4,858 matches
-
lemn greco-catolică din Cuștelnic, oraș Târnăveni, județul Mureș a fost ridicată în secolul al XVIII-lea. Are hramul ”Arhanghelul Mihail”. Este un edificiu de un tip rar întâlnit în Transilvania. Nava de formă dreptunghiulară, care circumscrie pronaosului și naosului, absida estică semicirculară și decroșată. Printr-o fericită împrejurare, satul Cuștelnic este păstrătorul a două monumente, din vremuri diferite, excepționale exemplare de artă populară, și anume: biserica ortodoxă de sub hramul „Sfântul Nicolae” și biserica greco-catolică ce poartă hramul „Arhanghelul Mihail”. La 1461
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
Drept urmare, Austria pierdea orice acces la mare. În plus, Imperiul austriac ceda Salzburg și Innviertel (cu Braunau) Bavariei și Ducatul Varșoviei, posesiune a Saxoniei, se mărea prin alipirea Galiției occidentale, inclusiv Cracovia și Lublin. Aliată a Franței, Rusia obține extremitatea estică a Galiției (Tarnopol).
Tratatul de pace de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/316413_a_317742]
-
i (în ) sunt grup etnic din ramura slavilor de sud majoritatea locuind în a, Bosnia și Herțegovina și țările vecine. Sunt aproximativ 5 milioane de croați care locuiesc în sudul Europei Centrale, de-a lungul coastei estice a Mării Adriatice și o estimare de aproximativ 9 milioane în restul lumii. Din motive politice, sociale și economice, mulți croați au emigrat în jurul lumii, instaurând o remarcabilă diasporă croată. Mari comunități croate există în mai multe țări precum, Statele Unite
Croați () [Corola-website/Science/316471_a_317800]
-
capitala departamentului și în același timp a Boliviei. O mare parte din teritoriul departamentului se află în regiunea podișului Altiplano. Departament este așezat pe platoul înalt al lacului Titicaca, care se contină cu lanțul Cordillera Real (6600 m) o ramură estică a Anzilor Cordilieri care separă podișul de Valea Amazonului. Regiunea Amazonului nu depășește , aici se practică pomicultura și grădinăritul, fiind principala sursă de produse agricole pentru orașele La Paz și El Altos. La sud-vest de La Paz se află ruinele orașului
Departamentul La Paz () [Corola-website/Science/322353_a_323682]
-
alte biserici gotice, pe lângă timpul relativ scurt în care a fost terminată, este prezența unor puține modificări făcute de la consacrarea ei până în prezent, fapt ce îi confirmă statutul de cea mai bine conservată catedrală medievală. În anul 1323, la capătul estic al corului s-a adăugat o construcție cu două etaje, cel superior fiind o capelă dedicată Sfântului Piat iar cel inferior casa capitolului. La scurt timp a fost construită mică capelă între contraforturile sudice drale catedralei. În anul 1509, un
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
evacuați pe data de 11 ianuarie, folosindu-se toate bărcile care puteau fi utilizate. Pe data de 12 ianuarie vulcanul a început să emită gaze vulcanice, iar după câteva ore va erupe mai întâi pe flancul vestic apoi pe cel estic, coloana de erupție s-a ridicat in atmosfera la 10 km, au fost semnalate căderi de material piroclastic, iar pe distanta de 20 km în orice direcție s-a depus un strat de cenușa de 1 m grosime. Datorită cutremurelor
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
grevă masivă în Brașov. Măsurile draconice luate de Ceaușescu implicau reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor lucrătorilor, conducând spre ceea ce politologul Vladimir Tismăneanu numea „nemulțumire generalizată” și făcând ca România să devină „cea mai vulnerabilă țară din Blocul Estic la o revoluție”. Deși România va fi ultima țară din Europa de Est care se va scutura de regimul comunist, prin Revoluția din 1989, aceasta a avut drept una din cauze volatilitatea socială și economică a țării de la sfârșitul anilor '80. reflectă
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
parohială, că până în anul 1784 credincioșii din acest sat mergeau la biserică în Luncoiu de Jos, unde mergeau și cei din Luncoiu de Sus, deci din trei sate, biserica fiind așezată în locul numit și azi „Sub biserică”, situat în partea estică a satului Luncoiu de Jos. Această biserică era din lemn, iar în timpul revoluției lui Horea din 1784 a ars în totalitate. După aceste evenimente, credincioșii din Luncoiu de Sus au construit o biserică în satul lor, în locul numit „După Oaș
Biserica de lemn din Stejărel () [Corola-website/Science/316994_a_318323]
-
