5,763 matches
-
Loja Steaua României din Iași. Ca și tatăl său, Eduard Caudella a predat la școala de muzică, iar între 1892 și 1901 a fost rector al Conservatorului. Între elevii săi s-au numărat Athanasie Theodorini, Mircea Bârsan, Mircea Anghelescu și dirijorul Antonin Ciolan. A fost și primul profesor de muzică al lui George Enescu care, mai târziu, i-a dedicat lui E. Caudella lucrarea sa pentru vioară „Impresii din copilărie”. În cadrul Conservatorului din Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
A fost și primul profesor de muzică al lui George Enescu care, mai târziu, i-a dedicat lui E. Caudella lucrarea sa pentru vioară „Impresii din copilărie”. În cadrul Conservatorului din Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost. A mai dirijat și orchestrele de la teatrul românesc (1861-1875), de la trupa da teatru german (1868-1870) și de la opera italiană (1870-1874), unde a condus o serie de opere de Giuseppe Verdi ("Lombarzii", "Rigoletto", "Trubadurul", "Ernani"), de Gaetano Donizetti ("Lucia
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
(n. 8 iulie 1960) este un dirijor austriac de origine română. El este recunoscut pe plan internațional, atât în opera, cât și în muzică simfonica. Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal, a început să studieze pianul și vioară la vârsta
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
(n. 8 iulie 1960) este un dirijor austriac de origine română. El este recunoscut pe plan internațional, atât în opera, cât și în muzică simfonica. Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal, a început să studieze pianul și vioară la vârsta de trei ani. A absolvit Liceul George Enescu în 1979. În 1983 a absolvit în domeniul compoziției la Academia Națională de Muzică din București
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
Muzică din București, unde a studiat cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru. Și-a finalizat educația la Salzburg Mozarteum cu Carlo Zecchi și Chiggiana Accademia din Siena, cu Franco Ferrara. Ca urmare a debutului în 1981, a fost numit prim dirijor al Filarmonicii Arad (Transilvania). El a fondat Orchestră de Cameră a Filarmonicii Transilvania, cu care a făcut turul Franței și Italiei, între 1983 și 1985. Între 1982 și 1985, a condus cele mai multe orchestre din România, precum și orchestre din Cehoslovacia, Republica
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
orchestre din Cehoslovacia, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică. În anul 1986, Ion Marin primește Gottfried von Herder Preis-Stipendium al Universității din Viena. El solicită azil politic în Austria și este condamnat în absență de regimul Ceaușescu. Se intoarce că dirijor în 2007 în România. În anul 1987, Ion Marin, dirijează opera Wozzeck a lui Berg la Operă din Viena și este angajat de Claudio Abbado că dirijor asistent. În februarie 1988, debutează oficial cu „Maria Stuarda” (Gruberova, Baltsa, Araiza) și
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
în Austria și este condamnat în absență de regimul Ceaușescu. Se intoarce că dirijor în 2007 în România. În anul 1987, Ion Marin, dirijează opera Wozzeck a lui Berg la Operă din Viena și este angajat de Claudio Abbado că dirijor asistent. În februarie 1988, debutează oficial cu „Maria Stuarda” (Gruberova, Baltsa, Araiza) și devine dirijor rezident în cadrul Abbado, ca director muzical. Până în anul 1991, dirijează la Operă din Viena un repertoriu extins, de la Mozart, la Alban Berg. La Viena, colaborează
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
2007 în România. În anul 1987, Ion Marin, dirijează opera Wozzeck a lui Berg la Operă din Viena și este angajat de Claudio Abbado că dirijor asistent. În februarie 1988, debutează oficial cu „Maria Stuarda” (Gruberova, Baltsa, Araiza) și devine dirijor rezident în cadrul Abbado, ca director muzical. Până în anul 1991, dirijează la Operă din Viena un repertoriu extins, de la Mozart, la Alban Berg. La Viena, colaborează cu unii dintre cei mai mari cântăreți ai lumii: Luciano Pavarotti (Un ballo în maschera
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
Figaro), Ruggero Raimondi, Agnes Baltsa (L'Italiana în Algeri), Hildegard Behrens (Wozzeck), Eva Marton (Elektra), Giuseppe Taddei (L'Elisir d'amore). În 1988, primește cetățenie austriacă prin Decret prezidențial, pentru contribuția specială adusă Republicii Austria. Din 1988, Ion Marin devine dirijor în cele mai importante case de operă din întreaga lume. Evidențiem următoarele opere: Opera Metropolitană din New York - Ariadne auf Naxos (1993), La Rondine (2013), Semiramide (1992), Flautul Magic (1994); Teatro alla Scală - Manon (2006); Opera de Stat din Bavaria Munchen
