5,034 matches
-
însorite și îndulcite de toamna ca mierea - sunt doar un pretext pentru a putea păși pe urme românești: flori la statuia lui Eminescu, capete plecate deasupra “stelelor teatrului cernăuțean”, lacrimi la casa lui Aron Pumnul. Energia pe care Cernăuțiul o emană nu ne lasă să ne întristăm prea tare în fața destinului neînțeles și necunoscut pentru mulți români de-acasă al atâtor și atâtor nume sonore de ilustre personalități culturale, științifice: I. G. Sbiera, Yoseph Schmidt, Traian Popovici, Alexandru Hurmuzachi, Dimitrie Dan
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Tipologii politice 1.Diplomatul ratat, dar ahtiat după putere 2.Profesorașul boem 3.Chirurgul expirat 1. Diplomatul ratat, dar ahtiat după putere: Fiu de colonel de securitate, ginere de nomenclaturiști, personaj mediocru, de aceea ”prostănac”, cu produși lingvistici lineari și emanați din statutul fostului inginer de șantier, cocoțat pe cai mari în diplomație, apoi în politichie, un Dinu Păturică al zilelor noastre, avid de putere și de avere, surogat de președinte de țară, un Ilici puțin mai reformat, acum îndoctrinat ”din
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de putere și de avere, surogat de președinte de țară, un Ilici puțin mai reformat, acum îndoctrinat ”din afară” în interesul tagmei partinice și al ocrotirii corupților. Exsanguinat, fără personalitate, dispus la toate compromisurile politicii murdare. Nu degajă încredere, nu emană forță. O marionetă de partid. 2. Profesorașul boem: Profesorașul de țară, fostul rocker cu plete, susținut de ”junețea atractivă”, care vrea mai mult decât poate duce deoarece i s-a indus ideea că discursul bine ticluit, ceva mai bun decât
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Tomás, comentă Fermín. Veți accepta din parte-ne măcar o cafeluță, nu-i așa? N-am să spun nu, zise Tomás, cu reticența lui obișnuită. Fermín Îi turnă o ceașcă din amestecul pe care Îl ținea În termos și care emana o suspectă aromă de Jerez. — E vreo problemă? am Întrebat eu. Tomás ridică din umeri. Nimic nou. Azi e ziua de naștere a tatei și am preferat să ies să mă aerisesc olecuță. Am Înghițit În sec. — Dar ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un zîmbet politicos și ținîndu-și mîinile adunate la piept, Într-un gest episcopal. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, iar trupul uscat și chica rărită Îi confereau un aer de pasăre de pradă. Avea o privire pătrunzătoare și emana o aromă de colonie proaspătă și de naftalină. — Bună ziua. SÎnt părintele Fernando Ramos, anunță el. Cu ce vă pot ajuta? Fermín Îi Întinse mîna, pe care preotul o studie o clipă Înainte s-o strîngă, ferindu-se În continuare Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la magazin, de unde nu mai ieșea pînă În toiul nopții. Acolo avea s-o găsească, În mod Întîmplător, don Ricardo Aldaya, Îngrijind-o pe fiica unuia dintre șefii de lucrări, care căzuse bolnavă de tuberculoză, și, văzînd zelul și tandrețea emanate de fată, hotărîse s-o ia la el acasă, pentru a se ocupa de soția lui, Însărcinată cu cel ce urma să fie Întîiul său născut. Rugile ei fuseseră ascultate. În noaptea aceea, Jacinta Îl văzu din nou În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să luăm pledurile din salon și să ne Închidem În acea Încăpere măruntă, cu singura companie a două lumînări și a cîtorva aplice de baie de muzeu. Principalul meu argument, climatologic, a dat-o gata imediat pe Bea, căreia căldura emanată de dalale de pe jos Îi alungă temerile inițiale că născocirea mea zănatică avea să dea foc casei. Apoi, În penumbra roșiatică a lumînărilor, În timp ce o dezbrăcam cu degete tremurătoare, ea surîdea, căutîndu-mi privirea și dovedindu-mi că, atunci și Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În stradă pentru totdeauna. Nimănui nu i-a trecut prim minte că Miquel Moliner fusese cel care pusese la cale toată povestea. Nimănui, cu excepția lui Jorge Aldaya, care, după două săptămîni, s-a dus să-l vadă. Acum nu mai emana teama și Îngrijorarea care Îl strînseseră ca Într-un clește În zilele din urmă. Acela era un alt Jorge Aldaya, adult și lipsit de inocența de odinioară. Orice s-ar fi ascuns În spatele mîniei lui don Ricardo, Jorge aflase. Motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de lup, hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i cu buzele nodurile degetelor. Tot ceea ce pălărierul distila În afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere. ZÎmbetul său canin lăsa să se vadă limpede că era În stare să-i citească gîndurile și dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel dispreț anemic pe care Îl trezesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
său cămin și am dat peste asasinii angajați de frații lui, care făceau inventarul proprietății și lichidau cele cîteva obiecte care Îi aparținuseră. Miquel dormea de cîteva nopți Într-o pensiune de pe strada Canuda, o cocioabă lugubră și umedă ce emana culoarea și mirosul unui osuar. CÎnd am văzut Încăperea În care ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
partea cealaltă, Carax l-a prins pe Miquel de sub umeri și, sprijinind toată greutatea acestuia, s-au Îndepărtat În beznă, pe strada Román Macaya. — Ce-i cu tine? a șoptit Carax. — Nu-i nimic. Ceva fierbințeli. Acum Îmi revin. Miquel emana deja mirosul bolii, iar Julián nu l-a mai Întrebat nimic. Au coborît pe strada León al XIII-lea pînă la Paseo de San Gervasio, unde se zăreau luminile unei cafenele. S-au refugiat la o masă din spate, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat reliefurile din lemn, ca și cînd ar fi citit niște hieroglife. Ușa s-a deschis sub apăsarea mîinilor sale. Un Întuneric albastru, dens și gelatinos, emana din partea cealaltă. Ceva mai Încolo se ghicea o scară. Niște trepte din piatră neagră coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și i-am Întîlnit privirea. Am văzut În ea teamă și disperare, ca și cînd ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scalei, cu rate mari sunt: Islanda - 85,9; Elveția - 71,7; Norvegia - 67,3; Suedia - 64,0; Japonia - 63,4. În aceeași perioadă, în SUA, din populația de 55-64 de ani, o proporție de 57,7% era ocupată. Un document emanând de la un organism oficial francez (***, 2001) ne spune că, în această țară, rata de ocupare este de 75% pentru grupa de vârstă 50-54, 48% pentru 55-59 și doar 10% pentru 60-64. Pe întreg intervalul 15-64 de ani rata de ocupare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de ispășit. Mai mult decât orice, activitatea politică e o ispășire inconștientă. Sensibilitatea față de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îți dai seama în fiece clipă de mișcarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mai frământată ca mila. Nimic nu ne abate de la frumusețe mai mult decât "accesele" ei. Și dac-ar fi numai frumusețea! Dar virtuțile subterane ale acestui viciu ne întorc de la rosturile noastre esențiale și consideră depravare tot ce nu emană din gustul prăbușirii, din mlaștini și din putregai, întinderi ale milei și pretexte ale voluptății ei infernale. Nici o patologie n-a studiat-o fiindcă este o boală practică, și știința a fost totdeauna în serviciul primăriilor. Cine-ar adânci tulburările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
existat criminali dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de privit numai o problemă: ce direcție trebuie să dăm singurătății
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prea bine ca el să nu fie decât opera acesteia. Observați de altfel că femeile n-au intrat în istorie decât în măsura în care au putut face pe bărbați mai singuri. Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ emană din toamna veșnică a Creatorului și dintr-un cer necopt pentru a-și scutura stelele. Anotimpul la care s-a oprit ne arată prea bine că El nu-i o auroră, ci un amurg, și că doar prin umbre ni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cel Bun. Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvățat de mângâierile furiei și ne-au slăbit vitalitatea gândirii, din care emană arta de a blestema. Shakespeare și Vechiul Testament ne prezintă oameni față de care sîntem maimuțe înfumurate sau domnișori discreți, ce nu știu să-și urle în spațiu durerile și bucuriile, să provoace natura sau pe Dumnezeu. Iată unde au dus câteva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ceea ce lipsește sănătății este infinitul. Iată de ce au renunțat oamenii la ea. În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecîndu-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt fulgere ca să te lovească în îmbrățișări, iar ferestrele dau spre spațiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire și prea multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă dimensiunilor ei. Erotica emană de dincolo de om; îl copleșește și-l năruie. Și de aceea, năpădit de valurile ei, zilele trec fără să mai observi că obiectele sânt vietățile se agită și viața se macină, căci prins în somnul voluptuos al iubirii, de prea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mai mult. În vacanța lumii. Oare, în afară de iubire, ce ne mai împiedică să ne sfârșim cu toții-n Dumnezeu? Putea-vom auzi melodia tainică a fiecărui lucru? Putea-vom asculta un zîmbet? Și ochii văd ei, într-adevăr, dacă nu emană o muzică îndepărtată și dulce? Ce sunete pleacă din priviri și mor în umbra melodioasă a inimii? Totul prinde glas timid și lucrurile parcă-și înalță acordurile spre cer. Ca un bolnav astral, senzații tulburător de fine să te apropie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te inundă? El pare a dura cam cât absența absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e inutilă, spiritul se supraviețuiește, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Când ai dilatat viața la infinit, voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut răscumpără golul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]