XIV-lea și refăcută în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și Vasile Lupu (1634-1653). Curtea Domnească (ce includea și Palatul Domnesc) a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar în prezent se află în ruine. În vecinătatea estică se întindea vechea zonă comercială a orașului, de-a lungul axului format din actualele străzi Curtea Domnească și Armenească, a doua dintre ele constituind vechea zonă armenescă a orașului, care face legătura cu cartierul Zamca. Zona armenescă include câteva case
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
lungul următoarelor secole, regiunea Pomeraniei a fost germanizată, deși în zonă au mai rămas mici comunități slave sau poloneze. La începutul secolului al XX-lea, în Pomerania locuiau aproximativ 14.200 de persoane vorbitoare de poloneză, în special în regiunea estică, în apropierea graniței Prusiei Apusene, și aproximativ 300 de vorbitori de cașubă, dintr-o populație totală de aproape 1,7 milioane de locuitori. Regiunea Pomerelia din extremitatea estică a Pomeraniei, care includea și orașul Gdańsk (Danzig), a fost condusă în
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
aproximativ 14.200 de persoane vorbitoare de poloneză, în special în regiunea estică, în apropierea graniței Prusiei Apusene, și aproximativ 300 de vorbitori de cașubă, dintr-o populație totală de aproape 1,7 milioane de locuitori. Regiunea Pomerelia din extremitatea estică a Pomeraniei, care includea și orașul Gdańsk (Danzig), a fost condusă în secolele al XII-lea și al XIII-lea de Casa de Sobiesław (Samboriden), care a fost, cel puțin la început, mai apropiați de Regatul Poloniei decât fusese Casa
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
teritorii germane în favoarea Poloniei au fost completate cu cel „istoric”, conform căruia ele constituiau de fapt foste teritorii poloneze. Dmitrow a afirmat că „în justificarea oficială pentru mutarea graniței, argumentul decisiv conform căruia el reprezenta o compensarea pentru pierderea jumătății estice ale teritoriului antebelic polonez în fața URSS, a fost considerat ca fiind păgubos și ascuns. În schimb, a fost adus în prim-plan o argumentație istorică cu dogma conform căruia Polonia s-a reîntors la «vechile pământuri Piaste»”. Orice obiecțiune la adresa
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
presiunea ambasadei germane. Termenul este încă socotit util, datorită continuității existenței unei minorități poloneze, vizibilă încă în 1945, de către anumiți oameni de știință precum Krzysztof Kwaśniewski.. După încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriile poloneze estice și a încurajat colonizarea populației poloneze de aici în vest. În cadrul acestei campanii, sovieticii au afișat postere în toate locurile publice cu mesaje care promiteau o viață mai bună în vestul Poloniei. În paralel cu fondarea Republicii Populare Poloneze și
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
mesaje care promiteau o viață mai bună în vestul Poloniei. În paralel cu fondarea Republicii Populare Poloneze și proclamarea ei ca moștenitoare a Piaștilor, populația țării trebuia redistribuită pentru a ocupa noul teritoriu. După cedarea către Uniunea Sovietică a teritoriilor estice (Kresy), Polonia a fost mutată efectiv spre vest, iar suprafața ei a fost redusă cu aproximativ 20% (de la 389.000 km² la 312.000 km²). Milioane de cetățeni care nu erau de etnie poloneză - în special germani din Teritoriile Recuperate
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
fost organizate „întreceri socialiste” pentru identificarea și distrugerea ultimelor urme ale istoriei germane. Recensământul german din 1939 dădea pentru zona care avea să devină Teritoriile Recupeate o cifră de 8.855.000 locuitori, inclusiv o minoritate poloneză în regiunea extrem estică. În vreme ce recensământul german stabilea numărul vorbitorilor de poloneză și a persoanelor bilingve care stăpâneau și poloneza la mai puțin de 700.000 de locuitori, demografii polonezi au estimat că numărul real al polonezilor din estul fostei Germanii se ridica între
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
locuri publice cu mesaje precum În timpul Războiului Rece, foștii aliați occidentali din Al Doilea Război Mondial au susținut că documentul Conferinței de la Potsdam nu era un tratat internațional, ci cel mult un memorandum. Acesta a încercat să rezolve problema graniței estice a Germaniei, care era Linia Oder-Neisse, dar articolul final al memorandumului stipula că statutul final al statului German și prin urmare a teritoriilor sale era subiectul unui tratat separat de pace dintre Germania și Aliați. În perioada 1945 - 1990, Polonia