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
Seiffert. Producătorii cu care acesta a colaborat includ: Giorgio Strehler, Român Polanski, David Poutney, Jean Pierre Ponnelle, David Hockney, Elijah Moshinsky, Nicolas Joel, Jerome Savary, Francesca Zambello, Harry Kupfer, Kirill Serebrenikov. Fără a urmări vreodată posturi permanente, în activitatea de dirijor invitat a lui Ion Marin se evidențiază următoarele: În 2004, a fondat Philharmonic Sinfonietta Berlin cu membri ai Filarmonicii din Berlin, cu care, între 2005 și 2008, a făcut turul Europei, Japoniei și Coreei. Apariții la festivaluri între 1993 - 1996
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
organizată în secțiuni: O introducere, care începe cu un pasaj -Presto- furtunos. Apoi citează pe scurt toate cele trei mișcări anterioare, în ordine, fiecare respinsă de violoncele și bas, care apoi cântă într-o prefigurare instrumentală a recitativului vocal. Cei mai mulți dirijori, în special Roger Norrington s-au folosit de tempo-ul recomandat de Beethoven pentru recnzii mixte. Benjamin Zander a făcut un caz pentru marcajele de pe metronomul lui Beethoven, atât în scris, cât și în spectacolele cu Orchestra Filarmonică din Boston
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
lui Beethoven, atât în scris, cât și în spectacolele cu Orchestra Filarmonică din Boston și Orchestra Filarmonică din Londra. Metronomul lui Beethoven încă mai există, și acesta a fost testat și s-a constatat că funcționează corect. Un număr de dirijori și compozitori, au făcut modificări în instrumentele simfonice. Richard Wagner, de exemplu, a dublat numărul de instrumente de suflat. Această modificare a fost extinsă de Gustav Mahlercare a revizuit orchestrația simfoniei a 9-a pentru a o face să sune
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
de vremuri economice dificile în timpul reconstrucției din Japonia, au promovat spectacole ale piesei în jurul Anului Nou, din cauza popularității de muzică cu publicul. În 1960, simfonia de Anul Nou a devenit mult mai răspândită. "Oda bucuriei" a fost dirijată de mulți dirijori celebri, dintre care austriacul Herbert von Karajan și americanul Leonard Bernstein. "Oda Bucuriei" - orchestră "Symphony No. 9 for piano - Cipryen Katsaris" Manuscrisele lui Beethoven "Allegro Ma Non Troppo un Poco Maestoso" "Scherzo:Molto Vivace" "Adagio Molto e Cantabile" "Presto - Choral
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
1954 - 1955, sub organizarea Societății Dante Alighieri - Tel Aviv, în concert de muzică vocală a cântat arii din "Cosi fan tutte" de Mozart, împreună cu Celina Alfandary. Deseori a participat la concertele date de Collegium Musicum din Tel Aviv, sub conducerea dirijorului Eytan Lustig, precum și la serile de cameră din Ierusalim. În perioada anilor 1961 - 1976, Mizzi Locker a funcționat și ca profesoară de canto în cadrul Conservatorului Israelian de Muzică. După moartea soțului ei, în anul 1971, n-a mai avut puterea
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
fapt care fără îndoială a înrâurit formarea viitoarei artiste. Admisă la Conservatorul din București, a studiat arta cântului în clasa profesoarei Livia Vațianu-Vrăbiescu; printre personalitățile artistice care au îndrumat-o se mai numără compozitorii Dimitrie Cuclin, Vasile Popovici, Ioan Chirescu, dirijorul Umberto Pessione, baritonul Mihail Vulpescu. Absolvind Conservatorul, nu consideră câtuși de puțin că prin aceasta și-a încheiat studiile, ci pornește abia atunci să își întemeieze cunoașterea aprofundată a marelui repertoriu și tainele varietății stilistice în abordarea fațetelor atât de
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
fost adesea subliniate de critica muzicală și i-au adus chiar prețuirea formulată în scris a Uniunii Compozitorilor pentru serviciile importante aduse slujirii creației naționale. După absolvirea Conservatorului, Elisabeta Neculce-Carțiș a cântat în corul Radiodifuziunii Române sub bagheta compozitorului și dirijorului Gheorghe Danga.Elisabeta Neculce-Carțiș a fost angajată solistă a Operei Române din București de la data de 1 ianuarie 1959. Pe prima scenă lirică a țării, cântăreața a slujit în primul rând acel repertoriu către care o îndreptau în chip firesc
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
