - cum scrie tov. Horia Bratu În cronica lui despre „Scântei În beznă” (Viața românească, nr. 12, 1950). Iar despre fraza Întrebuințată de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Foarte activ rămâne însă Gh. Pâslaru. Mateiu I. Dumitriu poartă „în serial”Discuții sociologice. Panait Nicolae semnează necrologurile Cincinat Pavelescu și Panait Istrati. Densă și instructivă este rubrica „Medalioane”, îngrijită succesiv de către Lucian Emin și George Popescu, în fapt, adevărații cronicari literari ai ziarului, cărora li se alătură Mircea Leca, toți trei ocupându-se, sub paravanul pseudonimului Cronicar, de o foarte vie și incitantă rubrică literar-artistică, „Însemnări”. Nume și opere importante ale literaturii din perioada interbelică trec prin sita judecății critice
ACŢIUNEA BUZAULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285160_a_286489]
-
necrologurile Cincinat Pavelescu și Panait Istrati. Densă și instructivă este rubrica „Medalioane”, îngrijită succesiv de către Lucian Emin și George Popescu, în fapt, adevărații cronicari literari ai ziarului, cărora li se alătură Mircea Leca, toți trei ocupându-se, sub paravanul pseudonimului Cronicar, de o foarte vie și incitantă rubrică literar-artistică, „Însemnări”. Nume și opere importante ale literaturii din perioada interbelică trec prin sita judecății critice a acestora, așa încât consultarea unora dintre luările de poziție consemnate acum este mai mult decât utilă istoricului
ACŢIUNEA BUZAULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285160_a_286489]
-
acest sens, ultima lui creație este și cea mai literară dintre scrieri. Autenticitatea e asigurată de realismul descrierii și de păstrarea distanței față de tentațiile de a face deliberat literatură pe marginea unor întâmplări relatate în stilul voit alb al unui cronicar imparțial. Vocea lui Chandler se simte cu atât mai mult cu cât rolul scriitorului pare a se estompa cu fiecare capitol. Convenția romanului polițist e respectată exact în măsura în care este ignorată: asistăm, într-adevăr, la o anchetă, dar dezlegarea misterului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
discutat fenomenul interpolării. A interpola Înseamnă „a introduce, a intercala Într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.” (DEX). Cele mai faimoase interpolări din literatura română aparțin lui Simion Dascălul, cronicar care și-a introdus propriile observații În cronica lui Grigore Ureche, unele interpolări fiind făcute dintr-un interes politic. În fine, trebuie să pomenim aici și de compilație, care este o „lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în anul 1738, în timpul celei de-a treia domnii a lui Constantin Mavrocordat, când au crăpat zidurile de la vechea curte domnească; case și biserici s-au dărâmat; lângă București, pământul s-a crăpat, formând o adevărată prăpastie. Despre acest cutremur, cronicarul Constantin Dapontes scria: “Miercuri, 31 mai, către orele 3 și jumătate din ziua, a avut loc la București un groaznic cutremur de pământ. Palatul domnesc s-a crăpat în mai multe locuri și s-au dărâmat case; la țară, câteva
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
de un stat de om, iar aici, în București, cel puțin, încât rar om l-a simțit”. 11 octombrie 1829, ora 8 seara: cutremur mare în Basarabia, care s-a repetat de 3 ori. 14 noiembrie 1829. Despre acest cutremur cronicarul Ion Dobre scrie: “S-au făcut un cutremur foarte mare, care cutremur cu puțin lucru s-au potrivit cu cutremurul din anul 1802, ce s-au făcut înainte de acesta, cu 27 de ani și o lună, tocmai în venirea (!) domnului Constantin
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
P. Maior, e un neînduplecat latinist. SCRIERI: Scurtă apendice la Istoria lui Petru Maior carea, prin adevărate mărturisiri a mai multor scriitori vechi, începutul românilor din romani adevărați la mai mare lumină îl pune, Buda, 1828, reed. parțial în Lupaș, Cronicari, I, 166-170; Catihetica practică, Buda, 1843; Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor, Buda, 1847; Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români, Pesta, 1850. Repere bibliografice: [Theodor Aaron], FMIL, 1860, 20
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor, Buda, 1847; Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români, Pesta, 1850. Repere bibliografice: [Theodor Aaron], FMIL, 1860, 20; Encicl. rom., I, 2-3; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 218; Lupaș, Cronicari, I, 166; Corneliu Popeți, 110 ani de la moartea lui Theodor Aaron, O, 1969, 3; Dicț. lit. 1900, 1-2. I.L.
