KorAP: Find »[drukola/base=discursiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...188 >

4,692 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

432. Se observă astfel cum toate instanțele investite cu valoare în discursul modernității sunt considerate acum anihilate și inactive în vederea explicării noilor realități, iar schimbările în planul discursivității sunt prinse și ele în cadrul acestor modificări fundamentale ale opticii și ustensilelor discursive și retorice. Dacă schemele moderne binare, structurate și bine fundamentate aveau pretenția de a se referi la realitate și de a o explica, discursul postmodern se evidențiază prin raportarea la alte texte decât la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
schemele moderne binare, structurate și bine fundamentate aveau pretenția de a se referi la realitate și de a o explica, discursul postmodern se evidențiază prin raportarea la alte texte decât la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită indeterminare și relativitate discursive. În acest stadiu, Baudrillard își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar din

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
la latura distructivă a carnavalului și, prin urmare, a modernității înseși. Conturarea carnavalului postmodern se realizează astfel atât la nivelul conținutului, al temelor luate în discuție, al vocabularului utilizat, cât și la nivelul formei, al scriiturii profesate și al strategiilor discursive abordate pentru a pune în scenă într-o manieră condensată, un exemplu complet de text postmodern. Considerând că Baudrillard este un exponent de seamă al postmodernismului, care oferă un exemplu de discurs postmodern, demersul de față va încerca în continuare

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
doilea set de operații pe care le voi avea în vedere se va constitui din relevarea postmodernismului lui Baudrillard prin raportare la forma și textura scrierilor sale, precum și la modul său de a scrie. În această direcție, voi sublinia strategiile discursive care transpar din lucrările baudrillardiene și care fac posibilă receptarea lor drept o expresie în act a postmodernismului (obiectiv pe care îl urmăresc atât pe parcursul întregii lucrări, cât și printr-o sinteză lămuritoare de final). Ceea ce intenționez să argumentez prin

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
această dublă funcție a conceptelor baudrillardiene identific dificultatea lecturii și a interpretării lucrărilor sale Baudrillard vrea să explice lumea postmodernă utilizând concepte postmoderne. În acest sens, scrierile sale fac parte din postmodernism, deși intenționează să elucideze noile condiții de producere discursivă și socială postmoderne (și în acest context ar trebui să se situeze în exteriorul lor). Aici descopăr aporia de bază a textelor baudrillardiene, care pot fi citite atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
mută discuția într-un plan superior, indistincția mediu/mesaj este generalizată asupra tuturor schemelor binare prin intermediul cărora se asigura până acum o viziune "confortabilă" asupra realității și teoriei. Astfel, Baudrillard postulează dispariția structurilor duale care organizau până acum totalitatea câmpului discursiv, precum și a oricărei articulații care determina producerea sensurilor după o logică prestabilită. Modelul limbajului mediatic îl conduce la afirmații similare celor ale lui Derrida, astfel încât faptul că "discursul "circulă" trebuie luat în sens literal: înseamnă că el nu mai merge

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și o concepție despre discurs, pentru care organizările lor convergeau către un centru, către un înțeles sau un principiu de bază, acum Baudrillard consideră că mai degrabă putem vorbi despre diseminare și de un fel de forță "antigravitațională" în cadrul producerii discursive. De asemenea, aceste tipuri de afirmații, alături de textul Oublier Foucault, au pus fundamentele criticii sale asupra puterii văzută în accepțiune clasică, dar aplicată condițiilor actuale. Alături de centralitate, dispare și instanța puterii, sursa ei nu mai poate fi identificată cu exactitate

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
cu semne autoreferențiale. Astfel, schița istorică a succesiunii simulacrelor, care culminează o dată cu societatea contemporană, procură o teorie în același timp istorică și fenomenologică, prin intermediul căreia se încearcă argumentarea modalității în care simulacrele au ajuns să domine întreaga viață socială și discursivă. Criticii autorului francez au observat în mod corect influența pe care atât metoda arheologică, cât și teoria epistemelor dezvoltate în Les mots et les choses de către Foucault o au în stabilirea succesiunii simulacrelor (organizarea nivelurilor este similară, în schimb trebuie

