7,752 matches
-
spre care s-au revărsat adorațiile tandre și grația ocrotitoare deschise din prea-plinul de candoare al unei individualități umane. Îndepărtarea a ceva presupune existența prealabilă a câtorva factori decisivi: propriul sine, propria prezență de care se poate îndepărta elementul respectiv, depărtarea sau sfera posibilității de mobilitate ce distanțează fără un spațiu ce include un aici și un acolo fiind imposibilă survenirea distanțării propriu-zise și, în fine, însuși elementul care urmează a se depărta, acel ceva gata pregătit pentru staționarea ce separă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sale. Actul reculegerii indică o retragere din rasfirarea sinelui, un reflex al interiorității spre concentrarea atomară în propria tensiune. Astfel, gândurile și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică de stigmatul depărtărilor unde au fost ancorate secvențial și efemer. Multiple experiențe și conexiuni existențiale sunt, în contextul retragerii la și întru fundamentele lumescului, abandonate unei uitări ce se instituie ca factor cenzurant. Reculegerea individuală implică o secționare a proiecțiilor spre multiplicitatea prezențelor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dintre aceste stări o constituie reculegerea. În fața extensiilor marine, a fluidităților răsfirate prin nesfârșirea unei orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
motive pledează că aici ar putea afla amănunte inedite. Plăcerea de a vorbi a Profesorului crescând pe măsură ce sănătatea i se șubrezește, știe dinainte că orișice întrebare a sa va primi ca răspuns același lung discurs teoretic, menit să demonstreze necesitatea depărtării savantului de cabinet de fierberea politică ce, din apropiere, împroașcă de obicei cu stropi de noroi. Atunci ? Atunci, un versat om de lume ar merge mai degrabă în întâmpinarea discursului favorit al gazdei, preparându-i astfel buna dispoziție și făcând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lecție de dans, cu mișcările îngreunate de propria-i prea mare atenție -, biată balerină începătoare, paralizată de reflectoarele rampei ! O pornire lacomă și năvalnică, purtându-l pe un drum ce-l recunoaște, mergând acum pe el pentru prima dată, o depărtare înaltă, el însuși, cel fără trup, plutind, vâslind leneș, ușurat de propria-i greutate... Și ceea ce părea a fi viața lui - un neînsemnat fragment, luminat de o rază întâmplătoare, un colț al uriașei tapiserii pentru care cât trebuie să te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ieșit înainte aproape alergând. Quand on s’y attend le moins, a spus râzând, repezindu-se în brațele mele, fără a mai ține seama de martorii dimprejur. Am mângâiat-o pe obraz, prima oară după o lună întreagă de depărtare ; în suflet încă îmi mai rămăsese, cum am spus și când am început să scriu, o stranie răceală. Am cinat cu toții mai devreme, eu am vorbit mult, dar cred că fără șir, treceam de la una la alta simțind o nevoie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deranjat, pentru că de fapt nu spusese ceva rău. Doar o opinie a ei - cum te vedea ea pe tine ! Clemența nu-i fată rea, dar anumite lucruri nu e capabilă să le înțeleagă. O șochează mai ales cum suporți tu depărtarea de Tudor, mi-a spus-o și am discutat-o ! Eu n-aș putea în ruptul capului să-l știu pe Țuțu dincolo, cum îl știe Ivona pe Tudor ! Să-l văd o dată pe an, o dată la doi ani, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ce dracu’ facem? Ce se Întîmplă? Poate că era mai bine să-l fi ascultat pe locotenentul Stanca și să ne fi Întors În baterie cînd ne-a ordonat! Motoare de mașini grele ne torc pe la urechi, voci unduiesc din depărtare, se aude un huruit intens a cărui sursă rămîne un mister - Îmi vine greu să cred că avioanele pot să zboare În condițiile astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În lume. Poate că multe din aceste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a rămas din nou singur. Privește la plicul cu praf alb și își spune mereu în gând: Sau poate nu! S-a ridicat cu pași hotărâți și a aruncat praful cel alb la gunoi. Apoi rămase la geam privind în depărtare. Parcă vedea pentru prima dată Orașul, cu luminile lui orbitoare și cu clădirile care îi păreau prietenoase. Hotărât lucru : au dreptate prietenii, și ieși pe ușă pentru a-și trăi viața! Se duce pe terenul de sport al școlii. Acolo
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
fost martor la acest fenomen; dar o săptămână mai târziu un grup de tineri care se întorceau de la un concert dat la Sala Mare - Greg Osmore și Andrew Blackett numărându-se printre ei - au văzut ceva similar, la mai mare depărtare. După aceea, o singură dată a mai existat o asemenea apariție, îndoielnică însă. Firește, toată lumea (inclusiv eu) discuta acest fenomen și au existat numeroase teorii care făceau o legătură, prin cele mai fantastice speculații, între farfuria zburătoare și „Inelul“ din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niciodată să se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi se face numai cât mă uit la tine. — Asta-i bună, uite-l pe George! Emma, care își deschisese umbrela, o închise la loc. George, îmbrăcat în chiloți de baie negri, stătea absolut nemișcat pe marginea bazinului. Privea în depărtare și medita. Dimineața, când se sculase, auzise din nou păsările vorbind cu glas omenesc. O clipă crezuse că-i Stella, care discuta afară pe scară. Numai că acolo nu era nimeni. Ieșise în grădină și văzuse un pește înotând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gura deschisă și fața contractată de durere. Preotul îl privi un moment, apoi se hazardă să-l tragă de