4,600 matches
-
au reușit să-și întărească influența în sistemul politic. Interesele slovenilor continuau să fie reprezentate în primul rînd de Partidul Popular, aflat încă sub conducerea lui Korošec. Conservator, clerical și foarte oportunist, el a reușit să cîștige suportul solid al electoratului sloven. O poziție puternică era deținută în stat de Organizația Musulmanilor Iugoslavi, care îi reprezenta mai ales pe musulmanii bosniaci, care, să ne amintim, au dominat întotdeauna viața politică a provinciei lor. În afară de Partidul Țărănesc Croat, o altă organizație, Partidul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui, care se bucurau de o mare popularitate, erau în închisoare. Cu toate acestea, rezultatele voturilor au rămas neschimbate. Trebuie să subliniem că scoaterea în afara legii a unui partid nu însemna neapărat că membrii și susținătorii acestuia nu puteau vota. Electoratul cunoștea orientările politice ale candidaților și putea vota pe baza aceastora. Rezultatele acestor alegeri au menținut proporția în privința reprezentanților partidelor majoritare. Totuși, Radić a luat hotărîrea să-și schimbe tactica. Curînd după alegeri, în martie 1925, Pavle Radić, nepotul liderului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un motiv care nu avea o importanță deosebită pentru societatea românească, ai cărei membri privilegiați nu respectaseră niciodată un standard strict în privința moralității sexuale, a dus la încheierea perioadei de guvernare a partidului care reprezentase cel mai bine opinia majorității electoratului român. A urmat o dominare a politicii românești de către Carol al II-lea. Conducător abil și inteligent, acesta a reușit să manipuleze partidele politice și pe liderii lor în propriul lui interes. Ca și în Iugoslavia în timpul domniei lui Alexandru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
adunare. Ca și alte partide comuniste, partidul bulgar își extrăgea forța din rîndul nemulțumiților din zonele rurale; conducerea lui era asigurată de intelectuali. Muncitorii jucau un rol relativ mic în activitățile partidului. Alegerile din 1931 au fost ultimele în care electoratul și-a putut exprima liber voturile în favoarea candidaților preferați. Amalgamul de probleme politice, economice și sociale de care era copleșită națiunea avea să ducă la lovitura militară din mai 1934, iar în 1935 la instalarea unui regim totalitarist sub conducerea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Beneficiarele cele mai mari ale dezamăgirii populare față de guvernul republican erau partidele extremiste de dreapta și de stînga. În alegerile organizate în iulie 1932, Partidul Național-Socialist a obținut 37,5 % din voturi, iar comuniștii 14,5 %. Cu alte cuvinte, majoritatea electoratului german își pierduse încrederea în regimul constituțional. Etapele prin care a ajuns Adolf Hitler la putere au fost adeseori relatate. El a devenit în ianuarie 1933 cancelar pe o cale perfect legală. După ce a preluat puterea, sprijinit de dreapta, Hitler
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea acum și ea o dictatură regală. A fost totuși aleasă o Adunare, dar aceasta avea doar puteri consultative. Alegerile au avut loc în 1938; candidații se puteau prezenta numai ca persoane individuale, nu ca membri ai unui partid, cu toate că electoratul le cunoștea firește, orientarea. Cu toată supravegherea strictă a poliției, rezultatele lor au fost următoarele: 32 de locuri pentru agrarieni, 8 pentru social-democrați și 5 pentru comuniști, care erau acum organizați în Partidul Muncitoresc Bulgar, într-o Adunare care avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
baltice, cedarea unei părți a Finlandei și anexarea unei porțiuni a teritoriului Poloniei, toate acestea realizate în urma tîrgului încheiat cu Hitler, ar fi putut provoca, în ciuda atitudinii lor relativ indiferente de pînă atunci, o reacție politică puternică a minorităților din cadrul electoratului american care aveau legături strînse cu aceste regiuni. Atitudinea britanică era mai realistă; firește, Churchill era din toate punctele de vedere un om de stat britanic tradițional și nu avea deloc de gînd să asiste pasiv la dezmembrarea Imperiului Britanic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Dimitrov s-a întors abia în noiembrie 1945, la opt luni după alegerea lui. Guvernul a anunțat în vara anului 1945 organizarea de alegeri. Au apărut imediat dezacorduri în cadrul coaliției. Conducerea comunistă a Frontului Patriei dorea prezentarea unei liste unice electoratului. Grupul Zveno și Uniunea Agrară preferau însă să aibă propriii lor candidați. Presiunea grupurilor disidente era atît de puternică încît Petkov a apelat la puterile occidentale, invocînd violarea Declarației asupra Europei Eliberate de la Yalta. Din cauza acestor proteste, guvernul a amînat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Frontului Democrat. În ciuda faptului că erau prevăzute mijloace de exprimare a opiniilor opoziției, temerile a căror existență am menționat-o și în alte părți puneau mari piedici în calea apelării la această alternativă. Conform comunicatelor oficiale au votat 92 % din electorat, 93 % din acesta acordîndu-și voturile listei Frontului Democrat. Noua adunare a fost convocată în ianuarie 1946, prima măsură luată de ea avînd drept obiectiv reorganizarea statului. Monarhia a fost abolită și a fost instituită o republică populară. Constituția elaborată în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