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard decretează sfârșitul metalimbajului și al metafizicii, precum și transformarea limbajului într-un loc aleatoriu, lipsit de marcatorii diferențierii formulelor și a genurilor 476. Nivelarea distincțiilor de gen este generalizată, "confuzia genurilor" devenind legea generală actuală. Simultaneitatea lor este deconcentrantă, o

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
acestor explorări științifice care s-ar solda cu un set de concluzii ferme, Baudrillard reliefează mai curând ideea că ceea ce denumim "America", și în aceeași măsură "Europa" reprezintă o ordine a semnificațiilor constituite în special în urma unor discursuri și relații discursive. Într-o astfel de abordare, se amestecă un imaginar propriu sau colectiv, locuri comune, fragmente de discurs, schimburi de senzații și opinii, cadraje reale etc., care se grefează pe acest nume propriu, care ajunge de cele mai multe ori dintr-o referință

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a simulacrului îndeplinit, Baudrillard utilizează imagini cinematice 493 și însăși scriitura sa încearcă să redea viteza și mișcarea cu care se schimbă lucrurile, astfel încât pentru prestația scriitoricească din acest text a fost considerat un veritabil "driver-writer". Succesiunea rapidă a secvențelor discursive accentuează caracterul imediat și direct al percepțiilor, transformând propria scriitură într-un script sau scenariu de film, efectele textuale obținute fiind de ordinul dialecticii dintre distanțarea necesară față de spațiul american, pentru a descrie nefamiliarul, exoticul și alteritatea sa, dar în

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
gândirii radicale, este eliberată de obsesia pentru conținut, sens și finalitate, Baudrillard privilegiind scriitura ironică, poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei schimbărilor din contemporaneitate, cât și pentru a deconstrui "platformele" de sens fixate anterior. Capitolul 6 O strategie neconvențională seducția 6.1. Seducția o metaforă importantă a discursului baudrillardian

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
aceea expusă de majoritatea interpreților. Din punctul meu de vedere, conceptul de seducție se poate organiza într-o metaforă esențială a discursului baudrillardian, într-o categorie de bază a scriiturii sale și, mai mult decât atât, într-o adevărată strategie discursivă postmodernă. Această schemă hermeneutică va face posibilă compararea efectelor discursive provocate de către seducție cu acelea instituite de către demersul deconstructiv, precum și discutarea încadrării sale printre procedeele retorice de alcătuire și funcționare discursive. În primul rând, trebuie să-l "bănuim" pe Baudrillard

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
conceptul de seducție se poate organiza într-o metaforă esențială a discursului baudrillardian, într-o categorie de bază a scriiturii sale și, mai mult decât atât, într-o adevărată strategie discursivă postmodernă. Această schemă hermeneutică va face posibilă compararea efectelor discursive provocate de către seducție cu acelea instituite de către demersul deconstructiv, precum și discutarea încadrării sale printre procedeele retorice de alcătuire și funcționare discursive. În primul rând, trebuie să-l "bănuim" pe Baudrillard, ca și pe oricare alt scriitor, că este sedus de

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și, mai mult decât atât, într-o adevărată strategie discursivă postmodernă. Această schemă hermeneutică va face posibilă compararea efectelor discursive provocate de către seducție cu acelea instituite de către demersul deconstructiv, precum și discutarea încadrării sale printre procedeele retorice de alcătuire și funcționare discursive. În primul rând, trebuie să-l "bănuim" pe Baudrillard, ca și pe oricare alt scriitor, că este sedus de scriitura sa. În acest fel, seducția este forța care obsedează orice creator ("la séduction hante"), fiind un fel de condiție sine-qua-non

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
o strategie aplicată de către un subiect ce poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator, agent de publicitate etc. Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune, seducția devine, aproape împotriva sa, un alt "concept tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. O complicitate metafizică și discursivă se impune de la sine: orice noțiune care distruge o organizare veche este supusă acestui risc, și seducția, la rândul ei, nu poate ieși cu ușurință din propria ei capcană. Seducția se numără printre strategiile prin intermediul cărora Baudrillard și-a construit

