KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

ordine În camere. Vine cu bicicleta dintr-un sat aflat la vreo zece kilometri și e cam naivă. „Toate ușile sînt Încuiate”, le-a spus ea soților Maleski. De obicei, cînd sosea, ușile și ferestrele de la parter erau deschise, pentru că domnișoara Lange spunea tot timpul că n-avea aer. „N-ai cheia? — Nu. Dacă nu-i aici, mai bine plec...” Maleski a Încercat să deschidă cu cheia de la camera lui, n-a reușit și, În cele din urmă, a sunat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
de kilometri. Comandantul poliției de-aici mi-a propus să-mi pună la dispoziție o Încăpere și un telefon, dar prefer să lucrez la fața locului. Oamenii mei Încearcă să găsească trecători sau vecini care ar fi zărit-o pe domnișoara Lange luni-seara cînd s-a Întors acasă și să afle dacă a găsit pe cineva aici sau dacă... — Scuze, bătrîne. Soția ... — Sigur că da, șefule. Maigret era stăpînit de curiozitate dar și de dorința de a respecta programul zilnic. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
cîteva zile. Cine știe? Poate chiar erau confidențe. Își spuneau ce le durea, ce le spusese medicul, ce tratament primiseră, apoi treceau la copiii căsătoriți, la nepoți, scoțînd din geantă fotografii. Puține erau cele care se așezau singure deoparte, ca domnișoara În lila, căreia Îi cunoștea acum numele. Bărbații singuri erau mult mai numeroși, uneori marcați de oboseală sau de boală, și se străduiau să treacă prin mulțime cu demnitate. Totuși, ghiceai după trăsături, din privire, un fel de suferință, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
lipsită de curiozitate, În timp ce polițistul o conducea pe tînăra femeie În salon. — Comisar Lecoeur. Presupun că sînteți Francine Lange? — Exact. Aruncă o privire vagă spre Maigret, care nu-i fusese prezentat, și se așeză cu spatele În lumină. — Doamnă sau domnișoară? — Nu sînt căsătorită, dacă la asta vă referiți. Prietenul meu, rămas În mașină, e cu mine. Dar cunosc prea bine bărbații ca să mă căsătoresc. Pe urmă, e greu de tot să mai scapi de ei. Era o femeie frumoasă, părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
te sinucizi sugrumîndu-te. Mă Întrebam doar dacă n-a Încercat vreodată să-și pună capăt vieții. SÎnt sigură că nu. Îi plăcea de ea așa cum era. În fond, era foarte mulțumită. Cuvintele Îl frapară pe Mairget și o revăzu pe domnișoara În lila așezată În fața chioșcului. Încercase atunci să definească expresia feței sale și nu reușise. Francine o făcuse acum: Îi plăcea mult de ea! Îi plăcea atît de mult, Încît, doar În salon, avea trei fotografii cu ea, și probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
ar fi fost impusă. Ai fi putut spune că fiecare anchetă de la Paris avea ritmul ei, momentele de pauză din anumite cafenele și braserii, miresmele și lumina ei. Aici se simțea mai mult În vacanță decît la cură și moartea domnișoarei În lila se Înscria pe un fond de viață leneșă. Seara trecută, ca de fiecare dată, făcuseră turul parcului, unde cîteva sute de oameni trecuseră de la umbră la lumina globurilor mate. Era ora teatrelor, cazinourilor, cinematografelor. Oamenii ieșeau din hotel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
sta mult timp cu Lecoeur. Maigret Îl găsi În salonul mic, vorbind la telefon. — Luați loc, șefule. Alo!... Da... Un adevărat noroc că Încă mai e aceeași portăreasa... Da... Nu știe unde?... Lua metroul?... Da, la stația Saint-Georges... Nu Întrerupeți, domnișoară... Spune mai departe, bătrîne... Mai dură două-trei minute. — Mulțumesc. Voi trimite o comisie rogatorie, să fie totul În regulă. Atunci va fi destul timp să-mi expediezi raportul tău. Ce mai face soția ta?... Bineînțeles... Ai copii, ai griji... Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
să caute În hîrțoagele lor. A găsit adresa exactă unde a locuit Hélène Lange timp de patru ani, pe strada Notre-Dame-de-Lorette. — Deci de la douăzeci și opt la treizeci și doi de ani. — Cam așa... Portăreasa n-a fost schimbată. Se pare că domnișoara Lange era o tînără liniștită. Pleca și se Întorcea la ore regulate, ca o persoană care lucrează undeva. Ieșea rareori seara la teatru sau la cinematograf. Probabil nu avea biroul În cartier, pentru că pleca cu metroul. Făcea piața de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
