KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

se amestece în bătăile și certurile lor. Am decis să fiu cu mintea la problemele de la Archer câtă vreme terminam plăcinta și, după ce am pus-o la cuptor, m-am dus sus cu intenția să mă aranjez un pic în dormitor, dar m-am oprit în pragul camerei lui Ben. Am bătut tare, sperând că ascuțimea sunetului își va croi drum prin conștiința lui, printre notele neîncetate, ritmice ale muzicii rap, dar după vreo două secunde am deschis ușa fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
cărțile din fața lui. L-am privit o secundă, apoi m-am întors să plec. —Mamă? — Da? —Nimic. E-n regulă. Am clătinat scurt din cap și l-am lăsat în pace. În drum înapoi spre bucătărie m-am oprit în fața dormitorului meu. Nu mă simțeam bine - schimbul de replici tăioase cu Charlie și teama de a-l vedea pe Ben atât de absent și izolat mă neliniștiseră. Dacă intram atunci în dormitor, sub pretextul de a-mi trece rapid peria prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
În drum înapoi spre bucătărie m-am oprit în fața dormitorului meu. Nu mă simțeam bine - schimbul de replici tăioase cu Charlie și teama de a-l vedea pe Ben atât de absent și izolat mă neliniștiseră. Dacă intram atunci în dormitor, sub pretextul de a-mi trece rapid peria prin păr, știam că nu mă voi mulțumi cu asta, că voi ceda tentației de a mă răsfăța. Am respirat adânc, apoi m-am îndepărtat de ușă și am revenit jos. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
conștient că îi judec pe vremea aceea? Acum ceva vreme, aș fi vorbit cu mama despre faptul că mă simt așa ciudat, dar acum pare mereu ocupată cu munca ei și când nu e fie stă întinsă la ea în dormitor, fie se agită prin casă și e tensionată. Sau e într-o dispoziție din aia ciudată când e de-a dreptul exagerată. Face chestii cum ar fi să aștepte jos dimineața să vină poșta, de parcă ar aștepta ceva. Mereu zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de-a face cu divorțuri și alte chestii; era tare că-mi mai zicea câte ceva despre lucrurile de-a dreptul ciudate la care ajung oamenii și cum el trebuia să le pună întrebări despre chestiile intime, care se petreceau în dormitor. Dar în ultima vreme nu prea îmi mai spusese multe și nu-mi dădusem seama până nu mă întrebase Holly. — Cred că e bine, am zis, dar acum, că tot ai adus vorba, e cam tăcut. Bănuiesc că muncește mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
surogat, bănuiesc, dar, Doamne, în mod clar nu mă trata cum ar fi făcut un frate care se respectă. Nu de mâncare îi era lui foame pe vremea aia - și nici nu era singurul înfometat. Aveam un sistem foarte simplu. Dormitorul lui era la ultimul etaj, unde ar fi fost camerele servitorilor când fusese construită casa, bănuiesc, iar camera mea era la etajul de dedesubt, chiar deasupra celei unde dormeau părinții mei. Nu era baie la ultimul etaj, iar Charlie era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
fusese construită casa, bănuiesc, iar camera mea era la etajul de dedesubt, chiar deasupra celei unde dormeau părinții mei. Nu era baie la ultimul etaj, iar Charlie era nevoit să facă o tură jos ca să o folosească pe cea de lângă dormitorul meu. Ar fi fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și mulțumire de sine, trimițându-mă direct în brațele lui. Cât mă mai distram alegând cămăși de noapte sau lenjerie care știam că îi vor plăcea; mă îmbrăcam în cadou, pentru ca el să mă dezambaleze încet în lumina delicată a dormitorului nostru. Cât de dor îmi e de asta. * Ben s-a închis la el în cameră azi după școală și când am ciocănit mi-a spus să nu intru pentru că lucra. Nu-i stă în fire - sper că e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
