6,113 matches
-
și a lui Tudor. ...Și așa, cum povestea cu atâta obidă, în suflet, deodată mintea i se întuneca, se prăbuși în sinea lui, și se pomeni strigând: „-Tudore!... măi Tudore, hai, odată, ieși din casă, striga el cu deznădejdea omului disperat, către locul pustiu și plin de bălării. Locul acela, din poiană, pe care a fost casa pădurarului, îl chema... îl atrăgea irezistibil ca un magnet. Acolo, la marginea lizierei de fagi și goruni, de peste deal de Șuletea, doar acolo era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aceeași măsură. Și așa, a ajuns voinic și deosebit de inteligent. ...De la o vreme, Suru, așa îi rămase numele, dispărea de acasă, la început câte o după-amiază, și-până la câte o zi... ori o zi și o noapte... Anuca îl căuta disperată... Pentru el, din adâncurile codrului răsuna o chemare ancestrală... o chemare pe care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând gălbui o străpunse. În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui animal mare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o să-i dau în judecată pe cei de la Iarnrod Eireann cu tot cu defecțiunile lor tehnice! își spuse îmbufnată. În timp ce își construia mental imaginea unei astfel de zile petrecute în tribunal, zări deodată o casetă galbenă de taxi și îi făcu semne disperate, reușind să înhațe mașina înaintea unui pretendent nemulțumit, care îi aruncă o privire furioasă; ea îi zâmbi gingaș și închise portiera, bucurându-se că acum nu avea să întârzie prea tare la serviciu. Treaba cu întârziatul era, desigur, relativă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o conversație din ce în ce mai zgomotoasă și mai exasperată la telefon, se ridică dintr-odată și strigă: — E cineva în clădirea asta nenorocită care vorbește germana? Darcey ridică o clipă ochii. Mike își smulsese casca de la urechi și se uita în jurul lui disperat. Darcey își drese glasul. —Eu, recunoscu șovăitoare. —Grozav, zise Mike aruncându-i casca. Păi, atunci poți să-ți dai seama ce naiba spune tipul ăsta? Se presupune că engleza e limba afacerilor, așa că te aștepți să știe și el măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că erau într-adevăr pe lumea asta lucruri mai importante decât banii. Se ridică și se privi în oglinda dulăpiorului. Buza tot umflată îi era, cu toate că acum părea să scadă. Zău așa, se gândi, câteodată chiar mă port ca o disperată. Se duse în dormitor și scoase din dulap rochița nouă și drăguță pe care o cumpărase cu o reducere de douăzeci la sută dintr-un butic micuț de pe Shop Street. Trăgându-și rochia peste cap, se lăsă în voia gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
le păsa; cu toate astea, nu putea să nu gândească așa. Că, într-un fel, în ochii celorlalți nu putea fi decât o ratată. Cineva care își pierduse cvasi-logodnicul în favoarea prietenei celei mai bune. Avea senzația că era un caz disperat. Și își dădea seama că nu se descurca deloc bine. Știa că Minette își făcea griji pentru ea (se îndopa ca sparta și lua în greutate kilogram după kilogram), dar nici că-i păsa. Cât despre Tish și Amelie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și știi și tu că ești deșteaptă. Isteață, poate, recunoscu ea. Asta e altceva. Dar nu sunt... nu sunt deșteaptă profesional. Și, fii sincer cu mine, Neil, nici frumoasă nu sunt. M-am săturat, i-o tăie Neil, privind-o disperat. Te iubesc și te-am luat de soție, iar tu nu mă crezi. —Ba da. Se aplecă și își sprijini capul în mâini. Ba da, te cred. Îmi pare rău. Lasă, să nu-ți pară rău. O luă în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se confrunte singură cu situația pentru că i se pare că a dat greș. Întotdeauna i-a fost groază de eșecuri. —Mie-mi spui? zise Aidan dezolat. Aș vrea să pot vorbi cu ea. A fost într-o stare așa de disperată aseară încât n-a vrut să mă asculte, dar astăzi s-ar putea să fie altfel. Pot s-o sun eu, o fulgeră o idee pe Darcey. Are telefonul meu la ea. Am să formez numărul meu. Poate o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
