6,859 matches
-
a obținut ce a vrut, și copiii lui Ines s-au dus să trăiască în Castilia. Petru a fost tatăl lui Ferdinand I și al lui Ioan I. Ioan a fost Maestrul ordinului militar Avis, și avea să devină fondatorul dinastiei Avis, în 1385, după ce l-a împiedicat pe Juan I să uzurpe tronul portughez. Sarcofagele cu resturile pământești ale perechii Petru I și Ines de Castro se găsesc așezate față în față în biserica mănăstirii din Alcobaça (Portugalia).
Petru I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310219_a_311548]
-
în 1382, în tratat menționându-se că Beatrice, moștenitoarea lui Ferdinand, se va căsători cu regele Ioan I al Castiliei, asigurând astfel uniunea celor două coroane. Ferdinand a murit fără a avea nici un moștenitor masculin, pe 22 octombrie 1383, și dinastia burgundiană, care ocupa tronul din timpul lui Contelui Henric (aproximativ 1112), avea să fie înlocuită. S-au ignorat condițiile tratatului de la Badajoz, și Ioan, Mare Maestru al Ordinului Aviz, fratele ilegitim al lui Ferdinand, a pretins tronul. Aceasta a dus
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
să forțeze suprimarea protestantismului în Franța. Pe jumătate habsburgică, ea a abandonat politica tradițională franceză anti-habsburgică. Maria de Medici a aranjat căsătoria fiicei sale, Elisabeta de Boubon, cu viitorul rege Filip al IV-lea al Spaniei, care făcea parte din dinastia habsburgică spaniolă. Construirea și amenajarea Palatului Luxembourg, căruia Maria îi spunea Palatul Médicis a reprezentat marele său proiect artistic. Pictorul de curte era Peter Paul Rubens. In Florenza se afla mormantul Mariei de Medici, in curtea unei biserici si are
Maria de Medici () [Corola-website/Science/310283_a_311612]
-
se ridică deasupra orașului Blankenburg (Harz) din landul Sachsen-Anhalt, Germania. În anul 1123 „Lothar von Süpplingenburg” lasă să fie clădita cetatea, care revine ulterior lui „Heinrich den Stolzen” (Heinrich cel Mândru) sau „Heinrich der Löwe” (Heinrich Leul). Prin confictul dintre dinastia Welfen, reprezentată prin „Heinrich der Löwe” și dinastia Ștaufer dinastia din care făcea parte împăratul Barbarossa, în anul 1181 Blankenburg va fi asediat și jefuit. Cei doi fii ai lui Heinrich der Löwe devin prinzionierii lui Barbarossa, care după încheierea
Castelul Blankenburg (Harz) () [Corola-website/Science/310320_a_311649]
-
Sachsen-Anhalt, Germania. În anul 1123 „Lothar von Süpplingenburg” lasă să fie clădita cetatea, care revine ulterior lui „Heinrich den Stolzen” (Heinrich cel Mândru) sau „Heinrich der Löwe” (Heinrich Leul). Prin confictul dintre dinastia Welfen, reprezentată prin „Heinrich der Löwe” și dinastia Ștaufer dinastia din care făcea parte împăratul Barbarossa, în anul 1181 Blankenburg va fi asediat și jefuit. Cei doi fii ai lui Heinrich der Löwe devin prinzionierii lui Barbarossa, care după încheierea păcii restituie cetatea, care va fi extinsă. În
Castelul Blankenburg (Harz) () [Corola-website/Science/310320_a_311649]
-
În anul 1123 „Lothar von Süpplingenburg” lasă să fie clădita cetatea, care revine ulterior lui „Heinrich den Stolzen” (Heinrich cel Mândru) sau „Heinrich der Löwe” (Heinrich Leul). Prin confictul dintre dinastia Welfen, reprezentată prin „Heinrich der Löwe” și dinastia Ștaufer dinastia din care făcea parte împăratul Barbarossa, în anul 1181 Blankenburg va fi asediat și jefuit. Cei doi fii ai lui Heinrich der Löwe devin prinzionierii lui Barbarossa, care după încheierea păcii restituie cetatea, care va fi extinsă. În anul 1500
Castelul Blankenburg (Harz) () [Corola-website/Science/310320_a_311649]
-
Margot, a fost mai întâi regină a Navarrei, apoi regină a Franței și ducesă de Valois. Născută la palatul Saint-Germain-en-Laye, Margareta era fiica lui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici. Aparținea ramurii "Valois- Angoulême" din dinastia Capețienilor. Trei din frații săi au devenit regi ai Franței: Francisc al II-lea, Carol al IX-lea și Henric al III-lea. Sora sa, Elisabeta de Valois, va deveni cea de-a treia soție a regelui Filip al II
