13,637 matches
-
postsovietice combină elemente de blocaj și contradicție Între rămășițele imperiale, democrații trucate și națiuni limitate. Ele sînt În căutarea istoriei pierdute În era pre-imperială pentru a putea confirma În prezent legitimitatea existenței lor. Ca și În alte state postcoloniale, numai elita are conștiința unei comunități imaginare, și de aceea naționalismul civic și integrarea națională joacă un rol important În contracararea lipsei de coeziune socială care a făcut existența imperiului posibilă și durabilă. Cu toate aceste similarități, procesele de construire a națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
stat vechi de 1.000 de ani, ceea ce a pus În discuție statutul statului kievean, revendicat de Rusia ca predecesor. În acest caz, Ucraina sugerează că Rusia este un stat mai tînăr, prin urmare fără nici un drept asupra teritoriului ucrainean. Elita politică din Ucraina a sesizat rapid avantajele acestei interpretări și s-a folosit imediat de ea pentru a prezenta Ucraina ca pe o țară fundamental europeană, atașată ideii de independență. În acest caz, se observă În politică victoria „nativilor”. O
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
special prezentată ca fiind diferită de cea românească. Diversitatea etnică a acestui stat complică situația pentru că frica de separatism și refuzul de a admite existența diferitelor etnii a dus la conflicte și represiune. În plus, există un clivaj adînc Între elita politică a statului, sovietizată, și „inteligenția” basarabeană care Își revendică identitatea românească. Această situație creează necesitatea de a Împăca tendințe asemănătoare Belarusului cu tendințe independentiste, rezultatul fiind prezența constantă a politicii identitare În dezbaterile despre consolidarea statului. Moștenirea postcolonială continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Împăca tendințe asemănătoare Belarusului cu tendințe independentiste, rezultatul fiind prezența constantă a politicii identitare În dezbaterile despre consolidarea statului. Moștenirea postcolonială continuă să definească politica Moldovei. În cele din urmă, Kazahstanul prezintă o combinație de presiuni din partea „inteligenției” și a elitei politice, combinație care a produs un consens asupra creării unui proiect de națiune omogenizant. În general, istoriografia sovietică a fost expulzată și epurată, după cum s-a Întîmplat și cu elita politică și economică. Problema care rămîne Însă pentru Kazahstan este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Kazahstanul prezintă o combinație de presiuni din partea „inteligenției” și a elitei politice, combinație care a produs un consens asupra creării unui proiect de națiune omogenizant. În general, istoriografia sovietică a fost expulzată și epurată, după cum s-a Întîmplat și cu elita politică și economică. Problema care rămîne Însă pentru Kazahstan este aceea de a concilia construirea statului cu existența a două etnii și a unei diviziuni lingvistice. Apelul este valabil nu numai pentru istoriografie, ci și În privința simbolurilor, ca, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din instituții au fost Înlocuite după 1948 cu portretele conducătorilor preaiubiți, purtate alături de steaguri, ca niște prapuri, pe la mitinguri. Dacă am văzut cine erau oratores, este mai greu de aflat cine erau, după 1945, bellatores. Armata, odinioară o instituție de elită, nesolicitată după 1945 să mai poarte vreun război adevărat, se ocupa de strînsul recoltelor, Își ieșise din mînă (cum se va vedea În decembrie 1989). Adevărații bellatores făceau parte din „poliția politică”, o adevărată castă, ubicuă, dar, În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost dezvoltată cea mai mare „colectivă” din România comunistă. Cu toate acestea, cei doi cercetători au observat de-a lungul analizei lor că procesele petrecute În cele două localități sînt similare, Încadrîndu-se În același tipar: de la „manipularea proprietății” la structura elitelor și pînă la impunerea unui anumit tip de comportament social și politic. Explicația ține de politica de coerciție deosebit de agresivă pe care statul comunist a practicat-o, de altfel, la scara Întregii societăți românești. Lucrarea este Împărțită În opt secțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de secțiunile cuprinse Între trei și șase, În care sînt descrise cele patru „strategii de dominare” identificate de autori ca fiind determinante În procesul de aservire de către puterea comunistă a țărănimii românești: „manipularea proprietății”, „inventarea conflictului social”, „distrugerea și Înlocuirea elitei” și „manipularea stilului de viață”. „Manipularea proprietății”, analizată În secțiunea a treia, „Construcția și deconstrucția proprietății rurale”, este procesul prin care țărănimea este obligată, În urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă, agresiune fizică, constrîngeri de ordin material), să renunțe treptat la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