absolută de Partidul Populist al lui Tsaldaris, care sprijinea reinstaurarea monarhiei. În urma acestei răsturnări a situației, rezultatul plebiscitului referitor la revenirea regelui era previzibil. În septembrie, așa cum era de așteptat, Ghiorghios al II-lea a obținut aprobarea a 68 % din electorat. Ambele acțiuni electorale au dat totuși naștere unor serii de controverse. Stînga invoca argumentul că un număr foarte mare din alegătorii ei nu participaseră la vot, astfel că rezultatele nu reflectau adevărata voință a poporului grec. Acuzațiile ei relativ la amestecul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pînă în septembrie 1961, șefii celor nouă partide, sub conducerea lui Papandreou, care colabora cu Venizelos, și-au rezolvat neînțelegerile astfel ca să poată colabora cel puțin în alegeri. Din cauza obiectivelor și a conducerii lor diferite, ele nu au putut prezenta electoratului un program unic. În ciuda acestui fapt, coaliția lor politică, Uniunea de Centru, a intrat într-adevăr în alegeri în octombrie 1961 ca partid unit, dar nu le-a cîștigat: ERE a obținut 50,8 % din voturi, fiindu-i astfel atribuite
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Faptul dacă acuzațiile de fraudă și violență erau justificate sau nu rămîne o chestiune deschisă, dar candidații ERE beneficiaseră incontestabil de avantajele tradiționale ale partidului aflat la putere și de posibilitatea de a apela la sprijinul poliției. Pe lîngă aceasta, electoratul putea foarte bine să creadă că oficialitățile falsificaseră rezultatele, pentru că acest lucru se mai întîmplase în trecut. În afara cererii de organizare a unor alegeri noi, Papandreou a scos în evidență slăbiciunile deja analizate ale administrației Karamanlis: influența americană, eșuarea anexării
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care și naționalizarea unora dintre industriile țării. Cu toate acestea, chiar înainte de alegeri, Papandreou și-a modificat atitudinea față de o serie de probleme critice, în ceea ce avea să fie un efort încununat de succes în cîștigarea voturilor părții moderate a electoratului. Alegerile, care au avut loc la 18 octombrie 1981, i-au acordat PASOK 48,06 % din voturi și 172 de locuri în adunare; Noua Democrație, cu 35,8 %, a obținut doar un număr de 115 reprezentanți. Partidul Comunist Exterior a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pace. Înseși partidele conservatoare au acceptat această politică de integrare europeană. Atunci de unde provine această tulburare, această nemulțumire generală, această neîncredere a democrațiilor care denunță aparențele unei democrații de formă? Neliniștea de astăzi este fructul iluziilor neîmplinite. În mai 1990 electoratul visa în liniște la reformă, la un fel de împăcare utopică între înainte de 1989 și după 1989, o reconciliere care ar fi fost altceva decît acapararea formelor noi ale politicii și economiei de către vechii conducători. Fără îndoială, atunci se visa
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din Transilvania și Basarabia, aceea a minorităților naționale, a căror doleanțe sînt luate la cunoștință de Occident imediat după război, nu sînt rezolvate. În 1930, ardelenii se plîng că Maniu, care este reprezentantul lor, nu și-a ținut promisiunile făcute electoratului. Filosoful Nae lonescu îl crede incapabil să creeze o unitate spirituală între Ardeal și Vechiul Regat în vederea depășirii diferențelor pe care acesta le consideră a fi de natură structurală. Revendicările minorității maghiare se fac auzite la Societatea Națiunilor. Dialogul între
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
după cum spun cîntecele golanilor). Logica reformistă nu se gîndește deloc să șteargă, ca tragică sau eronată, moștenirea celor patruzeci de ani de comunism. Legitimitatea noii puteri autoproclamate se află în eradicarea Ceaușeștilor, abolirea decretelor excesive ale anilor '80 și chemarea electoratului în vederea sancționării acestei apropieri. Alegerile organizate în mai 1990 răspund acestei perspective și confirmă victoria zdrobitoare a comuniștilor reformatori din 1989 și a lui Ion Iliescu ca președinte al Republicii. Iliescu președinte înseamnă victoria revoluției din anii '50-'70 și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fost condusă de Helmuth Kohl și neinspiratul său Partid Conservator; că Italia a fost guvernată de creștin-democrați și social-democrați care s-au dovedit a fi corupți, fiind urmați la putere de un magnat al mass-mediei ajuns acolo profitînd de dezgustul electoratului față de sistemul politic anterior; că nefericiții conservatori Brian Mulrooney și Kim Campbell au guvernat Canada; că banalul Boris Elțîn a condus Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice și că alți asemenea indivizi mediocri, lacomi, corupți și plini de vicii guvernau o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
