5,380 matches
-
de lacrime amare Și din dulceața bucuriei sfinte Ea suge hrană și se face mare... Ea, Poezia, le definea amândorura Casa noastră, le aducea mai aproape satul copilăriei : Ce pașnic era satul...Pitit la poala culmii Ca un ostrov de cuiburi sub streșina-nvechită. Îl străjuiau din muche, doinindu-i pururi, ulmii Și-l încingea pe vale pădurea de răchită. Părea bârlog sălbatec scrobit în cremeni sparte, Știind numai de datini, de hori și dragul glumii, Ferit din drumul mare, pierdut
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
aflate în plin exercițiu al puterii. în 1517, Luther le citește Biblia adepților săi, se ridică împotriva corupției papalității și se aliază cu principii germani contra Bisericii și a împăratului; protestantismul se pune în slujba naționalismului, în care-și face cuib. Vremea națiunilor poate să înceapă. Carol Quintul, succesor al Regilor catolici și al Habsburgilor, care domnește la Madrid și în Flandra, este nevoit să facă față revendicărilor de independență ale Țărilor de Jos, susținute de Anglia, acestea fiind deja protestante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a democrațiilor; vor apărea atunci - așa cum s-a întâmplat deja - baroni ai drogurilor puși în slujba unor cauze politice sau care se vor servi de imigranți pentru trecerea clandestină a frontierelor. Vom vedea - și deja există - națiuni în ruină devenite cuiburi de mafioți, forțe teroriste, nomade prin natura lor, care-și vor stabili bârlogul pe teritoriile unor non-state, precum și organizații mafiote ce susțin ambiții politice, laice sau religioase, așa cum au procedat Mafia, Cosa Nostra sau gangsterii francezi deveniți colaboraționiști în 1940
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să mai privească în urmă. Plecau cu visurile lor simple, ducând cu ele mirosul acela de pământ tânăr, de transpirație și sânge. Plecă și Carmina după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-am epuizat încă resursele sufletului, vă spun adevărat, nu știu dacă pricepeți cum devine chestiunea, am funcționat mereu în aceeași direcție, în aceeași direcție și, la un moment, dat am observat că puii mei sunt gata să zboare din cuib și eu nu sunt deloc pregătită să înțeleg asta, am momente când intru în panică, da, chiar așa, ce-o să mă fac cu atâtea disponibilități afective, rămase intacte? Ce mă fac? Am descoperit asta când deja era mult prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frunzele îngălbenite și ceru o cafea. Cuprins: Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des 5 Cârtitorii 11 Te fură viața 121 Să nu te lupți cu morile de vânt 211 În colecția Epica au apărut: (alfabetic): Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș Lucian ZUP, Manual de jocuri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fluture, scoțând și mai mult în evidență frumusețea chipului ei în lumina lunii. Ciudat, gândii eu. Parcă își scosese agrafa când s-a dus la culcare. Naoko nu s-a mișcat deloc. Arăta ca un animal mic ce ieșise din cuib, atras de lumina lunii. Datorită ei, buzele se conturau chiar exagerat. Părea o umbră vulnerabilă ce vibra cu fiecare bătaie a inimii, de parcă voia să șoptească întunericului cuvinte mute. Îmi înghițeam saliva în speranța că-mi domolesc setea, dar sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înaltă. Am mers așa vreo cincisprezece minute până când am ajuns la primul cătun. Nici urmă de ființă umană pe-acolo, iar cele douăsprezece-treisprezece case păreau a fi într-o stare de degradare avansată. Iarba crescuse până la brâu în preajma caselor, iar cuiburile porumbeilor făcute în găurile din zid se uscaseră complet. O casă se prăbușise cu totul, rămânând în picioare doar stâlpii de susținere, iar altele păreau încă locuibile dacă deschideai ușile. Ne-am strecurat pe aleea dintre casele tăcute, fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
semințele într-o cutie goală de conserve, care servea drept coș de gunoi. — Deci, până unde am ajuns cu povestea aseară? a întrebat Reiko. — Era o noapte întunecată și furtunoasă și te cățărai pe o stâncă abruptă ca să ajungi până la cuibul păsării. — Ești uimitor! Cum poți glumi cu fața asta atât de serioasă? întrebă Reiko, surprinsă. A, cred că îți povesteam cum îi dădeam fetei lecții de pian în fiecare sâmbătă dimineața. — Așa e. — Dacă împărțim lumea în două grupuri - cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ploaia. Am vorbit apoi vrute și nevrute, de la formarea universului și până la preferința fiecăruia în ceea ce privește fiertul ouălor. — Oare ce-or fi făcând furnicile în zilele ploioase? întrebă Midori. — N-am idee, am zis. Ele sunt foarte muncitoare, așa că probabil fac curat în cuib sau își inventariază agoniseala. Dacă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și pământul. Nu știu, am spus eu. Probabil că structura trupului lor nu le permite nici o evoluție... în comparație cu maimuțele, să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese pălăria și Îi mototolea borul. - Cuibul Berzei? Cercetă din nou mâinile nou-venitului. Nu, La Soțul Încornorat ar fi mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Asya cu multă siguranță. În toți anii ăștia l-ați iubit pe unchiul Mustafa ca pe ochii din cap, ca pe singurul și cel mai neprețuit fiu al acestei familii și În clipa În care și-a luat zborul din cuib, a uitat cu desăvârșire de voi. Nu e clar că omul nu dă o para chioară pe familia lui? Atunci, de ce-ar Însemna ceva pentru noi? Băiatul e ocupat, a intervenit bunica Gülsüm. De fapt, Își favoriza fiul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