s-a ridicat din pat? întrebă Gail. Ești logodnicul ei, pentru numele lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să știi cât de tulburată era. —Știam, zise Aidan. Știam, pentru că am înțeles foarte bine cum s-a simțit când a primit vestea. Disperată. Și îți spun eu de ce era așa de disperată. Credea că a dezamăgit pe toată lumea. Mai ales pe tine. Cum adică mai ales pe mine? — Tot timpul o băteai la cap să fie cea mai bună. Și din cauza asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei, pentru numele lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să știi cât de tulburată era. —Știam, zise Aidan. Știam, pentru că am înțeles foarte bine cum s-a simțit când a primit vestea. Disperată. Și îți spun eu de ce era așa de disperată. Credea că a dezamăgit pe toată lumea. Mai ales pe tine. Cum adică mai ales pe mine? — Tot timpul o băteai la cap să fie cea mai bună. Și din cauza asta a devenit cea mai bună. Problema era că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
duce, iubito, să luăm din bazar Pachete cu vise, plăcere și greață, O mostră de moarte, o mostră de viață, Un strop de durere, un gram de coșmar. Îți spun că vom fi, climateric, atinși De veri iluzorii sau ierni disperate, De toamne cu viscol, prin geamuri crăpate, De tragica soartă a celor învinși. Vom lua de la pol sentiment boreal, Închiși ca-n clepsidră în patima noastră, Vom scrie pe suflet cu gheață albastră, Sub cerul ascuns de potopul letal. Din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
caldă pe cuptor, spuse copilul, în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prietenă la fosta Cireșica, eu vorbesc mult, febril, ajung târziu acasă, aerul tare al nopții - scriu despre asta. Încep să construiesc ficțiuni în care ies noaptea pe străzi. Încep să visez atingeri. Vreau să scap de teroarea orelor fixe. Sunt disperată. Nu scriu pentru nimeni. Vocea mea din cap se lovește de pereți. Un exercițiu prin care să țin departe sunetul spart al zilelor ce se confundă una cu alta. Ca să--mi construiesc un colț numai al meu, colțul meu umed
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
Codițe lungi, cuminți, coborând peste decolteul rochiței de stambă, ca un sac diform care îi lasă doar umerii goi, ca niște lujeri. Vă priviți în ochi. Ea se înalță spre tine. Te sărută lângă colțul gurii, îți strigă niște cuvinte disperate, dar noaptea nu conduce durerea, vă împletiți mâinile, vă strângeți în brațe, totul, totul în acea clipă unică, singură. Acolo, în centrul țestei mele, ca sub o boltă barbară de oase intersectate, în noaptea țesutului meu cerebral... Ce se întîmplă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în creuzetul acela sexual, în locul acela de dulce și fierbinte autodistrugere. Ieșeam în noapte, sub stelele șterse din când în când de pe cer de clătinarea catifelată a cetinilor. Mă așezam pe o bancă și peroram cu voce tare, în discursuri disperate, împotriva acelor ființe care se bucură de iluzie, care ignoră structura neiertătoare a lumii. Puțini aveau să cunoască, prin suferință, prin neîmplinire, prin refuzul orgolios al capcanei pubiene, adevărata existență, chinul lucidității. Ceilalți vor trăi, se vor iubi, vor face
