5,695 matches
-
și am adăugat peștele mare, bucăți de crap. Între timp, peștele mic s-a topit în fierbere. Am gustat, avea nevoie de sare. Am pus. Apoi am adăugat pătrunjelul, mărarul și la urmă, leușteanul și cimbrul. Și am gustat, era dumnezeiască! Tarzan stătea în picioare lângă mine, cu castronul în brațe. Avea privirea fixă, ochii îi sticleau a foamete mare, ca aceea a unui subnutrit somalez; când m-am uitat la fața lui, să nu-l recunosc! L-am trimis repede
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur liniștea cu muzica mea? - Da, dar piano, i-am răspuns. Atunci a scos din rucsac un acordeon mic, marcă străină, și a început să umple locul cu sunete de o armonie dumnezeiască, și atât de încet și de fermecător, încât am închis ochii și, deodată, parcă mă aflam într-o catedrală veche. Parcă o orgă minunată acompania un cor de bărbați cu voci grave, de baritoni și bași. Din când în când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mult. — Hai, spune-mi-o acum, o s-o scriu și până în seceriș o pun. Mihai se așezase în fața elegantei mese de scris în stil franțuzesc. — Mă gândeam, deasupra ușii la intrare să fie cioplit în piatră cam așa: „Această sfântă dumnezeiască biserică, care se vede zidită, este făcută de Doamna Elina, fata răposatului bătrân Io Șerban Basarab Voievod, împreună cu ai săi feciori, cu Constantin Vel Stolnicul, cu Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă, cu Iordache Vel Cămărașul, pentru că biserica cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știm: că avem un singur patriarh, pe el, iar nu doi. Dar, i-am mai scris noi, că aceasta nu se poate, fiind împotriva canoanelor iar noi nu putem să-i dăm drepturile noastre lui Hrisant al Ierusalimului, chiar înger dumnezeiesc de ne-ar porunci. Mâna grăbită a mitropolitului împungea acul minuscul în inul pânzei cu atâta îndemânare exact pe urmele desenate de creionul cu plumb, încât spătarul Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adormirea morții? Și noi, dacă nu vărsăm lacrimi niciodată, când ruda sau prietenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani mulți, că plăcut era Domnului sufletul lui». Au stătut cu bună mulțămită la Dumnezeu și sufletul acestei cinstite cocoane, pentru multa ei credință, pentru bunătățile ei cele creștinești, pentru curățenia cea fără de asemănare, pentru cucernicia cea mare la cele dumnezeiești. Drept aceea s-au sfârșit peste puțin, pentru ca să câștige rodurile lucrurilor ei, celor plăcute lui Dumnezeu, sau să zic mai bine, s-au sfârșit peste puțin, pentru ca să câștige zilele ei și să-și facă viața ei veșnică. O pasăre, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mântui-se-va!» Va așeza, fără nici un prepus, Marele Dumnezeu sufletul ei cel creștinesc în sânul lui Avraam și al lui Isac și al lui Iacov, în lăcașurile celor vii, în corturile celor drepți, unde strălucește lumina cea deapururea a dumnezeieștii Lui Măriri. Și de vreme ce între celelalte faceri de bine sunt folositoare cererile Sfintei Biserici și rugăciunile celor credincioși, pentru ca fiștecare creștin să câștige fericirea cea neschimbată, pentru aceasta vă pohtesc pe toți preasfințiților arhierei, cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poștă, în ciuda observațiilor noastre, ni se dă un atelaj de patru cai noi care, la prima lovitură de bici, fac o săritură spre pășuni; trăsura se înclină; nu ne răsturnăm mulțumită oiștii, care se rupe. De data asta ne părăsește dumnezeiasca răbdare; le dăm cu mâna noastră o aspră corecție căpitanului poștei, ceaușului său și surugiului; așa era drept; cu toții răspundeau cu capul de cai și de viața noastră. Îi silim să repare de bine, de rău stricăciunile; dar nu obținem
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este rezervat însă facerii omului, abia atunci când toate cele necesare existenței lui au fost deja realizate, ca o desăvârșire a întregului travaliu cosmogonic. Antropologia creștină, fundamentată pe relatările biblice ale cărții Facerii, tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe trei teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de vedere, facerea omului este considerată cea mai importantă dintre dintre etapele creației 107, desăvârșirea ei datorându-se modelului folosit de Dumnezeu în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