miliardele și miliardele de mile de stele și mă simțeam ca un artist de circ făcând acrobații la trapez. Am început să scriu poezie serioasă abia când m-am căsătorit, locuind pe Ocean Parkway, Brooklyn. Primele mele poeme, "Musca" și "Cuibul", deși trimise la câteva reviste mici, au fost, totuși, acceptate de revista Bitterroot (1972), editată de Menke Katz, care, grație prieteniei pe care mi-o purta, m-a introdus în lumea poeziei. Ca editor asociat, pe o perioadă de patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sau moarte, doar corbii și vulturii se dedau la astfel de plăceri. Porumbeii intră prin fereastra pe care am lăsat-o deschisă în sala de baie. Practic, de trei ani și-au transformat întregul meu apartament într-un fel de cuib al lor, într-un veritabil porumbar. Uneori se adună cîte cincizeci, optzeci, ba chiar ajung și la o sută de specimene. sunt trei ani de cînd trăiesc practic cu porumbeii, le urmăresc mișcările, luptele pentru ocuparea celor mai bune locuri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
muta la mine nu m-a surprins. relația noastră dura deja de șase luni, iar întîlnirile noastre deveniseră tot mai frecvente. aș spune chiar că uneori ne era din ce în ce mai greu să ne despărțim. Posibilitatea de a avea două case, (două „cuiburi”, cum spunea Domnișoara ri) nu era lipsită de un ingredient excitant. Cel puțin trei sau patru nopți pe săptămînă le petreceam de fapt împreună. multă vreme alegerea cuibului a fost un ritual al alternanței : o noapte la mine, o noapte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din ce în ce mai greu să ne despărțim. Posibilitatea de a avea două case, (două „cuiburi”, cum spunea Domnișoara ri) nu era lipsită de un ingredient excitant. Cel puțin trei sau patru nopți pe săptămînă le petreceam de fapt împreună. multă vreme alegerea cuibului a fost un ritual al alternanței : o noapte la mine, o noapte la ea. „nu-mi place să dorm două nopți la rînd în același cuib” îmi susura la ureche Domnișoara ri. existau însă și zile sau săptămîni cînd Domnișoara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trei sau patru nopți pe săptămînă le petreceam de fapt împreună. multă vreme alegerea cuibului a fost un ritual al alternanței : o noapte la mine, o noapte la ea. „nu-mi place să dorm două nopți la rînd în același cuib” îmi susura la ureche Domnișoara ri. existau însă și zile sau săptămîni cînd Domnișoara ri era nehotărîtă. atunci trăgeam cuibul la sorți. Și se întîmpa chiar ca același cuib să iasă victorios de două sau de trei ori la rînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alternanței : o noapte la mine, o noapte la ea. „nu-mi place să dorm două nopți la rînd în același cuib” îmi susura la ureche Domnișoara ri. existau însă și zile sau săptămîni cînd Domnișoara ri era nehotărîtă. atunci trăgeam cuibul la sorți. Și se întîmpa chiar ca același cuib să iasă victorios de două sau de trei ori la rînd... în astfel de cazuri Domnișoara ri mă acuza de magie neagră. „ați falsificat zarurile” îmi spunea, mai ales atunci cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu-mi place să dorm două nopți la rînd în același cuib” îmi susura la ureche Domnișoara ri. existau însă și zile sau săptămîni cînd Domnișoara ri era nehotărîtă. atunci trăgeam cuibul la sorți. Și se întîmpa chiar ca același cuib să iasă victorios de două sau de trei ori la rînd... în astfel de cazuri Domnișoara ri mă acuza de magie neagră. „ați falsificat zarurile” îmi spunea, mai ales atunci cînd cuibul meu ieșea de trei sau de patru sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la sorți. Și se întîmpa chiar ca același cuib să iasă victorios de două sau de trei ori la rînd... în astfel de cazuri Domnișoara ri mă acuza de magie neagră. „ați falsificat zarurile” îmi spunea, mai ales atunci cînd cuibul meu ieșea de trei sau de patru sau chiar de cinci ori la rînd. Pentru a rupe „seriile negre” Domnișoara ri îmi cerea să plecăm pentru o zi sau două înafara Parisului... „Vreau să mă locuiești pe malul mării”, îmi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pace, de altfel îmi și cerea limpede acest lucru : — să nu mă tulburați acum, că transcriu. De altfel, decizia ei de a se muta la mine părea motivată de această nevoie de a transcrie. — în felul acesta, îmi explică ea, cuibul meu va rămîne exclusiv un spațiu de transcriere. Imposibil de înțeles ceva coerent din ce spunea Domnișoara ri. La ora aceea nici nu încercam de altfel să-i înțeleg toate aceste hachițe, iar cînd le-am înțeles a fost prea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ducea de fapt la fel de des să-și petreacă cîte o jumătate de zi sau cîte o noapte în propriul ei apartament. numai că, acum, Domnișoara ri îmi dădea un cu totul alt motiv : — mă duc acolo numai pentru a transcrie. Cuibul meu este acum un indigou. Iată de ce nu m-am mirat în dimineața cînd m-am trezit cu două domnișoare ri în pat. Una dintre ele urma să rămînă cu mine toată ziua și alta să plece dincolo ca să transcrie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]