5,138 matches
-
corsetului ! îndoia piciorul, mi-l proptea de șale și împingea, și trăgea, și împingea, și trăgea... — îmi încarci sufletul cu păcate, coniță Sofica ! se văicărea. Se văicărea, cum au ele obiceiul : li se pare că dacă te vaiți arăți mai distinsă. Este drept că și doctorul Rădulescu, atunci când m-a găsit trăgând de hățuri și răcnind, a spus : Ce-a fost cu corsetul de care am auzit ? Cum ai putut să fii atât de fără minte ? Mult n-a lipsit, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și sub pasul meu pământul devenind tot mai nesigur, mai umed și mai alunecos, ce însemnează viața și ce însemnează să trăiești ! Cum ce ți-a plăcut ieri, nu îți mai place mâine. Și invers. N-am putea, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim și noi aici, unde s-a oprit Făt-Frumos al pisicilor ? Că mai departe... a propus el, arătând din ce în ce mai neliniștit și mai ambarasat. Prezența mea știu că îl tulbură, de aceea nu se poate comporta față de mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească într-un fel plimbarea care nu-i convenea, mi-a spus, cu un zâmbet ce i-l cunosc și nu i-l agreez defel : — Știți mănăstirea Pasărea, stimată și distinsă doamnă ? Știți odăile de musafiri de la casele maicilor ce servesc pentru rendezvous-uri, unde se pot petrece două-trei zile de viață galantă ? Da, mi-amintesc că ați avut rezerve când v-am propus o vizită acolo numai pentru câteva ceasuri... Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbăție, calități care, la el, trebuie să spun că eu le-am regretat de multe ori lipsa. Ocazia principală în care le-am regretat lipsa fiind minutele următoare, când el s-a oprit, ezitând dacă să meargă mai departe. Cred, distinsă doamnă, că mai departe este o aventură ca prin deșert... Ca urmare, vă propun să vedem altă dată soiurile dumneavoastră de trandafiri ce nu pot fi, desigur, altfel decât nemaipomeniți... Sigur, dacă nu ar fi fost atât noroi, dar acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de două ori pe săptămână, încolo, zilele de post pe care le-a fixat statul. Așa că nu mai e mult și va fi și la noi ca în Germania, unde oamenii de condiție stau la coadă... Da, da, stimată și distinsă doamnă, ne așteaptă zile încă și mai grele. Glasul tânărului profet este vesel și o lucire de satisfacție i s-a aprins în ochi. Totuși, o tăcere îngrijorată s-a țesut în penumbra salonului, la această oră neliniștitoare a zilei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un picior și așa mai departe... Nu, fiți pe pace, nu am să cad în amănunte grosiere, dar nu puteai să stai altfel decât cu batista la nas. Da, revin iarăși la ce mă acuzați c-aș exagera, stimată și distinsă doamnă. Cineva bine informat îmi spunea că începând din astă-seară trenurile de pasageri nu vor mai circula spre Sinaia, cât despre medici, am auzit că ar fi fost obligați să facă exerciții de serviciu sanitar... Sper să fie cum ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că artileria noastră se mai liniștise, dar, după un mic răgaz, a început iar. După o asemenea noapte, obiceiurile casei s-au perturbat, astfel că, atunci când, după 11, un automobil s-a oprit în poartă, abia terminasem micul dejun. Era distinsa doamnă Nicolaid, una dintre damele patronese de la Societatea Regina Elisabeta, care trebuia să meargă la Gara de Nord să le împartă soldaților ce plecau pe front cele de cuviință. Aflând doar în ultimul moment că va fi lipsită de orișice ajutor, doamnele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu chiar demodat, ca mine, spectacolul ce-l oferă răniții este mai dizgrațios și mai indecent decât se cuvine a fi contemplat de ochiul nevinovat al unor doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și domnișoare nu ajung (et Dieu nous en préserve !) a face acele trebi umile și respingătoare pe care le-ar reclama mizeria umană a unor bieți oameni, cei mai mulți de joasă extracție și ajunși într-o jalnică stare... Nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cumcă o declamațiune artistică va colora distinctiv și prin tonul fundamental deosebirea dintre princesa și Eleonora, Eboli și regina în Don