stăpîni ai științei, artei și tehnicii secolului nostru. Un popor care a dat lumii cei mai influenți gînditori ai socialismului. Cînd spun popor, am în vedere și masele de muncitori, deși nu ele i-au furnizat grosul trupelor și al electoratului. Aceste exemple ilustrează foarte bine ceea ce spunea Le Bon despre conducători: "Sînt prea puțin clarvăzători, și nici nu ar putea fi, căci clarviziunea conduce în general la îndoială și inacțiune"200. Nu are rost să le mai accentuăm trăsăturile; oricum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Dobrogea. Evoluția administrativă (1878-1913), Dumitru-Valentin Pătrașcu Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe Bichicean Istoria Balcanilor (vol. 1, 2), Barbara Jelavich Istoria civilizației britanice (vol. 1-5), Adrian Nicolescu Istoria fortificațiilor medievale timpurii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
anului 1804. Cauza rezidă în ocuparea de către francezi a Hanovrei, ceea ce punea sub semnul întrebării stabilitatea sistemului politic de neutralitate, adoptat de Prusia, de vreme ce aceasta ar fi devenit vecină nemijlocita a Franței, în cazul în care Napoleon ar fi anexat Electoratul la Imperiu său339. Regele Prusiei nu agreă nici ideea anexării de către el a Pomeraniei Suedeze. În cazul în care ar fi făcut-o, totuși, măsura nu trebuia interpretată de Napoleon că dorința acestuia de a spori teritoriile Regatului sau, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Groza la 6 martie 1945204. Au urmat, apoi, alegerile din noiembrie 1946, care "s-au desfășurat într-un climat de teroare creat de forțele comuniste și de aliații lor. Comuniștii știau că au puțini simpatizanți și au recurs la intimidarea electoratului democratic pentru a nu se prezenta la vot. Au aplicat și strategia falsificării rezultatelor alegerilor la nivel central prin influența directă a comisiei centrale"205. A treia etapă o reprezintă distrugerea celorlalte partide politice democratice: PNL, PNȚ, PSD, " în 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contrast fiind perceput ca o explicație a diferenței între partidele și societățile moderne și non-moderne (Duverger, 1954: 62-90; Blondel, 1969: 117-26). Distincția este prea aspră. Un indicator al "caracterului de masă" bazat pe procentajul deținătorilor de carnet de membru în cadrul electoratului unui partid este nesemnificativ, din moment ce unele partide care nu-și definesc membrii în acest fel, precum partidele americane, nu ar putea fi considerate partide de masă (Epstein, 1967: 98-129). Distincția exagerează și importanța dată membrilor, majoritatea acestora având un rol
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se acorde o etichetă de "autenticitate democratică" prin aprobarea din partea celor care au format partidul, dacă nu direct, cel puțin prin delegați la congrese. Pentru socialiști, un partid care avea doar câțiva membri și un număr mare de adepți în electorat era de obicei o grupare oligarhică de tip tradițional. Liderii comuniști și-au dat imediat seama că această viziune socialistă era utopică. Majoritatea oamenilor erau "lipsiți de conștiință" : nu realizau că ar trebui să se alăture partidului. Așadar comuniștii au
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a nivelului competiției. Sunt conflictele societale reflectate liber în sistemul de partide, sau există anumite bariere legale sau materiale? Tocmai am menționat câteva cazuri extreme, dar competiția poate fi limitată și prin mijloace mai subtile: se poate pune presiune asupra electoratului, poate exista fraudă electorală pe față sau, așa cum vom vedea în capitolul 11, se întâmplă foarte des ca sistemul electoral să aibă efectul de a îngreuna (sau chiar de a face imposibilă) reprezentarea unor puncte de vedere. În practică există
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
paternă și pot apela direct la sprijinul celor care se identifică cu ele, o anume schimbare se petrece treptat. Partidele încep să caute noi "identificatori" în exteriorul grupurilor care le-au sprijinit inițial, din moment ce în acest mod își pot spori electoratul dar astfel își pot pierde o parte din susținătorii inițiali, din moment ce și alții se implică în forme similare de "braconaj". Scopul alegerilor se schimbă profund în acest proces; încetând a fi mijloacele esențiale de exprimare a vechilor loialități, alegerile devin
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]