M-am gîndit și eu că asasinatul ar fi putut fi comis de cineva din interior. Despre văduvă nu poate fi vorba și, de altfel, nu-i destul de viguroasă, În pofida volumului, să poată sugruma o persoană atît de rezistentă ca domnișoara Lange. Am verificat la Carlton, unde a jucat Într-adevăr bridge pînă la unsprezece și douăzeci. Or, după medicul legist, crima a fost probabil comisă Între zece și unsprezece seara. — Cu alte cuvinte, cînd doamna Vireveau a revenit acasă, Hélène

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
la piața mare să se aprovizioneze, purtînd Întotdeauna o pălărie albă vara și una neagră iarna. Locatarii actuali erau scoși din cauză. Doamna Vireveau Închiriase o cameră la recomandarea unei prietene din Montmartre, care locuise cîteva sezoane la rînd la domnișoara Lange. Este adevărat că atrăgea atenția datorită gabaritului și a bijuteriilor false, dar nu era În stare să asasineze pe cineva, mai ales fără motiv. Soțul ei fusese florar și, pînă cînd se prăpădise, ea Îl ajutase În prăvălia de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
regim sever. La patruzeci și doi de ani, era deja un om vlăguit, cu zîmbetul trist, dar — după informațiile primite telefonic de la Grenoble — de o mare valoare profesională și deosebit de conștiincios. El și soția lui Înțeleseseră din primul an că domnișoara Lange nu dorea să Întrețină relații strînse cu chiriașii. Intraseră doar de două-trei ori În salon și nu cunoșteau celelalte Încăperi de la parter. Nu-i invitase niciodată la un aperitiv sau la o cafea. În zilele ploioase, seara, auzeau televizorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
să Întrețină relații strînse cu chiriașii. Intraseră doar de două-trei ori În salon și nu cunoșteau celelalte Încăperi de la parter. Nu-i invitase niciodată la un aperitiv sau la o cafea. În zilele ploioase, seara, auzeau televizorul sub ei, dar domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
În vacanță. Era destul de ciudat. Chiar și cei care Își făceau de cap se fotografiau cu copiii sau cu nepoții, pretinzînd că le consacrau tot timpul. Mai tîrziu, pe cînd briza devenea mai răcoroasă, dădură colțul străzii Bourbonnais. În fața casei domnișoarei Lange se afla o camionetă. CÎnd se apropiară, auziră lovituri de ciocan. — Mă Întorc la hotel? murmură doamna Maigret. — Vin și eu Într-o clipă. Ușa salonului era deschisă și bărbați În bluze bej agățau draperii negre pe pereți. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
chestionată? Ce a spus? Cu mutra pe care o are, e deja surprinzător că vorbește! Nu știe nimic. A fost angajată doar pe durata sezonului. Treaba ei era să facă curat În camerele chiriașilor. Nu se ocupa de parter, pentru că domnișoara Lange Își făcea curat singură. — N-a văzut niciodată vizitatori? — Doar pe angajatul de la gaze și comisionarii. Își Începea serviciul la nouă și termina la prînz. Soții Maleski sînt Îngrijorați. Au plătit pînă la sfîrșitul lunii și se Întreabă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Patronul purta o bluză lungă de culoare gri și făcea ordine. Păru că Îl recunoaște pe Maigret dar nu spuse nimic. — Puteți să-mi acordați cîteva minute? — SÎnt la dispoziția dumneavoastră, domnule Maigret. Presupun că vreți să mă Întrebați despre domnișoara Lange? — Era una dintre clientele dumneavoastră? — Venea cel puțin o dată pe săptămînă, cel mai adesea de două ori, ca — O cunoașteți de mult timp? — Am preluat librăria acum șase ani. Nu sînt de aici, ci din Paris, din Montparnasse. Venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Întîlneau altă bătrînă, sau biserica, confesionalul, preotul. Bătrînii se atașau de o cafenea, unde toți Îi recunoșteau și Îi primeau cu familiaritate. Aici Însă, Maigret Întîlnea pentru prima dată singurătatea În stare pură. O singurătate care nici măcar nu era agresivă. Domnișoara Lange nu avea un comportament dezagreabil față de vecini sau de furnizori. Nu arăta că-i disprețuiește și, În pofida Înclinației spre anumite culori și modele de rochii, nu făcea pe marea doamnă. Pur și simplu, nu se ocupa de ceilalți. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
au venit și ele, singure sau cîte două. — Bărbați nu? — CÎțiva, măcelarul, un dulgher care locuiește la capătul străzii, oameni din cartier. De ce n-ar fi fost comisă crima de cineva din cartier? Căutau peste tot, Încercau să reconstituie existența domnișoarei În lila la Nisa, la Paris, călătoriile În cele patru colțuri ale Franței, dar nimeni nu se gîndea la vecini, la miile de locuitori din cartierul France. Nici Maigret. Îmi puteți spune să fac ceva anume? Întrebarea nu venea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
