4,636 matches
-
oamenii aceia: - Las’ că venim și noi cu voi. Ați promis că ne țineți alături până vedem cum vă legați vrăjmașii. Abia atunci ne spuseră ce nume purta neamul lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
casei se Înălțau trei stejari falnici, care o adăposteau vara În umbra lor curată și primitoare, iar de partea cealaltă se Întindea un strat vesel de flori. Întreaga așezare avea un aer de ordine, cumpătare și, confort modest. În fiecare după-amiază, cu cîteva minute după ora două, trecea pe lîngă acest loc trenul rapid ce lega două orașe mari. După ce se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce se pierdea În liniștea amorțită a după-amiezii. Zilnic, de mai bine de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele concluzii posibile, atât poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu Fufi la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nivelul tabloului lui Hegel. Un soi de Morticia din serialul gotic Familia Adams. - Am mult de lucru, o să plec târziu. - Perfect, și eu am de terminat un referat la Psihologie infantilă. Asta era, nu puteam scăpa de ea. Pe la șase după-amiază am plecat împreună. În chip de diversiune, am luat tramvaiul 5 în sens opus. Ne-am trezit în capătul Colentinei. Cred că erau 50° la umbră. - Am greșit drumul, trebuia s-o luăm invers. M-a zăpăcit căldura. De undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un film cu mafioți, Clanul Sicilienilor. Acolo Jean Gabin îl împușca pe Alain Delon. Aici Alain Delon se îngrășase și transpira îngrozitor. CXXXIX Dar uite că acoperise întreg desenul de pe pânză. Ieși pe balcon și privi goblenul în lumina după-amiezii. Acum hermafroditul-androgin se distingea cu claritate. Exact așa cum i se păruse încă de acum o lună: cele două sexe, masculin și feminin, la vedere, pe abdomen, mai sus un sân și un pectoral. Surpriza totală fu provocată de cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l desface din chingi. Ți se răspunde În cor și Înțelegi că nu ai scăpare; ca să nu pari suspect trebuie să lași impresia că și tu aștepți același autobuz. E cald, e mult praf pe drum, e o atmosferă de după-amiază imposibil de respirat În această intersecție fără umbrar și o simplă privire de-a lungul uneia dintre străzi Îți dovedește că satul e viu dincolo de ea. Sunt copii care se joacă În colbul drumului, sunt femei ocupate cu spoitul gardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și, Întrucât Însoțea prin țară grupuri de turiști străini, venea tot mai rar. Dar și Gelu era ocupat pentru că se ocupa cu Învățatul pentru bacalaureat. F. Zmeura de câmpie Bătrânul Învățător Popescu pare abia trezit dintr-un chinuitor somn de după-amiază, transpirat și cu capul Încă plin de confuzii: va fi avut vise sau mai degrabă coșmaruri? Te Întreabă brusc: Dar cum te numești dumneata? Îi răspunzi simplu. — Gelu. Și deși nu te așteptai deloc să fie mulțumit cu numai atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fumează uitându-se Împreună cu ceilalți la splendidul rezultat al muncii lor de câteva ore. „Mă, da’ l-am făcut, mă!“, exclamă unul dintre „combatanți“ și toți cei ca el Își clatină capul cu mulțumire. Acesta e momentul, În ceas de după-amiază, În care vine și ordinul de Înaintare. În cursul nopții se vor părăsi pozițiile actuale și se va Înainta circa 150 kilometri spre front, după divizie. În noaptea următoare va fi traversat, pe pontoane, fluviul care se află acolo. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
asemenea personaj? Duminică 8 mai 1977 Zare merge mai Întâi de-a lungul râului lat și leneș de câmpie. Urcă dealul nu prea Înalt, Îndepărtându-se de râu. Traversează un câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor printre frunzele abia născute, crengi uscate și frunze din toamna trecută trosnind sau foșnind sub picior). Început de mai Într-o pădure bătrână din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii ca să stea de vorbă cu tânărul custode, apoi suie scara de lemn stacojiu spre încăperile unde s-a izolat prietenul său din tinerețe și, probabil, singurul său pacient. Căci, după unii, Monseniorul n-ar mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lemn în pălăria metalică a unui ceas deșteptător, pentru a-mi birui somnul, neavând un reșou la care să-mi fac o cafea. Așa mi-am pregătit examenele, patru ani, la Litere, la Drept și la Filosofie. În timpul anului, cu excepția după-amiezelor în care îmi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibliotecile, citind tot ce găseam despre Evul Mediu. Scriam o "Reabilitare a Evului Mediu", pe care o visam operă capitală, dar al cărei manuscris l-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imaginat un sfârșit mai străin de logica mea. Trec peste faptul că eu n-aș avea pe cine să chem. Dar cum să transformi moartea în spectacol? 