1959. Pe prima scenă lirică a țării, cântăreața a slujit în primul rând acel repertoriu către care o îndreptau în chip firesc calitățile aparte ale vocii sale, dar și cultura artistică specifică. A fost căsătorită cu Teodor Carțiș, compozitor și dirijor al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, devenit ulterior director al Casei de discuri Electrecord. Au avut o fiică, Mihaela, și ea absolventă de Conservator. A debutat la 20 iunie 1959 în rolul Alicei Ford din "Falstaff" de Verdi; au
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
(n. 10 februarie 1836, București — d. 12 decembrie 1908, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român de origine germană. Este fiul compozitorului Ioan Andrei Wachmann. Primele lecții de muzică i-au fost oferite de tatăl său. Studiază la Viena cu profesorii Gustav Nottebohm și Dachs, apoi la Paris cu Henri Reber
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
Marmontel și Michele Carafa (1787 - 1872). Wachmann a dirijat orchestrele teatrelor naționale de la Craiova și București și a fost director al Operei Române, în cadrul Teatrului Național din București. A fondat Societatea Filarmonică Română din București (1868), unde a activat ca dirijor și director. În total, a petrecut 35 de ani la pupitrul dirijoral, reușind să formeze un nou public interesat de muzica simfonică. A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală, lieduri și muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
(n. 1 ianuarie 1907, Târgu Bujor, Galați, d. 27 iunie 1971, Ploiești) a fost un compozitor, pedagog, dirijor și violonist, animator al vieții culturale ploieștene de la jumătatea secolului trecut. S-a născut la Târgu Bujor, Județul Galați, la 1 ianuarie 1907, fiul unui perceptor, Stamate Vasilescu, și al Anei Nițeanu, profesoară de lucru manual pentru școlile de fete
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
libretului care a fost etichetat ca plin de aluzii politice antidemocratice. Paralel cu activitatea didactică, alături de prietenul său, compozitorul Paul Constantinescu, profesorul Emil Vasilescu a fost un mare animator cultural al Ploieștiului din acea perioadă, manifestându-se în special ca dirijor și întemeietor de formațiuni corale. După război, a înființat și dirijat coruri școlare și de adulți, pe mai multe voci, cu care a câștigat numeroase premii. Erau cele mai bune coruri din Prahova: marele Ansamblu Coral CFR, de cca 100
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
este un trombonist, dirijor și profesor de origine engleză. a urmat mai întâi Universitatea din Cambridge. În continuare, a studiat trombonul cu Vinko Globokar și dirijatul alături de Constantin Bugeanu. Din 1984 a predat, timp de zece ani, la Darmstadt Internationale Ferienkurse für Neue Musik
Barrie Webb () [Corola-website/Science/309793_a_311122]
-
a bucurat de transmisiuni în direct sau înregistrate, oferite de posturile BBC (Marea Britanie), Radio France (Franța), RAI (Italia), Voice of Music (Israel), ABC (Australia), NHK (Japonia). În România, Televiziunea Română asigură transmisiunile concertelor lui Webb, atât în calitate de instrumentist, cât și ca dirijor. Din 1988, Webb lucrează și ca dirijor. Repertoriul său include, atât lucrări moderne și contemporane, cât și din registre stilistice mai îndepărtate (de exemplu, Benjamin Britten, William Walton). Susține, în mod periodic, concerte cu orchestra simfonică a universității unde predă
Barrie Webb () [Corola-website/Science/309793_a_311122]
-
înregistrate, oferite de posturile BBC (Marea Britanie), Radio France (Franța), RAI (Italia), Voice of Music (Israel), ABC (Australia), NHK (Japonia). În România, Televiziunea Română asigură transmisiunile concertelor lui Webb, atât în calitate de instrumentist, cât și ca dirijor. Din 1988, Webb lucrează și ca dirijor. Repertoriul său include, atât lucrări moderne și contemporane, cât și din registre stilistice mai îndepărtate (de exemplu, Benjamin Britten, William Walton). Susține, în mod periodic, concerte cu orchestra simfonică a universității unde predă (Huddersfield). A dirijat ansambluri specializate pe muzică
Barrie Webb () [Corola-website/Science/309793_a_311122]
-
crește într-o familie modestă, având un frate, Florin Gătăianțu. Acesta își amintește cu bucurie clipele copilăriei, precizând că după ce a absolvit Liceul de Muzică din Timișoara, dorește să renunțe la cursurile de vioară, pentru Corul Madrigal, în acea perioadă dirijor fiind, regretatul Marin Constantin. Acesta își amintește cu nostalgie acele vremuri: ""Este greu de explicat nivelul la care se lucra atunci, foarte profesional, câtă rigoare și frumusețe..."" Virgil debutează în lumina reflectoarelor , în anii 2000, despre primul său contact cu
Virgil Ianțu () [Corola-website/Science/309802_a_311131]