singur ziar, cu o zi Înainte, publicase chiar aceste cuvinte cu litere mari: Sugrumătorul din Vichy. Și, puțin mai jos, apărea fotografia lui Maigret. Era interesant de cunoscut rezultatele cercetărilor făcute În cîteva dintre orașele unde doamna, sau mai curînd domnișoara În lila, se ducea la date regulate. Totuși, gîndurile lui erau vagi. Citea, cu mintea În altă parte, vedea pe deasupra ziarului siluetele celor care treceau și, curînd, se văzură nevoiți să-și tragă scaunele mai În spate, din cauza soarelui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
interesa. Pe moment, n-am dat nici o importanță. Hotelul e plin. Am avut mult de lucru pînă la unu dimineața, apoi, ca de obicei, am ațipit. E vorba de una dintre clientele noastre, doamna Lange. — Presupun că vă referiți la domnișoara Francine Lange? — Credeam că e căsătorită. Știu că sora ei a murit și că a fost Înmormîntată În dimineața asta. Ieri-seară, pe la opt și jumătate, cineva a dorit să vorbească cu ea. — Un bărbat? — Da, un bărbat, cu o voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
numele? — Nu. — N-a Întrebat numărul camerei? — Nu. Am sunat și n-a răspuns nimeni. Atunci, am spus că persoana pe care o căuta nu era În cameră. A mai sunat o dată pe la nouă și 406 tot n-a răspuns. — Domnișoara Lange și Însoțitorul ei au luat o singură cameră pentru amîndoi? — Da. Bărbatul a sunat a treia oară la unsprezece și, de data asta, domnișoara Lange a răspuns. Am făcut legătura. Păru stînjenită, aruncă o privire spre Maigret, vrînd parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
era În cameră. A mai sunat o dată pe la nouă și 406 tot n-a răspuns. — Domnișoara Lange și Însoțitorul ei au luat o singură cameră pentru amîndoi? — Da. Bărbatul a sunat a treia oară la unsprezece și, de data asta, domnișoara Lange a răspuns. Am făcut legătura. Păru stînjenită, aruncă o privire spre Maigret, vrînd parcă să-și dea seama ce efect va face asupra lui. Probabil că și ea Îl recunoscuse. — Ați ascultat ce vorbeau? murmură Lecoeur, cu blîndețe. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
toate convorbirile, dar dacă oamenii ar ști cît de neinteresante sînt, poate că ar gîndi altfel. Poate că am făcut-o din cauza asasinării surorii sale. Sau a vocii ciudate a acelui bărbat... „Cine e la telefon? a Întrebat ea. — SÎnteți domnișoara Francine Lange? — Da. — SÎnteți singură În cameră?” Ea a avut o ezitare. Eu eram aproape sigură că cel care o Însoțește era cu ea. „Da... Și, la urma-urmelor, ce vă pasă? — Trebuie să vă transmit un mesaj confidențial. Ascultați-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
În interesul dumneavoastră. Vă voi suna din nou, Încă nu știu cînd. Discuția noastră ar putea să vă aducă o sumă foarte mare de bani. M-ați Înțeles?” A tăcut și a Închis. După cîteva minute, a sunat 406. „Aici domnișoara Lange. Adineauri am primit un telefon. Puteți să-mi spuneți dacă era de la Vichy sau din altă parte? — De la Vichy. — Mulțumesc.” Asta a fost tot. La Început, mi-am zis că nu mă privește. Apoi, dimineață, neputînd să adorm, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
am Întrebat cine conduce ancheta. Își strîngea geanta În mîini cu un gest nervos, iar privirea se plimba de la unul la celălalt. — Credeți că e ceva important? N-ați mai fost la hotel? — Intru de serviciu abia la opt seara. — Domnișoara Lange a plecat. — N-a luat parte la Înmormîntarea surorii sale? — A părăsit orașul aproape imediat după ceremonie. — A! Apoi, după o scurtă tăcere: — Presupuneți că bărbatul voia s-o atragă Într-o capcană, nu-i așa? Nu cumva era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
A părăsit orașul aproape imediat după ceremonie. — A! Apoi, după o scurtă tăcere: — Presupuneți că bărbatul voia s-o atragă Într-o capcană, nu-i așa? Nu cumva era chiar sugrumătorul? Păli la gîndul că vorbise la telefon cu asasinul domnișoarei În lila. Maigret nu regreta că renunțase la siestă. 5 Telefonista plecă; cei doi bărbați rămaseră nemișcați. Maigret trăgea alene din pipă. Lecoeur avea Între buze o țigară care amenința să-i pîrlească mustața. Fumul plutea deasupra capetelor. În curte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]