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și românesc, despre figuri emblematice ale culturii și istoriei naționale. Aceste teme revin și în conferințele radiofonice difuzate între 1933 și 1940. Cronicar al vieții muzicale și artistice în „Calendarul”, prezent în „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Arta și omul”, începe în 1934 o colaborare de durată la „Gândirea”, unde publică, printre alte eseuri, Charmion sau Despre muzică, reluat în volum în 1941
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Noaptea sfântă, „motiv religios în patru tablouri”, în versuri. În 1947 emigrează în Franța. Prezența lui în presa românească a exilului este sporadică și nesemnificativă, reducându-se la publicarea unor poeme („Revista scriitorilor români”) și la câteva comentarii literare („Anotimpul”, „Cronicarul”). În 1952, Editura Cartea Pribegiei, creată de Grigore Manoilescu în Argentina, îi multiplică romanul Cerul era putred, prefațat de Mircea Eliade. „Nu voi releva aici meritele acestui prim roman, nu voi vorbi despre paginile admirabile, în care retrăiesc melancoliile portului
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
energic programul mișcării, implicat în activități de organizare curentă (e numit, în 1896, secretar al Comitetului general). Practică jurnalismul militant, atent și prob în observarea faptului social, inițiază anchete, campanii de presă, polemici; e, în egală măsură, publicist literar și cronicar de spectacol. Cu Iosif Nădejde și I. C. Frimu se va situa, în 1898, printre „radicali”, stăruind pentru prevenirea scindării PSDMR, în preajma Congresului al VI-lea. Ulterior, se stabilește la Galați, unde va profesa avocatura „cu știință și conștiință” (F. Aderca
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Aici se întâlneau, la o partidă de biliard (existau două mese de biliard) sau de domino, la o halbă cu bere ori, alături, la o prăjitură, poate, dintre acelea lăudate de Claymoor, cronicarul reuniunilor mondene, mai cu seamă scriitori și artiști: I.L. Caragiale, B. Delavrancea, frații Enea și Nerva Hodoș, Grigore Ventura, Ion Brezeanu, George Ranetti, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Xenopol, George Sion, Matei Millo, Eduard de Max (când venea la București) și alții
CAFENEAUA FIALKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285995_a_287324]
-
a boemilor, chiar a unor personaje pitorești, cum a fost Stan Palanca, „regele șprițului.” Dar, în primul rând, a fost un mediu creator. Aici ar fi elaborat, spre exemplu, Ion Barbu poezie și studii de matematică, iar Urmuz, celebra fabulă Cronicari. Scandalizat, la un moment dat, că i se servea cafea-filtru de proastă calitate, Ion Barbu nota la 27 noiembrie 1951, în condica de reclamații a cafenelei: „Nu vin la cafenea nici să fac afaceri, nici să stau de vorbă. Vin
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
frate sovietic, Cearta, Pentru anii cu flori și rod, Pune-oi dorul în cărbuni, Să bați codrii ș.a. nu au parte de nici un cuvânt bun din partea colaboratorului Vieții românești, ba chiar sunt trecute sub tăcere. După ce a pregătit astfel terenul, cronicarul se năpustește asupra unor poezii, cu un întreg șir de critici, dintre care multe făcute de pe o poziție formalistă. Așa se petrec lucrurile cu poezia. Act de acuzare, una dintre creațiile valoroase ale poeziei noastre din ultima vreme. Poezia Act
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acuzare demască cu înflăcărare, adeseori cu accente adânc răscolitoare, atrocitățile săvârșite de imperialiștii americani în Coreea. Această poezie, caracterizată prin forța de exprimare a ideilor și sentimentelor și printr-un ridicat nivel al formei artistice, e pomenită în treacăt de cronicar ca exemplu de «simplă versificare a unor fapte cunoscute!». O asemenea apreciere nedreaptă și ponegritoare nu se poate să nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul încearcă să înfățișeze din «birou» realitatea vie a țării noastre, versurile sale devin banale, plate, se ivesc șabloanele și artificiile literare de proastă calitate (...). Cronicarul nu a ținut seama de o cerință fundamentală a criticii - aceea de a aprecia o lucrare în primul rând după tendința ei generală. Sunt binecunoscute aprecierile făcute de tovarășul Stalin în 1929, cu privire la broșura Întrecerea maselor, de E. Mikulina. Răspunzând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
referă în mod nemijlocit și la critica literară (...) În referat se citează unele cronici apărute în Viața românească și în Almanahul literar din Cluj care vădesc orientarea greșită, influența ideologici burgheze și în mod special a cosmopolitismului în rândurile unor cronicari literari. Scriitorii trebuie să combată cu tărie atitudinea unor critici - cum e, de pildă, tovarășul Ion Vitner - de a evita sistematic să-și spună cuvântul în problemele actuale ale literaturii. De asemenea este locul să ne întrebăm de ce oare critica
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exagerează lipsurile nuvelei ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează chipul tânărului constructor al socialismului nu-i poate ajuta lui Ștefan Andrei în creația sa, deoarece cronicarul formulează obiecții dogmatice care pot deruta pe scriitori (...). Ștefan Andrei are încă multe de învățat, scrisul său e abia în formare, dar autorul dă dovadă de reale însușiri, care pot fi dezvoltate numai prin muncă serioasă, prin studiu aprofundat”. Primul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
această privință o dovadă scrisă: înainte de a o citi, să confirmăm adevărul afirmației acestuia că, la apariția volumului Întâlnirea din Pământuri Petru Dumitriu este singurul care comentează preponderent pozitiv acest volum, făcând oarecum o notă discordantă în suita interpretativă a cronicarilor, fapt consemnat de mine în cartea Reeducare și prigoană. Intransigentul ideolog al revistei Flacăra, care era pe atunci Petru Dumitriu, nelansat încă în literatura realist-socialistă, a fost atât de încântat de un personaj din Întâlnirea din Pământuri, încât l-a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Miai - plantându-l în realitatea socialistă în povestirea 100 kilometri, pare-mi-se. Apoi, după apariția nuvelei Desfășurarea, cel mai ambițios prozator (căci își propusese să scrie, cu toate înzestrările sale, cronica socialismului, dar nu de pe poziția neutră a cronicarului, ci de pe cea a artistului militant: combătând, înfierând, mobilizând lupta de clasă, deci educând), dar și cel mai notoriu prin operă și prin influență politică, Petru Dumitriu a contribuit din plin la lansarea nuvelei și, implicit, a autorului ei. Căci
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]