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aici! Nesimțiților! Plecați, să nu vă mai văd!" La care lunganul și tipa au avut un moment extraordinar: cu niște mutre exagerat de jalnice, ca de clovni albi, arlechinul și colombina, au pornit spre ieșire, tîrîndu-și picioarele și aruncând priviri "disperate" înapoi. în spatele directorului 90 tipul s-a îndreptat și, dominîndu-l cu două capete, s-a prefăcut că-l mângâie pe chelie. O profă, care stătea cu mîinile-n șolduri (toate, în ciuda obezității și a mutrelor de gospodine, erau îmbrăcate sportiv, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am posedat-o, ușile vaste și vântoase dintre constelații, ușa care e fiecare oglindă, ușa mereu, ah, mereu și pentru totdeauna închisă a Cărții pe care nu am s-o 151 scriu, cele șapte uși ale feței mele și ușile disperate care sânt poemele - și, mult mai mult, ușa care e universul, lumea noastră numită Trecere, dinspre nimic spre nimic, ușa arzând deodată din nebunia galaxiilor, din demența eonilor și pleroamelor și ogdoadelor și syzygiilor, ușa spre singura noastră viață eternă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
voi pătrunde odată în camera secretă. Chiar știind că, dacă s-ar fi deschis deodată ușa, mi-ar fi explodat în aceeași clipă creierul, inima și sexul, tot aș fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am rămas cu ochii-n gol câteva clipe, și deodată chinul, chinul fără limite al vieții mele a spart ca un abces și-am izbucnit în hohote de plâns, lipindu-mi cartea deschisă de obraji, udînd-o de lacrimi și salivă, disperat cum n-aveam să mai fiu niciodată, cum nu poți fi decât la vârsta atroce a adolescenței. M-am aruncat pe pat și am plâns mai departe, minute-n șir, fără nici un gând, până când suferința aceea de neînțeles s-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în noaptea florentină cântece din îndepărtata Rusie, mie mi-e mult mai ușor să înțeleg sufletul dezmățat al lui Boris, dar Sabina?! Mă întreb cum îl vede ea și-mi dau seama bine că acest spectacol nu-i decât strigătul disperat al bărbatului căruia femeia încă îi mai rezistă, Sabina tace, Te duc în vara asta în Rusia, Sabina! acum e la picioarele ei, Îți voi arăta Rusia, cea mai frumoasă țară din lume, dar și cea mai blestemată, alcoolul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care aveam doar o intuiție vagă și pe care mi-am consumat-o poate definitiv în mansarda ei plină de soare din apartamentul moștenit în mijlocul Parisului de la fostul ei soț, de care abia divorțase și de care mai era încă disperat îndrăgostită, îmi povestește despre el în franceză, eu desenez, vorbește tot timpul și-și aprinde mereu câte o țigară, mi se adresează în franceză, ca și cum eu ar trebui să cunosc această limbă și n-o pot face să tacă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după ei, aproape să-i ajung, dar nu-mi dau seama cum s-a întâmplat, mă trezesc dintr-o dată ținut pe la spate de gură, imobilizat de amândouă mâinile în timp ce celălalt mă caută prin buzunare deposedându-mă de pașaport, fac semne disperate să mă lase să vorbesc, le-aș spune că și eu sunt român, că n-au ce fura de la mine, pașaportul meu e învelit într-o copertă cenușie, scrie pe el România, dar tânărul preocupat în continuare de buzunarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
firească ce mi s-ar fi pus dacă ei ar ști adevărul, ce căutam la Paris, n-aș fi în stare să le răspund cum se cuvine, într-adevăr, ce căutam la Paris?! 22 iunie, în timp ce eu alerg ca un disperat pe la ambasadă încercând să-mi recapăt identitatea furată, Andrea încearcă să discute cu profesorii cu care ar fi trebuit să am examene, din fericire Andrea are o reputație foarte bună ca student și profesorii mă tratează și pe mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mele, mâini ce altădată ea mi le-a condus pe pielea primei mele femei și ea se pierde în mâinile mele, lăsându-mă să fac totul, am știut din prima clipă când am văzut-o prin fulgii de zăpadă căutând disperată un taxi, am știut din zâmbetul reflectat în oglinda retrovizoare a lui Octavian, se citea totul pe chipul meu, numai eu nu mi-am dat seama, ea mă așteaptă cu răbdare pe mine nerăbdătorul și ea a înțeles totul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]