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori. Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani. Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
() a fost palatul imperial chinez din timpul dinastiei Ming până la sfârșitul dinastiei Qing. Acesta este situat în centrul Beijingului, China, iar în prezent adăpostește Muzeul Palatului. De aproape 500 de ani a servit drept casă a împăraților și familiilor lor, precum și drept centrul ceremonial și politic al guvernului
Orașul Interzis () [Corola-website/Science/310354_a_311683]
-
() a fost palatul imperial chinez din timpul dinastiei Ming până la sfârșitul dinastiei Qing. Acesta este situat în centrul Beijingului, China, iar în prezent adăpostește Muzeul Palatului. De aproape 500 de ani a servit drept casă a împăraților și familiilor lor, precum și drept centrul ceremonial și politic al guvernului chinez . Construit între 1406-1420
Orașul Interzis () [Corola-website/Science/310354_a_311683]
-
cea mai mare din lume de structuri din lemn antice conservate. Începând cu 1925 , Orașul Interzis a fost sub administrația instituției Muzeul Palatului , a cărei vastă colecție de opere de artă și artefacte a fost compilata din colecțiile imperiale ale dinastiilor Ming și Qing . O parte din fosta colecție a muzeului se află acum în Muzeul Național al Palatului din Taipei . Ambele muzee își au începuturile în cadrul aceleiași instituții, dar au fost despărțite după Războiul Civil din Chină .
Orașul Interzis () [Corola-website/Science/310354_a_311683]
-
Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma) a fost rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice. Juan Carlos I are ca titlu monarhic (Juan Carlos Alfonso Victor Maria de Borbon y Borbon-Dos Sicilias) este nepotul lui Alfonso XIII și fiul lui Juan de Borbon, Conte de Barcelona și al Mariei de las Mercedes de Borbon
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
facă în ciuda opozițiie militare enorme de dreapta în timpul Războiului Rece. La 15 iunie 1977, în Spania au avut loc primele alegeri democratice post-Franco. În 1978, o nouă Constituție a fost promulgată prin care Juan Carlos era recunoscut drept moștenitor al dinastiei spaniole și rege. La 23 februarie 1981 s-a încercat o lovitură de stat militară, cunoscută sub numele de "23-F". În această lovitură Cortes Generales au fost confiscate de către membri ai gărzii civile ai camerei parlamentare. Conform versiunii larg acceptate
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
Augustus. Artabazd s-a înrudit cu Antonius, măritându-și fiica Iotapa cu fiul lui Antonius și al Cleopatrei, Alexandru. Un rol remarcabil în istoria Atropenei l-a avut domnia lui Artaban al III-lea, după mamă Arșachid, care a întemeiat dinastia Arșachizilor. În timpul domniei acestuia a început bătălia hotărâtoare împotriva greco-romanilor, iar Atropatena a devenit centrul zoroastrizmului avestic. Un rol important l-au jucat în acest caz magii, slujitorii cultului lui Ahur Mazda, Aahitei și Mitrei. Aceștia dispuneau în acea perioadă
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
două ori asediați fără succes de către trupele din Hildesheim. În anul 1518 Gronau a fost incendiat de un argat răzvrătit al nobilului Burchard von Saldern și a ars aproape până la temelii. În războiul dintre principatul de Hildesheim și cel al dinastiei de welfi din principatul Braunschweig-Wolfenbuettel-Callenberg din anii 1519-1523, care a izbucnit în Gronau, orașul se vede din nou în fața unui asediu, de data aceasta ale trupelor welfe, căruia locuitorii Gronaului îi rezistă din nou cu dârzenie. După ce în noaptea zilei
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