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
simulacrului" (Steven Connor), credem, fără a minimaliza importanța acestei construcții care a separat semnul de realitatea pe care se presupunea că ar trebui să o reprezinte, că perspectiva oferită de noțiunea de seducție și de acțiunea ei în multiple planuri (discursiv, social, politic, mediatic, artistic) poate aduce o serie de precizări pe linia descifrării schemelor teoretice și a modalității sale de a scrie. Jean Baudrillard a aplicat trihotomia realizată de Walter Benjamin la nivelul operei de artă asupra destinului seducției, însă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
noțiuni și legături care să poată da seama în mod eficient de mai buna înțelegere a acestor două concepte mi s-a părut necesară, mai ales că de cele mai multe ori ele au fost discutate fie prin comparație cu alte instanțe discursive, fie prin procedeul includerii lor într-un gen proxim. După cum bine remarca Philippe Breton 530, se întâlnesc extrem de rar pure situații de argumentare sau pure situații de demonstrare sau de seducție, iar această realitate, dincolo de a crea un posibil amalgam

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
sunt posibilități înscrise în însăși natura discursivității, precum și că vor exista permanent două tipuri de uzaj retoric, unul critic, lucid în raport cu discursul și procedeele sale (retorica albă) și unul care va urmări manipularea auditoriului, impunerea unor idei prin ocultarea mecanismelor discursive ce sunt puse în joc pentru a realiza acest lucru (retorica neagră), M. Meyer concluzionează că adevărata problemă, dar și soluția ei se regăsesc la nivelul pathosului, al acceptării sau respingerii intențiilor discursului (care, în opinia autorului, desemnează căutarea întrebărilor

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
scăderea încrederii în posibilitățile sale de a accede la adevăr. De aici se observă o întreagă reorientare teoretică și repoziționare a unor concepte ca acelea discutate până acum și de punere în relație a argumentării (componenta rațională) cu alte instanțe discursive (aparținând nivelului afectiv), omițându-se, de cele mai multe ori, ideea de performanță discursivă, de efecte ale diverselor tipuri de discurs. Pe marginea acestei relaționări, amintim o trecere de la înțelegerea tradițională a argumentării (totalitatea mijloacelor folosite pentru a fundamenta o opinie, a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
se observă o întreagă reorientare teoretică și repoziționare a unor concepte ca acelea discutate până acum și de punere în relație a argumentării (componenta rațională) cu alte instanțe discursive (aparținând nivelului afectiv), omițându-se, de cele mai multe ori, ideea de performanță discursivă, de efecte ale diverselor tipuri de discurs. Pe marginea acestei relaționări, amintim o trecere de la înțelegerea tradițională a argumentării (totalitatea mijloacelor folosite pentru a fundamenta o opinie, a tehnicilor de argumentare care vor să dea seama de adevărul sau falsitatea

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
sine, ci o "metodă credibilă", un proces de comunicare, un mijloc utilizat în vederea obținerii consensului sau a luării unei decizii în raport cu o situație dată. Importanța argumentării se relevă în situațiile în care între opiniile interlocutorilor există diferențe notabile, astfel încât succesul discursiv al unuia sau al celuilalt este oarecum incert; situațiile în care interlocutorii au aceleași păreri, convingeri, idei sau acela în care aceștia nu au nici o minimă bază comună de discuție (un acord minimal) sunt excluse din sfera aplicabilității argumentării. Pornind

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
sau al celuilalt este oarecum incert; situațiile în care interlocutorii au aceleași păreri, convingeri, idei sau acela în care aceștia nu au nici o minimă bază comună de discuție (un acord minimal) sunt excluse din sfera aplicabilității argumentării. Pornind de la modelele discursive uzuale, Adelino Cattani 536 surprinde o schemă de interpretare a întregii istorii a filosofiei, ca istorie a relației dintre modelul de cooperare, dialogic și modelul conflictual-polemic (așa-zisa "filosofie ca război", adică întreaga perioadă reprezentată de Cicero, Quintilian, Erasmus, dar

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
să le adapteze în funcție de auditoriu. De altfel, contribuția adusă în marginea retoricii contemporane de către Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca în La Nouvelle Rhétorique. Traité de l'argumentation vine să contureze mecanismele de ordinul raționalității prin intermediul cărora se poate obține performanță discursivă. Deschiderea oferită de ideile celor doi autori va prilejui atât o trecere în revistă a principalelor tipuri de instanțe performative, cât și discutarea posibilității de a considera manipularea și seducția drept performanțe sau limite discursive, aparținând unui anumit nivel. Perspectiva

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]