apare atunci cînd o „resursă insuficientă” este atribuită uneia dintre părți În detrimentul celeilalte. Resursele mult rîvnite sînt identificate de autorii cărții ca fiind pământul (În faza În care Încă este În proprietate privată), alimentele și slujbele la stat. Distrugerea vechilor elite și crearea altora a fost cea de-a treia cale de a obține controlul asupra comunității țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
faza În care Încă este În proprietate privată), alimentele și slujbele la stat. Distrugerea vechilor elite și crearea altora a fost cea de-a treia cale de a obține controlul asupra comunității țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a trebuit să fie creată o altă elită. Autorii lucrării susțin că au existat trei „straturi” ale elitei În lumea satului. Primul strat este cel recrutat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de-a treia cale de a obține controlul asupra comunității țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a trebuit să fie creată o altă elită. Autorii lucrării susțin că au existat trei „straturi” ale elitei În lumea satului. Primul strat este cel recrutat În anii ’50 din rîndul „defavorizaților societății”, În general oameni foarte săraci și prea puțini instruiți (vezi cazul primarului Nucșoarei de după 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a trebuit să fie creată o altă elită. Autorii lucrării susțin că au existat trei „straturi” ale elitei În lumea satului. Primul strat este cel recrutat În anii ’50 din rîndul „defavorizaților societății”, În general oameni foarte săraci și prea puțini instruiți (vezi cazul primarului Nucșoarei de după 1946, Gheorghe Ștefan, care era analfabet, dar care a fost numit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În condițiile În care deosebirea esențială Între România și alte state central-est-europene constă În faptul că „România este una din rarele țări În care intelectualitatea nu s-a transformat În «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă”, marcînd Întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval În care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
România și alte state central-est-europene constă În faptul că „România este una din rarele țări În care intelectualitatea nu s-a transformat În «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă”, marcînd Întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval În care se constată apariția unui „tip de scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un autor la altul fără discernămînt. Poliția lui Armand Călinescu era mai bine informată cînd raporta că numai Într-un județ industrializat ca Prahova existau zeci de mii de simpatizanți. Membri propriu-ziși, cu carnet, erau Într-adevăr foarte puțini, o elită de revoluționari de profesie, dar ei erau doar vîrful aisbergului. Curios, Împrejurările arestării lui Antonescu (p. 33) nu par bine cunoscute. Beneș (p. 28), căruia i se dă inițiala „N.”, se numea Eduard. Din bibliografie lipsesc memoriile lui Eden (lord
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dincolo de greșelile recente. În afara țării, noul discurs arhitectural striga: Priviți-ne, existăm, și sîntem demni de toată atenția „lumii civilizate”. În continuare mă voi referi mai mult la cel de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe care le-a provocat. În 1993 la Sala Dalles din București are loc o expoziție de răsunet, „Între Avangardă și Modernism”, despre avangarda românească În literatură și arte În perioada interbelică. Succesul expoziției Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atins scopul. Confrații străini și-au manifestat interesul și s-au arătat apologetici cu privire la ignoranța lor aproape totală În ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și Începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lîngă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatînd ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă o imagine mitică a unei perioade interbelice epurate de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tentativele timide ale administrației românești de a finanța locuințe ieftine pentru grupurile sociale defavorizate. În primul rînd, acest capitol este vizibil mai scurt și mai puțin documentat decît celelalte capitole axate pe arhitectura