națiunii azere în diferite perioade istorice. Limba turco-azeră a devenit predominantă în întreg Sudul caucazian, inclusiv în Azerbaidjan, fiind folosită la scrierea a numeroase opere literare și artistice de nivel înalt. În urmă decăderii Marelui Imperiu Selgiukid, statul Șirvan și dinastiile Eldeghiz au jucat un rol remarcabil în continuarea și consolidarea mai departe a tradițiilor independentiste ale poporului azer. În mod special, statului Eldeghiz din Azerbaidjan, care devenise cel mai puternic și cel mai influent stat din Orientul Mijlociu, respectiv Apropiat, îi
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care ultimul a murit. Intrând în oraș, el l-a invitat tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a înființat statul Qaraqoyunlu cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Șirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim I, căzut în prizonierat, a fost eliberat de Qara Yusif, fără nici-o condiție, într-un mod foarte straniu
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
antichitate (Strabon, Plinius, Ptolomeu) numesc peste 30 de orașe destul de mari și renumite și alte așezări pe teritoriul Albaniei istorice. Un eveniment important în viața Albaniei în cea de a doua jumătate a sec. I e.n. l-a constituit instalarea dinastiei parte Arsacide care s-a aflat la conducere, cu mici întreruperi, până la începutul sec. al VI-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. Conform datelor autorilor din antichitate care s-
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
nu a reușit să înfrângă în totalitate rezistența popoarelor caucazului și să transforme regatele lor în provincii ale Imperiului roman. Un eveniment important în viața Albaniei în cea de a doua jumătate a sec. I e.n. l-a constituit instalarea dinastiei parte Arsacide care s-a aflat la conducere, cu mici întreruperi, până la începutul sec. al VI-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. În anii 80-90 romanii au întreprins o
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
nu au fost aduși în stare de supunere față de Roma. Primele decenii ale sec. al II-lea se caracterizează prin întărirea statelor caucaziene, urmate de un declin cauzat de lipsa centralismului. În anul 226 în Iran a venit la putere dinastia Sasanizilor. În timpul cârmuirii acestora Iranul s-a transformat repede intr-un stat puternic, ceea ce a influențat în mod direct soarta popoarelor și statelor caucaziene. Statul Sasanid a cucerit Atropatene și Tebriz a devenit o cetate de scaun a guvernatorului Sasanid
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
era Mazdak, care a luptat pentru înlăturarea inegalității și distribuirea justă a bunurilor materiale. Mișcarea mazdakiților a fost înăbușită în anul 529. La sfârșitul sec. al VI-lea și începutul sec. al VII-lea în Albania caucaziană s-a instaurat dinastia Mihranizilor.
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
sec. IX. Statul acestora, care a existat până în sec. XVI, a jucat un rol important în istoria Azerbaidjanului în Evul Mediu. Decursul istoriei statului Șirvan, au existat trei dinaștii de Șirvanșahi: Mazyadizii aveau rădăcinile arabe, iar Kasranizii cele persane. Numai dinastia Derbendizilor (după numele orașului Derbent) a avut originea locală. Statul Șirvan, care ocupă zona nord-estică a Azerbaidjanului, a jucat un rol însemnat în istoria poporului azer. El era cunoscut prin matasea să și în perioada medievală treceau pe aici caravane
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
suferit o înfrângere însemnată. Anii dominației timuride reprezintă o perioadă întunecată a istoriei Azerbaidjanului. Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să ajungă spre nord, în Șirvan. Dar, suveranul Șirvanului („Șirvanșah”), Ibrahim I (1382-1417) din dinastia Derbendizilor, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Folosind neînțelegerile dintre Hoarda de Aur și timurizi, a obținut autonomia internă, a intrat în alianță cu Tamerlan și a reușit încheierea unei păci cu regele georgian Gheorghi
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el intrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Cand Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana să, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]