4,691 matches
-
al țăranilor! Îi iubesc fatal. De ei mă leagă suferințele moșilor și strămoșilor mei. În mine se adună suferințele veacurilor trecute și ies la iveală și le dau în clipa aceasta graiul pe care li-l pot da“". Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin "" și prin trilogia dramatică moldovenească
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin "" și prin trilogia dramatică moldovenească. La 12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Române, urmând să rostească, peste un an, alocuțiunea omagială. În ședința festivă în fața plenului întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rostește discursul "Din estetica poeziei populare", care va avea un ecou deosebit în lumea literară
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
(n. 15 noiembrie 1911, Moroeni, județul Dâmbovița - d. 25 noiembrie 1999, Santa Cruz de Tenerife, Insulele Canare, Spania) a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român care a trăit în exil între 1946 și 1999. Frații săi au fost matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, scriitorul ziarist George Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. Tatăl lor, Ion Ciorănescu, născut
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
Shakespeare sediul Companiei Regale Shakespeare. Alte atracții ale orașului sunt locul nașterii lui Shakespeare și două clădiri ale perioadei, Hall's Croft (una din locuințele fiicei lui Shakespeare, Susannah) și New Place, clădire ridicată pe locul unei case deținute de dramaturg. De asemenea, în oraș se mai află biserica Sfânta Treime (Holy Trinity Church), unde a fost botezat Shakespeare și unde este înmormântat. În imediata vecinătate a orașului se găsesc două alte proprietăți legate de Shakespeare: casa Annei Hathaway, prima locuință
Stratford-upon-Avon () [Corola-website/Science/297658_a_298987]
-
s-a crezut inițial a avea legături cu familia. Punctele de atracție fără legătură cu Shakespearean includ Muzeul Teddy Bear, o fermă de fluturi și Lebăda Neagră (numită de localnici Rața Murdară), un local frecventat de tineri actori. Un alt dramaturg celebru, J.B. Priestley, a murit la Stratford. Orașele Stratford, Australia și Stratford, Ontario sunt situate pe râuri denumite Avon.
Stratford-upon-Avon () [Corola-website/Science/297658_a_298987]
-
necontrolabile la prima investigație. A debutat cu poemul "Strofă ultimă" în revista lui Tudor Arghezi "Bilete de papagal" în 1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins și filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Mihail Afanasievici Bulgakov () (n. 15 mai 1891 - d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
Garda Albă" în drama "Zilele Turbinilor". După multe momente de tensiune și incertitudine are loc premiera piesei, care constituie un adevărat triumf. Piesa "Zilele Turbinilor", dramatizarea romanului "Garda Albă", are mare succes, fiind considerată un Pescăruș al noii generații de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofițerii "albi" face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, in același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică "Inimă de câine". Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
a examina stări interioare de conștiință (exemplu modernist fiind „fluxul conștiinței” în maniera Virginiei Woolf sau a lui James Joyce). În plus, și literatura modernă și cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare și construcția (exemplele moderniste, sunt Virginia Woolf, operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). Spre deosebire de literatura postmodernă, creația modernă a considerat fragmentarea și extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existențiale, ale unui conflict interior. În schimb, literatura postmodernă evită această criză. Personajele torturate și
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia publica în revista bârlădeană "Vitraliu" poemul ”Tu ai murit”, dedicat memoriei lui (apud. Constantin Ciopraga, Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 5-6 („Bacovia - afirma un coleg de-al său
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
p. 25). Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară a manuscriselor literare îl are profesorul băcăuan și literatul Grigore Tăbăcaru, primul său biograf (în 1924). 20 ianuarie 1877 - se naște primul simbolist autentic din România, Ștefan Petică, poet, jurnalist, dramaturg - fiul Catincăi și al lui Ianache (Gr. Tăbăcaru: „Tatăl său, pe lângă ocupațiile de agricultor, a avut și servicii comunale: notar, picher, scriitor la primărie”)- în localitatea Bucești, județul Galați. 1888 - urmează studiile primare la Liești, iar la Tecuci, prima clasă
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Simion, "Scriitori români de azi." Vol. 1-4, București, Editura Cartea Românească, 1978. SMIRNOV 1968: Noe Smirnov, "Teatrul lui Ștefan Petică", în „Revista de istorie și teorie literară”, tomul 17, nr. 1, 1968, pp. 39-58. SMIRNOV 1999: Noe Smirnov, "Ștefan Petică, dramaturg, "în „Adevărul literar și artistic”, V, 470, 1 iunie 1999, p. 7. STAMATIAD 1915: Alexandru Teodor Stamatiad, "Doi dispăruți. Iuliu Săvescu - Ștefan Petică", "cu o poezie de I. Minulescu", Editura Flacăra, 1915, pp. 32-34. STAMATIAD 1915: Alexandru Teodor Stamatiad, "Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de romancierul André Gide în romanul "Falsificatorii de bani (Les Faux Monnayeurs)". Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fără nume, Jocul de-a vacanța, Ultima oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată. Manuscrisul inițial al romanului " Accidentul", cuprinzând cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian în Franța, iar autorul nu l-a