o clipă că era ceva cu-adevărat în neregulă. Purtam o șosetă. Încercând să ignor fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut întotdeauna, mă dezbrac la dulapul mare de lângă dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea de șosete - una vârâtă în cealaltă- și o arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că nu prea era probabil să fi luat papucii de la locul lor de pe raft și să-i fi dus în dormitor, exista o singură explicație: că îi purtasem peste noapte. Ben încă mai era așezat la masa din bucătărie când am ajuns jos. S-a-ntors să se uite la mine (lucru în sine neobișnuit pentru ora aceea a dimineții: în mod normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
seara trecută“ de misterul șosetelor și pantofilor mei. Când eram copil, fusesem un somnambul frecvent și aventuros, trezit adesea la jumătatea călătoriei de o mamă anxioasă, pentru a se regăsi, terifiat, în alt loc decât în căldura și siguranța propriului dormitor. Niciodată nu îmi aminteam plimbarea în sine, iar mai târziu mi-am putut reaminti doar momentul șocant al revenirii la conștiență, învelit în pijamale, în cine știe ce colț al casei. Numai că, odată ce mi se spusese, de multe ori, ce făcusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
merg în somn, nu des, însă destul de regulat, și am continuat să mă îngrijorez în fiecare seară, când mă întindeam să adorm. Mi s-a povestit despre o seară în care stră-unchiul meu stătea la noi și i se dăduse dormitorul meu. L-am vizitat neanunțat la ore mici, găsindu-l așezat pe marginea patului, desfăcându-și piciorul de lemn. Nu a părut să mă deranjeze câtuși de puțin sau cel puțin așa mi-au zis de dimineață, iar eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în excursie și împărțeam un cort. Era îngrijorată, bineînțeles, dar într-un fel camaraderesc: fără să mă judece, bănuiesc că așa s-ar chema. Îi deschisese mama și am verificat repede să mă asigur că nu mai bântuia pe lângă ușa dormitorului meu înainte s-o-nchid la loc și să mă așez pe pat lângă Holly. —E vorba de tata. Se poartă ciudat și mi-e frică. N-aș zice asta nimănui în afară de tine, dar cred că o cam ia pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
bucătărie și se închisese în cămăruța ca o cutie pe care o numim biroul lui. Chiar se comportă ciudat-mă-ntreb dacă nu cumva trece prin vreun fel de menopauză masculină sau cum s-o fi numind. Am dus în dormitor felicitarea cu însănătoșire grabnică, pentru că mă jenam să-l las pe Ben să vadă că sunt gata să plâng și am pus-o pe măsuța mea de toaletă. Odată pusă acolo, stând deschisă pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
doar ca să se plimbe puțin și să-și adune gândurile, de ce luase ceva cu el? Și de ce continua să se îndepărteze de casă? Probabil că mersese cam trei sferturi de oră câtă vreme eu mă agitasem și mă aranjasem în dormitor, nu se putea să fi ajuns doar atât de departe în atâta timp. Deci unde fusese mai devreme, de încă mai mergea în direcția opusă casei? Ajungându-l din urmă, i-am pus o mână pe braț, iar el s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de cap. O migrenă autentică, dureroasă, pe o parte, cu tot cu luminile care clipeau și umbrele oribile care le urmau, dar pe care oricum eu o puneam la cale. Vedeți voi, era așa de ușor să petrec un timp sus în dormitor fără să mă ia nimeni la-ntrebări. Ați putea crede că problema mea și faptul că a trebuit să mă confrunt cu ea m-ar fi făcut mai tolerantă când am început să observ ce se-ntâmpla cu Charlie. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
cu altă ceartă. Ben și cu mine eram în bucătărie, iar eu curățam niște cartofi fiindcă voiam să mă uit la ceva la televizor - nici nu-mi mai aduc aminte la ce, iar mama fusese iar sus la ea-n dormitor, și văzusem că se face târziu, așa că mă gândisem să-ncep să pregătesc cina. Apoi, dintr-odată, tata a venit acasă și-a trântit ușa în urma lui, într-un mod înfricoșător, de parcă-ncerca s-o spargă sau așa ceva. Am ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
