4,693 matches
-
al amănuntului comic și pitoresc, memorialistul recompune în manieră anecdotică figuri și scene cu haz, încercând, în tonuri surâzătoare, să reînvie o epocă pe care o cunoaște bine. Târgurile de provincie, unde peregrinează trupe de actori, sunt cadrul predilect al evocării, ispitită, cu un pronunțat gust al picanteriei, să promoveze vorba de duh și momentele de farsă. „Schițele” și „povestirile” acestea sunt, ca structură, mici scenete, dialogul fiind procedeul care îi stă lui A. cel mai la indemână. A și dramatizat
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Ateneu”. Rubrici: „Caleidoscop”, „Valori românești”, „Știința și viața”, „Misterele istoriei”, „Critici, prozatori”, „Memorialistică, interviuri”, „Dialoguri”. Semnează proză Livius Ciocârlie, Val Condurache, Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu și Constantin Pricop, iar publicistică, Mircea Coloșenco, Victor Nadolski, Corneliu Albu. Compartimentul istorico-literar, cuprinzând evocări, documente inedite, memorialistică, interviuri, este foarte bine reprezentat. Astfel, Marius Mircu evocă personalitățile fondatoare ale revistei „Ateneu” - G. Bacovia și Grigore A. Tăbăcaru (Amintiri de la „Ateneu”), C. Isac se oprește asupra dramaturgului Ion Luca, C. D. Zeletin scrie despre doctorul
ALMANAHUL „ATENEU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285274_a_286603]
-
vieții culturale bănățene. Are, în afara unui calendar anual, o substanțială parte literară și este structurată, de fiecare dată, în câteva compartimente: „Generalități despre Banat” (consemnări istorice și culturale), „Sate bănățene” (micromonografii, atestări istorice), „Banatul artistic” (partea literară propriu-zisă), „Figuri bănățene” (evocări). Colaborează cu versuri Aron Cotruș, Petru Oance (Tata Oancea); sunt reproduse poezii populare bănățene din colecția lui George Cătană. Studii literare și culturale semnează Lucian Costin (Balada populară bănățeană), Vasile Goldiș, Emanoil Bucuța. Rubrica de evocări e susținută de Ioachim
ALMANAHUL BANATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285281_a_286610]
-
literară propriu-zisă), „Figuri bănățene” (evocări). Colaborează cu versuri Aron Cotruș, Petru Oance (Tata Oancea); sunt reproduse poezii populare bănățene din colecția lui George Cătană. Studii literare și culturale semnează Lucian Costin (Balada populară bănățeană), Vasile Goldiș, Emanoil Bucuța. Rubrica de evocări e susținută de Ioachim Miloia, Aurel E. Peteanu, Mihail Gașpar. Revista publică scrisori inedite ale unor personalități din Banat (Vincențiu Babeș, Eftimie Murgu ș.a.). L.P.B.