Carlos, Porzia și Nerissa, regina și Ophelia și cumcă le va însemna pentru ochiul spiritual ca pe niște figuri distinse una de alta, asta se-nțelege de sine, însă aceste deosebiri nu trebuie să apară decât sub formă de reliefuri ce se ridică pe unul și-același plan ce le ține laolaltă, iar nu ca figuri rotunzite, nedependinte una de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca arborii.") Acest stil i-a enervat întotdeauna pe specialiști. La Sibiu ne așteaptă pe peron Relu Cioran, fratele marelui înrăit. E un bărbat plăcut, cu vorba tărăgănată și puțină, extrem de discret ("Este Pilade", îmi spusese Noica în tren). Un distins care trăiește în umbra propriului destin și a celui fratern. E pensionar, citește filozofie și face excursii. Un microbuz ciudat ne duce, pe Noica și pe mine, la Păltiniș. "De ce nu a făcut oare Andrei Pleșu filozofie în Germania? O să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Regală îl învăluie cu o privire caldă, apăsîndu-i scurt mâna, care acum se odihnește pe genunchi, cu podul palmei sale. Adică: "Ai fost minunat!" Simt că la rândul meu se cuvine să fac, să spun ceva. Dar ce? Țeapăn și distins, rămânând la o distanță respectuoasă, îmi înclin trunchiul către urechea dreaptă a principelui și întreb, cu un mic vibrato în voce: "Cînd ați scris paginile acestea?" Sânt foarte mândru de mine, adică de soluția pe care am găsit-o. Întrebând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era văduvă și Susana era urîtă, Îngrozitor de urîtă. Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai distins. Scamatorul era un artist. Domnul Lastarria triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp de douăzeci de ani o viață plină de trucuri. Saluturile se Încheiară. „Julius! Cinthia!“, exclamă Susan Întorcîndu-și privirile spre locul unde știa că sînt copiii ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și strigau din cînd În cînd la naiba! sau ce dracu! În momentele de Încordare nervoasă și asta Îi făcea să se simtă mai bărbați; În felul acesta caddies n-ar Îndrăzni să creadă, văzîndu-i atît de fini și de distinși, că sînt niște papă-lapte. Dacă, bunăoară, În clipa aceea, te-ai fi apropiat de gardul care Împrejmuia clubul cu pricina, ai fi rămas convins că viața e cum nu se poate mai frumoasă și mai surîzătoare; ai fi putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o țigară de foi; Julius Începe să se intereseze mai mult de taurul negru și trist care abia a intrat În arenă decît de toreadori; milionara și fandosită Pepita Román ajunge Înadins tîrziu cu logodnicul ei, un sărăntoc de englez distins, ca s-o vadă toată lumea; mulți spectatori țipă la vînzătorii de răcoritoare să se dea la o parte, fiindcă nu văd din cauza lor; un fotograf de la o revistă ilustrată vrea s-o prindă pe Susan din față; Juan Lucas Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar acceptase viața așa cum e și pe urmă cîștiga foarte bine. Acum nu-și dorea altceva decît ca logodnica lui, o Susan destul de ștearsă, să Învețe totul de la Susan, totul, pînă și să aibă treizeci și cinci de ani și să fie distinsă și fermecătoare. „Taci și deschide bine ochii“, părea că-i spune Înainte de a intra În palat, fiindcă biata de ea asista la toate petrecerile fără să scoată o vorbă, zîmbind mereu și Încuviințînd totul, În fond era cam insignifiantă logodnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu pe fața de masă, așa cum se temuse el, ci În bateria de argint plină de cuburi de gheață pentru a menține șampania la temperatura ideală. În ochii șefului de sală scapără o scînteie de satisfacție: Îl cucerise pe fiul distinșilor săi clienți, dar ochii lui Juan Lucas făcură să se stingă această scăparare: deschisese mii de sticle, văzuse deschizîndu-se zeci de mii, să lase deoparte tertipurile astea, să se grăbească, ce atîta spectacol și toate astea le spuse dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tigaie și toate cele necesare, privindu-l lingușitor și dorind ca el să-i Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e gata. Și pregăteau amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și, sperăm, incitant întocmai existenței cotidiene a femeii-politician. Nu a fost un accident mandatul meu de deputat, chiar dacă el va rămâne singular în parcursul meu cetățenesc. „Așa a vrut Dumnezeu”, după cum mi-a spus, ca o formulă de felicitare, un distins coleg din Opoziție, în prima zi de Parlament. Dacă am meritat acest dar dumnezeiesc, Vă las pe Dumneavoastră să răspundeți pentru mine. Eu cutez să Vă ofer o mărturie a dăruirii, a bunei credințe, a sincerității, a generozității, a fidelității