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenției. Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să aibă succes și ca dramaturg, încă din timpul vieții. După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în atenția publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
de un grup de personalități în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în 1863. Acesta a tipărit revista "Convorbiri literare", unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, poetul național al României, Ion Creangă, Vasile Alecsandri și Ion Luca Caragiale, cel mai important dramaturg român. În aceeași perioadă, Nicolae Grigorescu a fost unul dintre fondatorii picturii române moderne. Prima jumătate a secolului al XX-lea este un moment important pentru cultura română, aceasta atingând nivelul său maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
în general, a fost apariția, pentru prima dată in istoria României, a unei diaspore adevărate incluzând mari personalități ale vieții științifice și culturale: George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel în Biologie); Mircea Eliade, renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu, dramaturg al absurdului, și Emil Cioran. Alți membri al diasporei au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea, renumiți dirijori. Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
sub asistența arhitecților orădeni Rimanóczy Kálmán, Guttmann József și Rendes Vilmos. În 9 și 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească la teatrul denumit atunci Regina Maria, cu reprezentațiile Teatrului Național din Cluj, al cărui director era poetul și dramaturgul Victor Eftimiu. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociația „Vestul Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil și un cotidian românesc. Sub direcția Comitetului Central al Asociației pe 18 septembrie 1928 ia ființă Teatrul Asociației Vestul Românesc
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
(născut Nicu N. Iorga, n. 5 iunie 1871, Botoșani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
literar Ștefan Vârgolici și promotorul cultural Iacob Negruzzi au publicat eseul lui Iorga despre poeta Veronica Micle în revista "Convorbiri Literare". A participat la înmormântarea scriitorului Ion Creangă și a ținut un discurs public împotriva defăimării unui alt mare scriitor, dramaturgul Ion Luca Caragiale, acuzat nejustificat de plagiat de jurnalistul Constantin Al. Ionescu-Caion. A început să publice din ce în ce mai mult ca jurnalist de opinie în publicații locale și naționale de mai multe orientări, de la cele socialiste "Contemporanul" și "Era Nouă" la "Revista
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
platformă de agitație antisemită dinaintea Primului Război Mondial”. Adesea revista acuza ziarele evreiești "Adevărul" și "Dimineața" că duceau la "iudaizarea" mediului intelectual românesc. Erau criticați românii prietenoși cu evreii, unul dintre aceștia fiind Ion Luca Caragiale (criticat pentru contactele cu Șăineanu, cu dramaturgul Ronetti Roman și alți evrei). Caragiale i-a răspuns cu ironie: „crește înalt, dar strâmb”. Când, în perioada interbelică, temele antisemitismului european modern din versiunea lui Nicolae Iorga și a lui A. C. Cuza, și din propaganda "Sămănătorului", au devenit surse
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
egal în vechime cu țara, ce-a devenit? Pușcărie?”". "„...cu un cal cu aproape patru picioare, cari deși avea în aparență patru picioare întregi bietul cal, în realitate cu unul se servea de mare nevoie”" . a străbătut, în cabrioleta proprie, dramaturgul Ion Luca Caragiale, revizor școlar pe la 1882. Alexandru Vlahuță, la începutul de secolului al XX-lea, trecând prin județul Vâlcea, spunea: "„Vâlcea e o livadă încântătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajiști înflorite pe sub poalele codrilor, cu sate
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
contrastante ale celor doi prieteni: în timp ce Brod era sociabil și aventurier, Kafka era mai degrabă timid și reținut. Kafka citește mult în timpul studenției: de la misticul german Meister Eckhart și împăratul-filozof al Romei Marcus Aurelius, la filozoful naturalist Gustav Theodor Fechner, dramaturgul Friedrich Hebbel sau romancierul Thomas Mann. La inițiativa lui Brod, cei doi prieteni parcurg "Protagoras" de Platon în limba greacă, cu ajutorul unei traduceri și a unui dicționar, apoi " Educația sentimentală" și "Ispitirea Sfântului Anton" de Flaubert în franceză. În plan
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Alexandru A. Macedonski () a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit "poetul rondelurilor", inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
că unica formă care a supraviețuit a fost teatrul popular ("Mimos" și "Pantomimos"), în ciuda ostilității autortităților. Ulterior, în perioada dominației otomane, principala artă dramatică practicată a fost "Karagiozis". Renașterea care a dus la teatrul grecesc modern a avut loc în . Dramaturgi importanți au fost și . Teatrul grecesc modern a apărut după independență, la începutul secolului al XIX-lea, și a fost influențat la început de teatrul și melodrama heptaneziene, și de opera italiană. a fost primul teatru și operă din Grecia
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
fost interpretată prima operă grecească, "Candidatul parlamentar" de (după un libret exclusiv grecesc). La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, teatrul atenian a fost dominat de teatru de revistă, comedii muzicale, operete și nocturne, iar dramaturgi remarcabili au fost , , și alții. Tradițiile filosofice occidentale au început în Grecia Antică în secolul al VI-lea î.e.n. Primii filosofi sunt denumiți „presocratici”, ceea ce arată că au fost înainte de Socrate, ale cărui contribuții marchează un punct de cotitură în
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]