ALMANAHUL BANATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285281_a_286610]
-
pretutindeni”. Semnează versuri Teodor Murășanu, Ecaterina Pitiș, Iustin Ilieșiu, Emil Isac și Aron Cotruș, iar proză Ion Agârbiceanu. Sectorul publicisticii este bine ilustrat de Cezar Petrescu, Victor Braniște, Ion Agârbiceanu, Nicolae Iorga, Petru Groza. Dens este și compartimentul memorialisticii, al evocărilor și amintirilor. Astfel, Alexandru Vaida-Voevod prezintă activitatea redacțională de la gazeta timișoreană „Dreptatea”, precum și procesul intentat de autoritățile maghiare lui V. Braniște. George Bota evocă figura lui Iosif Vulcan, Al. Ciura pe aceea a lui George Barițiu, I. U. Soricu dă
ALMANAHUL PRESEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285289_a_286618]
-
Gavril și George Alboiu. Din 1975 este editat de Asociația Scriitorilor din București, fără alte precizări redacționale. Cu volumul din 1979 apare ca redactor responsabil Mircea Micu. Publicația reia vechea tradiție a Almanahului Societății Scriitorilor Români. Rubrici: „Interviu”, „Salba salbelor”, „Evocări... corespondențe”, istorie și critică literară, teatru, cinema, plastică, umor, varia, jocuri, femina, sport, automobilism etc. Pe lângă substanțialul supliment „Poesis”, se întâlnesc nume prestigioase ale liricii românești: Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Eugen Jebeleanu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, cărora li se alătură
ALMANAHUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285285_a_286614]
-
o colecție de urme ale zbuciumărilor multiple din care răsar puținele momente de artă dramatică adevărată.” Partea de început cuprinde obișnuitul calendar, ilustrat cu medalioane evocând marii actori români; cea de a doua este dedicată fenomenului teatral curent, istoriei teatrului, evocărilor și mărturiilor, începând cu Regulamentul teatrului în 1832 (reprodus din „Albina românească”). Problemelor generale ale dramaturgiei și artei dramatice le dedică eseuri Ion Petrovici (Teatrul și războiul), Petru Comarnescu (Evoluția teatrului românesc), E. Lovinescu (De ce n-am scris cronică dramatică
ALMANAHUL TEATRULUI ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285299_a_286628]
-
scene din viața rurală de acum 60 de ani”) și Titus Nicolau (Într-un ajun, acolo!...). De reținut sunt amintirile lui B. Brănișteanu despre Nicolae Titulescu (Titulescu orator), cele ale lui I. Massoff despre Calea Victoriei (Calea Victoriei acum nouăzeci de ani), evocarea prieteniei dintre Romain Rolland și Panait Istrati, semnată Alexandru Talex. Publicistică face Tudor Teodorescu-Braniște, în vreme ce Liviu Floda comentează teatrul lui Mihail Sebastian. Al. T. Stamatiad traduce din Edgar Allan Poe. Alți colaboratori: Eugen Relgis, Petre V. Haneș. I.I.
ALMANAHUL ZIARULUI „JURNALUL DE DIMINEAŢA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285305_a_286634]
-
zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. Dintre romane sunt de menționat în special Tornada (1980), frescă plină de dramatism a Timișoarei interbelice, și În afara gloriei (1994), primul volum al unei calde și ample evocări a lui Eftimie Murgu și a timpului său. Deși privesc epoci diferite, romanele au în comun dorința autorului de a reînvia specificul unor vremuri apuse, convocând mijloace variate, de la documentul inedit până la fantezia aprinsă. Dacă primul roman are în centru
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
evitate jurnalele de călătorie: Campo Santo de Nichifor Crainic, Ierichonul de Gala Galaction, Pe Dunăre cu vaporul de Ion Minulescu etc., amintirile: Pe drumul amintirilor de Pamfil Șeicaru, Școlarii din strada Semicercului de Gala Galaction, Junii bucureșteni de Ion Minulescu, evocările: Moartea Cassandrei de Ion Vinea, Hoțul din Odesa de Ioachim Botez. Sunt traduse poeme din Omar Khayyam, proză de Arthur Conan Doyle și de Ardengo Soffici, versuri de Stéphane Mallarmé, Albert Samain, Paul Valéry. I.I.