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Antiohia, opunând armata romană condusă de împăratul Aurelian și cea palmireză în fruntea căreia se afla regina Zenobia și generalul acesteia, Zabdas. În timpul crizei din secolul al III-lea, Roma și-a pierdut capacitatea de a-și apăra provinciile sale estice de invaziile sasanide. Septimius Odenatus, o căpetenie din Palmira, a creat o armată care s-a dovedit un mare succes în respingerea atacurilor sasanide. El a avut atât de mult succes încât Galienus l-a numit rege și protector al
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]
-
a fost victoria decisivă a împăratului Aurelian în campania împotriva Imperiului de la Palmira din anul 272, care a dus la realipirea provinciilor estice. În anul următor, orașul a fost distrus ca urmare a unei rebeliune secunde. Imperiul de la Palmira a devenit autonom în anul 260 sub conducerea lui Septimius Odenatus și apoi, sub a soției sale, . După o recunoaștere reciprocă inițială a lui
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
pe parcursul anilor 1812-1917 (cel mai activ, în perioada 1808-1865/1870) și care a avut efecte de lungă durată asupra populației și structurii etnice a teritoriului dintre Prut și Nistru. Stăpânirea rusească de 105 ani, începând cu anul 1812 în partea estică a Moldovei medievale, a dus ca urmare a politicii de imigrare din guberniile și țările vecine, la schimbări majore în structura per etnii a Basarabiei. Teritorial, imigrația nu a fost uniformă, astfel în ținuturi de nord și de sud ale
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
distrugeri în urma incendiilor sau a reparațiilor ulterioare.<br> Biserica, ce datează în mod evident dintr-o perioadă preislamică, a fost demolată, însă au fost păstrați pereții exteriori masivi. Accesul în moschee avea loc prin trei porți impresionante dispuse pe pereții estic, vestic și sudic ai sanctuarului. Așezământul înconjurat de ziduri era constituit din moschee și grădinile sale flancate din trei părți de arcade ce conduceau către o cameră de rugăciune lungă de aproximativ 120m. Fațada acestei camere se deosebea printr-o
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Mangalia. Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în sud-estul județului Constanța, pe teritoriul estic al orașului Mangalia, în partea nordică a stațiunii Saturn și cea sud-vestică a localității Venus, lângă drumul național DN39 care leagă municipiul Mangalia de orașul Eforie Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" Nr.2151 din
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
trei frați și-au condus regatele independent, cooperând și nefiind niciodată în război între ei. Domnia lui Ludovic cel Tânăr a fost imediat amenințată de către unchiul său, Carol cel Pleșuv, rege în Francia occidentală, care a încercat să anexeze părțile estice ale Lotharingiei și poate chiar să obțină supremația asupra nepotului său. Ludovic a pornit războiul împotriva lui Carol și la 8 octombrie 876, la Andernach, el a obținut victoria asupra mult mai puternicei armate a francilor apuseni. După acest episod
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
alegerea sa ca rege al Germaniei a făcut posibil ca fiul său, Otto I să ajungă împărat. Începând cu Otto I, cei mai mulți regi ai Germaniei erau încoronați de papă și ca împărați (în germană "Kaiser") romano-germani. Sub Ottoni, regatul francilor estici a devenit în cele din urmă Germania, cu rezultatul unificării ducatelor Lorena, Saxonia, Franconia, Suabia, Turingia și Bavaria, odată cu încoronarea imperială a lui Otto I din anul 962. Aceasta nu a fost totuși o restaurare în Evul Mediu a Imperiului
Dinastia Ottoniană () [Corola-website/Science/325338_a_326667]
-
(monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud, la limita vestică a Munților Călimani (grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) în bazinul Văii Budacului, pe teritoriul administrativ al comunei Dumitrița (satul Budacu de Sus). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
(în limba latină: limes Sorabicus; îm limba germană: Sorbenmark) a reprezentat o [[Marcă (teritoriu)|marcă] la frontiera estică a [[Francia răsăriteană|Franciei răsăritene]] care a existat între [[Secolul al IX-lea|secolele al IX-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale [[sorbi]]lor. pare să fi
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]