care le descoperă acum într-o lumină absolut nouă"213. Putând fi considerată un tip de inspirație excepțională, revelația divină reprezintă o cale superioară de comunicare și colaborare între om și divinitate. Aceasta constituie un act de cunoaștere a voii dumnezeiești, ce comportă trei aspecte importante, ce constau în înrâurirea divină asupra sufletului artistului, în ajutorul receptării mesajului ceresc, respectiv în îndreptarea eforturilor artistului inspirat spre obținerea scopului propus 214. Toate acestea conturează revelația ca un factor inspirator extraordinar, cu origini
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
relevant pasaj, pe care l-am extras dintre rândurile respectivei analize: "Poate fi întruchipată divino-umanitatea lui Hristos prin mijloacele filmului? Poate fi "jucat" Hristos? Dispune histrionul care se încumetă la o asemenea ispravă artistică de puterea iconică necesară întruchipării Persoanei dumnezeiești, fără să aducă prejudicii naturii divino-umane a lui Hristos? Poate un actor să întrupeze "artistic" o icoană? Oare cel care poartă numele lui Iisus în filmul lui Zeffirelli este Cel descris de Scripturi sau stereotipul fad, "media fizionomică" stabilită arbitrar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol. I, Limbajul, Editura Paralela 45, București, 2008. 252 Ernst Cassirer, op. cit., p. 30. 253 Andrei Cosmovici, op. cit., p. 154. 254 Ibidem. 255 Mielu Zlate, Fundamentele..., p. 227. 256 Ibidem. 257 Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiască și viața contemplativă, în Filocalia, vol. VIII, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979, p. 404. 258 Ibidem, p. 405. 259 Régis Debray, op. cit., p. 38. 260 Daniel A. Siedell, God in the gallery: a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de onoruri aduse; Suflete multe viteze trimise pe lumea cealaltă, Trupul făcîndu-le hrană la cîini și la feluri de păsări Și împlinită fu voia lui Zeus, de cînd Agamemnon, Craiul născut din Atre, și dumnezeiescul Ahile S-au dezbinat după ceartă ce fuse-ntre dînșii iscată ... Care fu Zeul ce-i puse pe ei să s-apuce de sfadă? Fiul lui Zeus și-al Letei, Apolon. În ciuda-i pe craiul Molimă grea răspîndise și oastea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unor decedați din Capitală, victime ale molimei. Prima consemnare privește moartea, la 15/27 iulie 126, a copilei de 14 ani a unei doici "din casa domnului Suțu de boala holerei, în 6 ceasuri [...]. Urâtă boală această holeră, rea urgie dumnezeiască, încît mai mult decât în vremile de ciumă, omenirea s-au speriat. Milostivul Dumnezeu numai să ne ierte și să-i aridice urgia după noi, că sîntem părinți". Mai înainte, în iunie, murise soția lui Dumitrache Deșliu, fiica serdarului Chiriță
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
perturbarea funcției digestive, mai ales prin înmulțirea scaunelor. De fapt, despre toate marile molime se credea că au prin excelență o obârșie supranaturală. Holera este și ea "de la Dumnezeu", "cu știrea lui Dumnezeu", "din porunca lui Dumnezeu", constituind o pedeapsă dumnezeiască asupra răilor și necredincioșilor. Holera îi bate pe păcătoși, ca să-i facă să se pocăiască. Un tulcean este convins că molima îi lovește pe oameni "fiindcă nu țin duminicile și sărbătorile lăsate de la sfinții părinți, că lucrează [atunci] mai rău
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să le placă? - Lor! - Pentru cine am cules noi flori, Florine? - Pentru Mariana și.... - și...? - și pentru pruncul meu. Florile miroseau a Dumnezeu; apoi cum să nu le placă. Am sărit în gâtul lui, cât pe ce să stric mireasma dumnezeiască. Un copil. Totul în jur mirosea a Dumnezeu. Mariana era la fel de frumoasă. I se vedea binișor burta și o purta cu mândrie. Trecuse apoi primăvara, venise vara cu soarele ei fierbinte, iar toamna cea mănoasă din acel an era în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aproape ca și cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mângâietoare ca o sărutare de mamă... Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blândă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adâncurile și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atât de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol și-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dulce, că inima lui Apostol și-a oprit bătăile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnavă. Totuși, sufletul îi era atât de plin de fericire, că ar fi fost bucuros să moară atunci acolo, privind minunea dumnezeiască... Când se întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. ― Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în sufletele care o doresc cu înflăcărare! Apostol Bologa îngînă cu obrajii aprinși: ― Părinte, simt cuvintele tale în inima mea... le simt, părinte! Preotul clătină din cap și zise tot zîmbind: ― Dintre toți oameniii, filozofii simt cel mai anevoie adevărul dumnezeiesc, pentru că ei caută cu mintea cea slabă pământească pe Dumnezeu, și nu cu inima credincioasă și atotcuprinzătoare! Când omul își uită obârșia cerească și scormonește în noroi ca să afle rostul tainelor lui Dumnezeu, cum să se înalțe sufletul și cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
maluri ce se oglindește despletită în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea mea, Yoane, visează să treacă dincolo de forme și de timp, dincolo de toate reticențele terestre și cred că fidelitatea mea este unul dintre semnele dumnezeiești care o va sorti nemuririi. Încet-încet am început să trec ușor în tine, iar tu nici măcar nu simți, atật de absorbit ești de griji și de necazuri! Orgolioasă din fire, nu m-am plecat niciodată în fața nimănui, dar pe tine
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă afectase destul soarta acelei femei sinistate, dar nu reușisem să-i “traduc” mesajul. Îmi ziceam în gậnd: Ori suntem noi un popor de tậmpiți, ori ăștia sunt mai tậmpiți decật noi, altfel cum să judeci simplist omul, creația mậinilor dumnezeiești, punậndu-te tu deasupra Creatorului, cu naționalismul tău absurd și nemotivat? Dintotdeauna am urật războiul, deși nu i-am cunoscut direct fața hidoasă, dar întotdeauna mam pregătit pentru război, informậndu-mă în permanență, pentru că aveam certitudinea că războaiele moderne vor fi războaie
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
te aștepți. Io, după cum știți de multă vreme, sunt o enciclopedie pe pe două picioare, cu sticla-n mână. Șecspir - ăla cu craniul și cu tu bi or not tu bi - a zis ceva culinar, cică femeia este o haleală dumnezeiască, da’ gătită de Sarsailă. Iar nice, filozof greu de tot, Gore, ce te uiți ca curca-n crăci?, a scos una și mai tare - femeia este o suprafață care simulează, atenție, simulează adâncimea. Altu’ a zis că femeia este un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acum în bibliotecă, iar restul operei lui Camus mai curând m-a dezamăgit. "Exilul și împărăția" a rămas pentru mine un fel de relicvă. Ii ating uneori cotorul cu degetul, sperând, poate, că aș mai putea simți vreodată bucuria aceea dumnezeiască de a fi venit pe lume. îmi amintesc că, întorcîndu-mă spre casă în acea seară, totul mi se părea altfel: dungile de rășină portocalie și stacojie de peste sat, zgomotele din bodegă, luminile aprinse prin case. Porumbul crescut, înalt, prin curțile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cele două, uneori combinații foarte stranii. Răul, e drept, trebuie arătat direct de către critici și biografi, nu justificat. Dar și binele trebuie privit cu decență și nu celebrat, căci, în definitiv, el nu este un merit individual, ci un dar dumnezeiesc, și să te consideri bun și moral este monstruos: "De ce mă numești bun?" etc. Cei mai mulți oameni sânt morali pentru că viața nu i-a pus încă la încercare. Din punct de vedere etic, Nichita Stănescu a fost un om care compensa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
turmele de oi, ca să intre sămânța în pământ, să n-o spulbere vântul și să n-o usuce soarele. Auta și Iahuben se uitau la această priveliște în necontenită mișcare și ascultau cântecele de laudă alcătuite de oamenii rome pentru dumnezeiescul lor Hapi: Când se revarsă Hapi, sclipește pământul. Pe toți oamenii i-a cuprins bucuria. Toate spinările se zguduie întruna de râs Și toți dinții mestecă hrana. Iahuben asculta vrăjit aceste cântece. Dintr-unul i-a rămas un crâmpei în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]