22. Doctorul Luca ascunde, probabil, ceva ― și-a zis Julius ― dar ce? În după-amiaza în care a deschis prima oară ușa bibliotecii, bătrânul i s-a părut ușor caraghios, poate din pricina uriașei pălării de pai pe care și-o înfundase pe cap, și surprinzător de spilcuit pentru un bețiv. Julius tocmai se apucase să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de faptul că uitasem de ce pe pietrele funerare nu era trecut nici un nume. Și, din câte îmi aminteam, cunoscusem cândva motivul. Era o după-amiază senină, cu cer albicios și cald, iar lumina moale, filtrată prin crengile castanilor, îmi dădea o stare de toropeală aproape plăcută. Mă deranja doar zgomotul făcut de castanele coapte care cădeau pe pietre. La un moment dat, m-am pomenit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce puțină importanță au unele nevoi fără de care, înainte, nu mă puteam concepe. 31. Julius a încercat să dreagă, cumva, o glumă nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a spus într-o după-amiază), dar doctorul Luca i-a retezat-o scurt: "Dacă vrei să te iert, vino cu mine. Am descoperit o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la lucru, dacă nu erau prea obosiți, unii se abăteau pentru o oră, două, pe la cârciumă, convinși că rachiul îi ajuta să prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
urmă, va hotărî, probabil, nehotărârea mea. Peste două zile, mă voi interna la "Urgență" fiindcă așa au căzut zarurile. Îmi vor face coronarografia care va arăta cum stau. 51. În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală în cap și în tot corpul, dar îmi era frică să deschid ochii. Și nu știu câtă vreme am rămas așa. Poate, un ceas. Poate, o după-amiază întreagă. O lumină lăptoasă îmi strivea pleoapele. Paralizasem, oare? Întâi, am mișcat degetul unui picior. Apoi, altul, Într-un târziu, mi-am strigat câinele. Nu mi-a răspuns. Asta m-a mirat. Căci niciodată nu se dezlipea de lângă mine. Am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cum să umplu un timp care a devenit prea larg. 12. ― Trecusem de mai multe ori prin dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără să fim curioși să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asemenea momente mă sperii mai mult decât ar fi cazul. 15. La puțină vreme după ce am fost mutat de la internat, am descoperit marile biblioteci din București. Mi-am procurat permise și la Biblioteca Academiei și la Biblioteca Universitară și, astfel, după-amiezele mele, goale până atunci, au căpătat un sens. Mi le petreceam răsfoind prin fișiere, uimit de jungla amețitoare a titlurilor, apoi, bineînțeles, în sălile de lectură. Începusem cu romanele lui Alexandre Dumas, cu Cronin, cu Sienkiewicz, și am ajuns la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Primum vivere, deinde philosophari, vorba romanilor. Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi care, din motive necunoscute, simțea nevoia în fiecare după-amiază, la ora cinci fix, să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două ferestre ce dădeau spre strada Vasile Lascăr. Rupsesem pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a doua zi, când, în sfârșit, doctorul Luca a apărut. Bătrânul s-a prefăcut, însă, că nu l-a auzit. Și-a așezat bastonul lângă masă și s-a prăbușit pe scaun, vizibil istovit. Pendula din perete arăta ora cinci după-amiază, dar doctorul Luca părea să nu fi închis ochii de mult timp. Avea privirea mai tulbure decât de obicei, iar pe fața lui roșie plutea o umbră de îngrijorare. ― Ce e cu câinele ăsta? mormăi el. Printre rafalele vântului, se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Tabitha, așa cum poate ei înșiși își doreau, au fost lăsați în voia lor, petrecând câteva zile plăcute între ei, hoinărind prin grădini și amuzându-se în vastele saloane, camere de zi, sufragerii și săli de primire de la Winshaw Towers. În după-amiaza în care Godfrey urma să plece la aerodromul din Hucknall în prima etapă a misiunii - despre care soția și sora lui aveau doar o idee vagă - el a avut o lungă discuție personală cu Lawrence în biroul maro. Nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a așteptat până în momentul când a fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]