publică, urbanism sau pe arhitectura comandată de elitele financiare și culturale ale perioadei. Este adevărat că subiectul este foarte puțin cercetat și a fost ignorat sistematic În studiile de specialitate românești. Pe de altă parte, Încercările disparate, necoordonate și uneori cu totul falimentare de a crea zone rezidențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care determină cursul democratizării ar fi, conform lui Huntington, „pluralismul social sau grupurile intermediare puternice din societate, dezvoltarea contestării politice Înainte de extinderea participării politice, structura autorității democratice În interiorul unor grupuri sociale apropiate de politică, angajamentul liderilor politici față de democrație, dorința elitelor de a imita democrațiile occidentale, consensul sau lipsa consensului cu privire la valorile politice și sociale” (p. 99). Pe de altă parte, Linz și Stepan, care iau ca variabile dependente tranziția democratică Împlinită și democrația consolidată, acordă o importanță mare factorului istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru acest element l-au constituit perioadele de război, revoluțiile, crizele economice și lupta pentru eliberare națională. În asemenea situații, starea de urgență favorizează acceptarea unor puteri excepționale și, deseori, delegitimizează regimul anterior. De asemenea, aceste periode par să genereze elite care Întorc spatele trecutului și care au planuri revoluționare pentru poporul lor. Cel de-al patrulea element este În strânsă legătură cu al treilea: o societate civilă pasivă, fără capacitatea de a se opune acestor planuri. Războaiele, revoluțiile și colapsurile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
azi, nu au putut să Își aducă jalbele În fața tronului și Îl implorăm pe Rege să facă dreptate exprimându-ne cea mai sinceră dorință de a avea un singur rege, o singură lege și o singură unitate de măsură”. Pentru elitele centralizatoare, sistemul metric era față de vechile practici de măsurare ceea ce era limba națională față de numeroasele dialecte regionale. Aceste „idiomuri” desuete aveau să fie Înlocuite de un etalon universal de aur, tot așa cum sistemul bancar absolutist Înlăturase monedele feudale locale. Sistemul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de un inventar al arborilor pentru a calcula potențialul comercial al pădurii, reforma fiscală necesita un inventar detaliat al proprietăților pentru a avea În mod constant Încasări maxime. Presupunând că statul avea voința de a Înfrânge rezistența nobililor și a elitelor locale și resursele financiare necesare pentru realizarea unei hărți cadastrale complete (care era costisitoare și de durată), mai rămâneau totuși obstacole de depășit. Este vorba mai ales de anumite forme de proprietate comunală care pur și simplu nu puteau fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din fragedă pruncie „dialectul” geografic particular. De-a lungul istoriei, relativa lipsă de transparență pentru străini a anumitor zone urbane (sau a echivalentului lor rural: dealuri, mlaștini sau păduri) a oferit o marjă vitală de siguranță politică față de controlul unor elite din exterior. Existența acestei marje se poate determina ușor punându-ne Întrebarea dacă un străin avea sau nu nevoie de ghid (călăuză băștinașă) pentru a se descurca. Dacă răspunsul e da, atunci Înseamnă că respectiva comunitate sau zonă se bucura
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Înainte, existau legende ce stabileau genealogia pe linie paternă a familiilor de la conducere și relațiile de rudenie dintre acestea, dar acest lucru nu se Întâmpla și În cazul oamenilor simpli. Aceștia nu aveau patronime și nici nu au imitat vreodată elitele din acest punct de vedere. Atribuirea numelor de familie era un element foarte important al politicii statului de Întărire a poziției capilor de familie (de sex masculin) fiindcă le conferea jurisdicție legală asupra soțiilor, copiilor și slujitorilor și, nu Întâmplător
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la cristalizarea numelor de familie, cel puțin În documente. În final, s-a dovedit că statul florentin nu are capacitatea de a realiza o operațiune atât de amplă cum era recensământul. Rezistența populației, lipsa de colaborare a multor persoane din elita locală, și costurile acestui exercițiu au determinat eșuarea proiectului, astfel că reprezentanții statului au revenit la sistemul fiscal anterior. Dovezile pe care le avem arată că patronimele deveneau tot mai rare pe măsură ce creștea distanța față de autoritățile fiscale ale statului. În vreme ce
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]