mânecă, pentru a-l grăbi îndărăt, în direcția orașului. Când începură să coboare panta, se porni o ploaie măruntă deși, în depărtare, raze fugitive aprindeau scântei în cupola aurită a Sălii Mari și în girueta aurie de pe biserica St. Olaf. — Ce regreți cel mai mult în viață? întrebă filozoful. — Ce fel de regret? Regret că nu mi-am statornicit deprinderi absolut altruiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după conversația mai sus amintită, Tom s-a îmbătat laolaltă cu Emma, și apoi s-a retras în camera sa, ca să-și mai cizeleze capodopera. Era după miezul nopții. Tom ocupa camera din spate, cu vederea spre grădină și, în depărtare, spre oraș, unde reflectorul care lumina cupola Sălii Mari tocmai se stinsese. Orașul, sub baldachinul de nori negri ai nopții, alcătuia o compoziție de linii galbene punctate, cu câteva pătrate de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu a avut nici un fel de experiență, e... virgină. Tom avea senzația că se încâlcea din ce în ce în simple forme verbale. Își mută privirea de la fața filozofului și și-o îndreptă, clipind din pricina luminii, spre fereastră. Văzu, în depărtare, două sau trei grădini și un om cățărat într-un copac. Omul stătea călare pe o creangă și ținea ceva în mână, probabil un ferăstrău. Lui Tom îi trecu prin minte că așa trebuie să fi fost când a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mașina într-un loc foarte înalt, de unde, înconjurați de șiruri întregi de alte mașini, priviseră la imensele coame de munți acoperite de zăpadă, care se iveau îndărătul altor creste înzăpezite și îndărătul cărora se ondulau alte întinderi de zăpadă, până în depărtările albe în care ochiul nu mai putea desluși. (John Robert ura automobilele dar, fiind californian prin adopțiune, era nevoit să conducă o mașină.) Margot, și mai târziu Pearl, îi însoțiseră în aceste escapade. Câteodată, însă, fusese singur cu Hattie. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de patru metri. Frânturi de piatră de pavaj, de statui, de urne și de balustrade, zăceau pe jumătate îngropate în iarbă și în mușchi, iar arcade uriașe de trandafiri agățători, plini de ghimpi, se curbau brambura, în toate direcțiile. Din depărtare se auzea un cuc. Ciocârlii invizibile cântau sus de tot, în văzduhul albastru. — Uite o mână! strigă Hattie. Dintr-un hățiș de mărăcini, extrase o mână de piatră, de mărime naturală. Ce frumoasă e, și ce stranie! O vrei? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și Alex căutau de zor ceasul rătăcit în nisip. Dădu buzna peste ei: Voi știți că Iisus a fost în Anglia? Ce ți-a mai venit? întrebă Alex, exasperată. Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
propriei ei voci. Nici un răspuns. Mai aprinse câteva lămpi și în celelalte încăperi. Ruby nu era nici în bucătărie și nici în camera ei. Alex se duse la ușa din spate, larg deschisă, și se uită în grădină. La oarecare depărtare, văzu lumini și siluete mișcându-se și auzi glasuri. Nu cuteză să o mai strige pe Ruby. Coborî pe aleea pavată din spatele casei. Apoi își înghiți răsuflarea și fu pe punctul de a țipa, văzând silueta unui bărbat chiar alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a surâs, deși ar fi putut prezice și lacrimi. M-a frapat pe moment ideea că această expresie sintetiza ceea ce, la sfârșit, la sfârșitul sfârșitului, ar putea simți cineva în legătură cu George. Știam unde locuiește Valerie și am urmat-o de la depărtare. Pe măsură ce înainta, părea să-și piardă o anume tragică exaltare care o însuflețise. Capul i se lăsase în piept, se împleticea în rochia lungă, mânjită. La un moment dat, o ridică strângând-o cu mina, într-un gest lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se înfundă, fiind blocat cu sârmă. Ce-i de făcut? Imi zic că cel mai bine este să fac calea întoarsă și să urmez șoseaua statală. O strig pe Luiza, dar nu mă aude. Intorcându-mă, mă rătăcesc printre vii. In depărtare, aud zgomotul șoselei și încerc să mă îndrept într-acolo. Dar un lătrat furios al unor câini de la o casă pe care nu o văd din cauza copacilor, mă determină să bat în retragere și să caut o altă cale de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
parcurs pe străzi, cu dificultățile sale: smog, zgomot, pericol și căldura ce- o emană asfaltul. Acum drumul este bine marcat cu obișnuitele culori alb și roșu. Mă simt atât de bine și în sufletul meu coboară liniștea și bucuria. In depărtare, se aude în surdină zgomotul autostrăzii, dar nu mă deranjează deloc. Am timp să mă gândesc la mine și în ritmul pașilor reflectez asupra ritmului vieții mele. Viața mea din trecutul recent este trecută în revistă cu calm, pas cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
apă, și fiindcă îmi este sete, îndrăznesc să cer puțină apă de la o doamnă care ședea în mașina parcată după un gard și citea ziarul. Nu-mi oferă nimic decât indicații unde aș putea găsi, adică într-un sat din depărtare. Ii spun că mi-e greu să mă abat din drum și să ajung până acolo, dar nu-mi mai acordă nicio atenție și-și vede de lectura ei. Nu-mi rămâne nimic de făcut decât să-mi continui drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
probabil mai sătule decât mine de așa-zisele condiții de cazare. Pentru puțin timp mergem împreună, apoi le las în ritmul lor și-mi iau avânt spre Boissezon, finalul primei părți a drumului de azi, care este la 21 km depărtare de Anglès. Cu vreo șase km înainte de această localitate, drumul iese din pădure și-ți oferă o panoramă enormă în fața ochilor. Atât cât poate cuprinde privirea, ai în fața ta multe localități, dealuri și coline pline de verdeață și copaci, iar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]