ALMANAHUL ZIARULUI „CURENTUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285303_a_286632]
-
mult și o prezență publicistică, mai tipărind, până în pragul celui de-al doilea război, câteva merituoase scrieri literare. Culegeri ca Dobrogea (1936), Plaiuri oltenești (1938), Prin cetatea lui Bucur sau Trecutul viu (ambele din 1940) adună pagini memorialistice, „file trăite”, evocări, mărturisiri, reînviind portrete și peisaje, într-un gen de tabletă sau crochiu cu prea puține variațiuni de la un text la altul. Detaliul etnografic, mai mult sau mai puțin uitat, cutuma și reflexul ei social sunt teme de incursiune într-o
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
strămutate, cu dichis, din Oltenia protejează, ca într-un insolit falanster, mâna de coloniști așezați în provincia de la marginea mării, ispitiți de schimbare, pe când ferma cea mai nouă confruntă Orientul din preajmă cu un model al rigorii. Cărți de pioasă evocare sunt Plaiuri oltenești, Trecutul viu, amintind de ținuturi și oameni de care ascendența și întâmplările vieții o leagă pe autoare intim. Prevenitoare, iscodind discret, A. e un interlocutor atent, dispus, apoi, să comenteze de toate: arhitectură, stare socială, gospodărie și
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
arheolog din viitor venit pe Terra nelocuită și descoperind o mașinărie cu eticheta "Singer", pe care se grăbește s-o claseze în rândul instrumentelor muzicale, când de fapt e vorba de o mașină de cusut marca Singer (Stefan Wul, 1958). Evocarea unei evoluții a limbajului trece așadar fie prin referirea la un timp viitor, ca în Mellonta Tauta, fie prin descrierea consecințelor unui cataclism, ca în Niourk sau Quinzinzili, fie prin întâlnirea unei limbi cu un comportament bizar, de exemplu cu
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
alte călătoare, printre care se află, poate, Mélané sau chiar Talitha. Cele două au numeroase puncte în comun. Poate că sunt mamă și fiică, de vreme ce, prin punte, se călătorește și prin timp? Sau amintirea încețoșează memoria îndrăgostită a lui Egon? Evocarea melancoliei, banală în sine, este întinerită și parcă recreată în acest nou cadru spațio-temporal. 3. Clonele în lumile imaginare ale SF-ului Clonarea este o ramură a manipulărilor genetice moderne. Această tehnică și-a făcut totuși intrarea în literatură printr-
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ci al unei Elli, iar fetele de cel puțin șapte ani, așa-numitele "mosta" se întreabă dacă nu cumva băieții sunt doar niște "mosta ratate". Fascinația pentru diferențierea (sau non-diferențierea) sexuală este evidentă încă din primele texte. Se continuă prin evocarea ființelor artificiale femeile sau sirenele din La Maison au bord de la mer / Casa de la malul mării create din "materie artorganică" (Vonarburg, 2000). • Femeile scriitoare și politicul / politica? Cele două autoare pe care tocmai le-am evocat au un punct comun
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
spre accesarea potențialelor experiențe traumatizante ale copilului în perioada prenatală, vom observa că acceptarea psihismului prenatal a devenit din ce în ce mai credibilă pentru comunitatea științifică actuală datorită unor contribuții novatoare repurtate de unele discipline avangardiste. Utilă, în contextul analizei de față, este evocarea limpezirilor pe care le-a provocat biologia moleculară și epigenetica, în problema îndelung controversată a raportului dintre ereditate (nature) și mediu, educație (nurture). B. Lipton (2001), nume cu blazon al domeniilor amintite, reechilibrează scorul în inepuizabila dispută, argumentând și rolul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
așa cum am mai precizat anterior, metoda centrată pe pacient se plasează în fruntea ierarhiei, dar este binevenită și o asociere a acesteia cu metoda oblică (deoarece oferă o viziune de ansamblu asupra întregului travaliu terapeutic) și cu metoda statistică (întrucât evocarea unor statistici favorabile poate aduce un licăr de speranță în taverna lugubră a vieții bolnavului). Relatarea unor cazuri de „pacienți excepționali”(cum îi denumeșe B. Siegel, 2004), adică a unor persoane care, sfidând toate criteriile și expectanțele sumbre, formulate de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de culpă și responsabilitate, punându-și întrebarea dacă și-a făcut datoria față de cel decedat și dacă a acționat adecvat în perioada dinaintea morții. Tot acum dorește să elucideze care este adevăratul sens al evenimentului, după cum recurge frecvent și la evocarea celui dispărut. