4,507 matches
-
Autorul și titlul: Peter Collet, Trupuri străine. Exhaustiv ghid al celor mai varii comportamente ale diverșilor europeni, cu discrepanțe care înmărmuresc și amuză. Doar o picanterie: franțujii, marii pupăcioși ai continentului acum, erau devansați, cu secole în urmă, net, de englezi. Cînd, în 1527, galantul George Cavendish vizitează castelul unui nobil francez, este primit de doamna casei, care-i declară: "Fiindcă ești englez și în țara ta obișnuiești să săruți toate doamnele și domnițele, fără să încapă supărare, deși în acest
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale lui Cioran, rezoneurul de compania căruia s-a bucurat foarte fina stilistă. Una, contra francezilor, care totuși, nu?, l-au adoptat cu dragoste. Explicația lui Cioran privind întîietatea limbii engleze în lume și pierderea terenului de către francezi: "Asta pentru că englezii au colonizat America și Indiile în timp ce francezii i-au colonizat pe canibali". De recunoscut, și aici, umorul (aparent) radical, tipic cioranian. Din care se vede că noblețea autentică nu face discriminări: în anii periculoși ai războiului, Martha Bibescu, în drum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu cei trei cîștigători ai războiului, Roosevelt, Churchill, Stalin, așezați, pozînd radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și englezul, o aveau în vedere pe cea normală. Rusul pritocise deja macabrul scenariu sub spăimoasa tunică închisă la gît. Bănuiau partenerii lui scenariul ce avea să-i aducă secolului cea mai nenorocită traiectorie? Poate. Preocupați însă, firește, de reașezarea națiunilor lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea, una nu numai relativă, ci de-a dreptul aberantă. (Ca tot ce vine dinspre comunism.) 11 octombrie Dacă naivitatea îți dă tîrcoale, atunci tevatura noastră civilizată în jurul Afganistanului te poate face să crezi că, după americani și, hai, după englezi, noi, românii, avem de spus ceva decisiv în ecuația conflictului (motiv, evident, de mîndrie națională!). Sustrași de inventivele televiziuni de la călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un David Lodge al campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și doar în cîteva ore de călcare a insulei. Apoi precipitata întoarcere la fumegosul Stromboli. De observat în această proaspătă lectură trișeria însăși a romancierei. Atît de insidios feminină. Atît de stilată. Cînd meseria e făcută cu abnegație. În romanul englezului Jonathan Coe (Casa somnului), un fel de altfel de David Lodge, dar tot atît de hazos, un personaj, reprezentant al unei rețele de difuzare de filme, văzînd unul din acestea și plăcîndu-i la nebunie, cunoaște o ciudată și persistentă complicație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Joyce pe care i-am și pictat cu îndrăcită acribie ironică și trecînd prin Iris Murdoch, John Fowles, David Lodge, m-am oprit, finalmente, la figurile de top actual unul internațional, se-nțelege din care nu pot lipsi (aceiași incomparabili englezi): Julian Barnes, Ian McEwan, Jonathan Coe. Actanți postmoderni ai unor inimaginabile strategii narative, pe cît de dificile într-un prim contact de lectură, pe atît de cuceritoare pe parcurs, pînă în finalurile incitant imprevizibile. Ale căror romane, atît de proaspete
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în mare, pînă azi. Cu excepția unor Pallady, Tonitza, Șirato, Baba, mari pictori, dar și mari condeieri. Să nu-i mai pomenesc pe enormii Delacroix, Redon, sau pe mult mai tîrziii moderni De Chirico, Klee, Kandinski. Pentru că, alături de noile romane ale englezilor, pe același pat procustian-freudian-proustian se află și coala albă de hîrtie, și creionul: destinate, cum se vede, săptămînal, acestei rubrici. Să revenim însă la strategiile narative. L-am ignorat pînă acum în această ordine de idei pe fostul meu profesor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
local, de îngrijoratul Marius Chivu. Consistenta serie, administrată, magistral, de Editura Polirom dar și de alte case editoriale, îmi întrețin acum așa cum a făcut-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii narative ale englezilor, americanilor (dar și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca atare e, fără exagerare, cea a unor Balzac, Dickens, Twain, Flaubert
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numai două lire sterline 10. Călătoriile la distanțe mari fuseseră atât de periculoase Încât rădăcina cuvântului călătorie În engleză (travel) era travail (muncă). Odată cu secolul al XIX-lea, călătoria a devenit, În mod surprinzător, chiar o formă de distracție. Un englez Întreprinzător, Thomas Cook, a Început să organizeze călătorii cu trenul și mai apoi cu vaporul, pentru ca oamenii să poată vizita locuri fascinante și interesante. El a numit aventurile sale excursii. Reorganizarea spațiului și a timpului În era modernă timpurie a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Începutul acestui capitol, pentru prima oară, ființele umane au putut să străpungă limitele superioare impuse de ritmurile naturii și să Înceapă să transforme spațiul și timpul Într-o forța productivă din ce În ce mai rapidă În slujba avansului material. Cu toate că europenii - În special englezii și germanii - au introdus rapid tehnologiile bazate pe mașina cu aburi, americanii au fost cei care au creat mecanismul intelectual și conceptual pentru a alinia performanța umană cu ritmul noilor mașini. Eficiența a fost transformată de inginerii americani Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a așezat, pentru prima dată, o distanță Între oameni și mediul lor Înconjurător și În curând a Început să apară un dezgust față de relația strânsă pe care populația rurală o avea cu animalele și cu natura. Spre sfârșitul perioadei elisabetane, englezii scoseseră complet animalele din casă, punându-le În grajduri și hambare. Se spune că englezii Îi disprețuiau pe irlandezi, galezi și scoțieni fiindcă Încă dormeau sub același acoperiș cu animalele lor4. Clasa orășenească pe cale de apariție - care mai târziu a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
curând a Început să apară un dezgust față de relația strânsă pe care populația rurală o avea cu animalele și cu natura. Spre sfârșitul perioadei elisabetane, englezii scoseseră complet animalele din casă, punându-le În grajduri și hambare. Se spune că englezii Îi disprețuiau pe irlandezi, galezi și scoțieni fiindcă Încă dormeau sub același acoperiș cu animalele lor4. Clasa orășenească pe cale de apariție - care mai târziu a devenit burghezia erei moderne - condamnă ceea ce consideră a fi un comportament animalic, care Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
infrastructura și instituțiile, care să slujească nevoile și interesele cetățenilor 27. După ce euforia declarației de suveranitate s-a mai temperat, francezii au adoptat o definiție mai restrictivă a cetățeanului, „limitând drepturile politice la bărbații educați și cu proprietate”28. Americanii, englezii și majoritatea celorlalte state-națiuni ale secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea au procedat la fel. Deoarece se presupunea că rostul statului-națiune era să protejeze dreptul de proprietate al cetățenilor, era logic ca singurii cu drept de vot să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
stilistice și artistice. Pentru o cunoaștere adecvată a autorilor principali și a școlilor polifonice, se poate recurge la cărțile de istorie a muzicii. Aici, schematizând, amintim că, în secolul al XV-lea, se manifestă predominanța absolută a flamanzilor, precedați de englezii L. Power (+ 1445?) și J. Dunstable (+ 1453). Numele mai semnificative sunt: Guillaume Dufay (+ 1474), exponentul prin excelență a primei jumătăți de secol; J. Ockeghem (+1495?) și J. Obrecht (+ 1505); Josquin des Prey (+ 1521), cel mai renumit de la sfârșitul secolului. În
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această perioadă: „Omul a evoluat de la condiția simplă de sălbatic amoral la starea civilizată a cărei ultimă realizare este englezul victorian, trăind într-o societate industrială și o democrație politică, crezând în imperiu și aparținând bisericii anglicane”. Acest evoluționism a trecut la începutul secolului nostru, în științele sociale, printr-o criză puternică. Atât în antropologia socială și culturală occidentală, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
gradul de dezvoltare a industriei naționale și dacă lovesc veniturile, ele sau slăbesc puterea de acumulare sau forțează pe contribuabili să agonisească suma la care se ridică impozitul prin micșorarea corespunzătoare a consumațiunii lor anterioare”38. Continuator al lui Smith, englezul John Stuart Mill Își arăta nemulțumirea vădită față de intervenția statului afirmând: „este deplorabil să vezi ce porțiuni imense din efortul și talentul oamenilor sunt angajate doar pentru a se neutraliza unele pe altele”39. De aceea, scopul principal al unui
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
XX se demonstra o tendință de creștere a ofertei de servicii publice și a cheltuielilor publice aferente. O asemenea tendință includea În sine și creșterea prelevărilor cu caracter fiscal, respectiv a ratei fiscalității. În acest context este interesantă și concepția englezilor Peacock și Wiseman, conform căreia guvernele trebuie să țină seama de existența unei opoziții a cetățenilor obligați să plătească impozite deși ei doresc să beneficieze de servicii publice sporite, care presupun sporirea cheltuielilor publice. Ei constată că alegătorul se bucură
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
au considerat că nivelul optim al cheltuielilor publice este atins atunci când utilitatea marginală a acestora este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Asemănător, dar Într-o formulare mai tranșantă, ne apare teza exprimată În 1947 de englezul A. C. Pigou, care considera că presiunea fiscală optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale, deși punerea În aplicare comportă dificultăți majore de determinare și Încadrare În parametrii
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
alimentare și tehnicile de preparare. Este cazul Marii Britanii. Cu ce s-a îmbogățit bucătăria engleză din întâlnirea cu rafinatele mâncăruri ale Indiei? Pentru cei care ne vor aminti voga britanică a curry-ului, trebuie remarcat că el a apărut în farfuriile englezilor, dar a rămas un oaspete exotic într-o bucătărie anostă, adică nu s-a integrat stilului gastronomic, modificându-l către o sinteză originală. Omleta, considerată astăzi o rețetă tipic britanică, a fost introdusă în Anglia de-abia la finalul secolului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
adică nu s-a integrat stilului gastronomic, modificându-l către o sinteză originală. Omleta, considerată astăzi o rețetă tipic britanică, a fost introdusă în Anglia de-abia la finalul secolului al XIX-lea, de către Escoffier, marele bucătar francez. De altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
multe plăcinte, care, acestea, nu sunt polone.“ În 1657, un ambasador suedez primit la curtea lui Constantin Șerban scrie că „felurile erau bune și bine gătite și în vremea mesei se schimbau mereu“. Aceleași laude le aduce, în 1702, secretarul englezului William Paget, primit la curtea lui Constantin Brâncoveanu: la masă au fost servite „multe rânduri de bucate deosebite, constând din mâncări alese și scumpe“. Antonio del Chiaro a descris și el ospețele de pe vremea aceluiași domnitor: „Mâncările sunt foarte multe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
perceapă ca seamăn și ca diferit"24. Există o tendință de înțelegere a identității celorlalți în termeni de naționalitate; așa cum românii sunt percepuți ca ospitalieri, prietenoși, dar și cerșetori, hoți, și noi îi privim pe italieni ca fiind gălăgioși, pe englezi sobri, pe nemți serioși și harnici. Identitatea se oferă în termenii de "noi" și "ei, ceilalți". Anii `90 au accentuat interesul crescut pentru interculturalitate, datorită condițiilor istorice (căderea comunismului și libera circulație a oamenilor a dus la schimbări demografice, având
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
vocabularele sunt diferite (două limbi naturale), după cum există și situații opuse: vocabular comun și limbaje diferite. În situațiile din prima categorie, problemele comunicării se rezolvă relativ simplu, prin apelul la dicționar. Dacă doi matematicieni (să spunem unul român și altul englez) nu utilizează același vocabular pentru că nu sunt vorbitori ai aceleiași limbi naturale, problemele care pot să apară sunt relativ ușor de rezolvat: se apelează la un translator, și eventual, la un dicționar. În cazul existenței unui vocabular comun și a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
altul, generat de un traumatism istoric evident 88. Cu siguranță că astfel au simțit spaniolii confrun-tîndu-se cu invadatorii musulmani. Rușii, la fel, au dobîndit reflexul unității, solidarizîndu-se în fața cuceritorilor mongoli și tot așa francezii cel puțin aceia care erau aproape de englezi care în contextul Războiului de 100 de ani s-au comportat dintr-o dată în fața invaziei străine ca o comunitate sudată. Cu siguranță, nu este vorba aici decît de unul dintre factorii ce explică proto-naționalismul; există, desigur, și alții, particularizatori, mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]