serviciu - chiar credeam că-l pot ajuta dacă avea probleme. Dar a trecut cumva razant pe lângă mine. — Tată, am strigat eu în sus spre scări, ești bine? A țipat ceva de genul „Tu ce părere ai?“ și-a intrat în dormitor. Mai venise și altă dată prost dispus - mai ales în ultimele săptămâni -, dar de data asta era altfel. M-am dus înapoi în bucătărie să vorbesc cu Ben, care stătea la masă cu temele în față, părând la fel de speriat ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că ar vrea să știm. Dar dacă mă-mpinge când trece pe lângă mine și țipă așa la mine - ce crede el? E ca-ntr-o telenovelă proastă, trântitul ăsta de uși și mama care dispare cu orele la ea-n dormitor. Nu-i putem lăsa să continue așa; mi se pare că toată chestia se-ntâmplă altcuiva. Mama și tata nu știu toate chestiile-astea, nu? Vedeam cum Ben încearcă să nu mă lase să observ că are ochii umezi. Bietul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de două ori înainte să urc scările și să mă duc la ei, dar acum mă uit în urmă și mă gândesc c-a fost o mare prostie. Când am ajuns la etaj, i-am auzit țipetele din spatele ușii de la dormitor. Fusese destul de rău să le aud de jos, dar de aici de sus era terifiant. Mă-ntreb dacă acei copii ai căror părinți se ceartă tot timpul se obișnuiesc; dacă nu li se mai face teamă de vocile puternice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
folos. Acum îmi dau seama: probabil că a fost cel mai rău lucru pe care aș fi putut să-l fac. Poate, dacă i-aș fi lăsat singuri să treacă prin asta, n-ar fi plecat. Dar intrarea mea în dormitor a făcut ceva. Lucrurile s-au schimbat într-o clipă - dacă nu în mai bine, cel puțin erau diferite, dacă-nțelegeți la ce mă refer. Mânia s-a topit cumva de pe fețele lor și s-au uitat la mine - oh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
bucătărie. Știam că dacă-l văd în halul în care sunt o să-l sperii și mai tare, așa că m-am oprit și am urcat iar, simțindu-mă prostește de nefiresc. Eram îngrozită că mama sau tata ar putea ieși din dormitor să mă vadă cum mă furișez înapoi sus și să-și imagineze că-ncercam să trag cu urechea la ușă. Când am ajuns în siguranță la mine în cameră, am auzit ușa din față trântindu-se și mi-am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
clișeul acela vechi și obosit - aveam să-mi încep următoarea propoziție cu „Dacă nu eram atentă când aveam vârsta ta“). Mă speriase, de asta îmi vărsam nervii pe ea, nu-mi dădusem seama cât de evidente deveniseră excursiile mele în dormitor. Aș fi fost mai atentă. Vedeam cum fiecare clipă a acestei discuții avea să fie relatată peste câteva minute nu doar lui Ben, ci și grupului ei de prieteni apropiați - telefoanele mobile și e-mailurile au de dat socoteală pentru multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
căutam mașini sau Țestoase Ninja. Și-a pierdut farmecul odată ce-am știut că mama era cea care făcea totul. Ea și cu tata menținuseră prefăcătoria, iar Sally și cu mine trebuia să le ducem pe toate la ei în dormitor și ei se prefăceau că sunt surprinși și mă simțeam foarte jenat. Cred c-ar fi trebuit să mărturisesc - adică să le spun direct că nu mai credeam în Moș Crăciun - pentru că, deși știau foarte bine că-mi spusese Sally

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
pentru un copil de șapte sau opt ani sau câți oi fi avut eu să le spună părinților săi că pot să nu mai mintă, pentru că e perfect conștient că tipul ăsta bătrân despre care se presupune că-i invadează dormitorul o dată pe an e inventat. Chiar dacă nu a fost la fel de incitant, a continuat să fie amuzant vreme de câțiva ani, desigur: mi-e greu să-mi amintesc acum, când totul a devenit un pic obligatoriu. Probabil cam pe când mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]