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
școlii mai sunt câteva zile. Musafirii par satisfăcuți. Pe nicăieri, vorbe, cuvinte de reproș. Plăcut surprinse, pe de altă parte, și gazdele (staff-ul școlar, administrația locală etc.). După vreo jumătate de oră de inspecție și discuții binevenite... mutual avantajoase, distinșii oaspeți părăsesc unitatea școlară. Următoarele destinații: Școala din Botoșana și cea de la Paltinoasă. Priviri atente, mai peste tot, căutări binevoitoare și, hotărât, gustul pentru detalii. De fapt, asta și-a și dorit ministrul: să vadă, până la deschiderea noului an școlar
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
profesorilor în domeniul cercetării, prin deschiderea internațională excepțională, prin spiritul de echipă care o distinge, asigurându-i dezvoltarea, și nu în cele din urmă o facultate care confirmă calitatea de vârf a managementului feminin. Finalul acestui moment a fost dedicat distinșilor profesori universitari Rusalim Petriș și Dumitru Botnariuc, care au primit medaliile de aur din parte Universității „Ștefan cel Mare”, în semn de prețuire pentru activitatea lor, de-a lungul a multor ani, în cadrul instituției. Urez multă sănătate și putere de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
patruzeci și două de exemplare, cu multe zeci de mii mai puțin decît succesul anului, o biografie ilustrată a toreadorului El Cordobés. În prezent, Îndeletnicirea de bază a lui don Gustavo o constituie voiajele prin Europa În compania unor dame distinse și trimiterea de cărți poștale cu catedrale. Nepoata sa Clara s-a căsătorit cu bancherul milionar, Însă mariajul lor n-a durat decît un an. Lista amanților ei e În continuare prolixă, cu toate că scade de la an la an, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toate; a spus sincer că nu se poate căi de fapta inițială, pentru că e un senzual incorigibil, care nu se poate ține în frâu, dar că acum vrea să se căsătorească și că tot destinul acestei căsătorii extrem de cuviincioase și distinse se află în mâinile ei; într-un cuvânt, că așteaptă totul de la inima ei mărinimoasă. Apoi începu să vorbească generalul Epancin în calitatea sa de tată și vorbi rezonabil, evită aspectele înduioșătoare și aminti doar că recunoaște dreptul ei în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scuipat pe Ganka în bot! E curajoasă, Varka! Dar dumneavoastră n-ați scuipat așa și sunt sigur că nu din lipsă de curaj. Dar iat-o, vorbești de lup și lupu-i la ușă. Știam că va veni: e o ființă distinsă, deși cu unele cusururi. Tu n-ai ce căuta aici, îl luă la rost Varia, din prag, pe Kolea. Du-te la tata. Vă plictisește, prințe? — Deloc, dimpotrivă. — Așa, surioară, ia-te de mine! Uite, tocmai asta-i urât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
meu îl cunosc comandanții superiori ai armatei. „A, ăsta-i Ivolghin, cel cu treisprezece gloanțe!“ Uite-așa vorbesc toți despre mine! Prințe, vedeți această clădire? Aici, la mezanin, locuiește un vechi camarad de-al meu, generalul Sokolovici, împreună cu numeroasa și distinsa lui familie. Această casă, alte trei pe Nevski Prospect și încă două pe Morskaia reprezintă acum tot cercul meu de cunoștințe, adică de cunoștințe care sunt numai ale mele, personale. Nina Alexandrovna s-a resemnat de mult în fața împrejurărilor. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dintre toți oaspeții, doar Ferdâșcenko era foarte binedispus, simțindu-se ca la o sărbătoare; râdea uneori cu hohote, fără să știe de ce, doar pentru că își asumase rolul de măscărici. Cât despre Afanasi Ivanovici, care avea reputația de vorbitor inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]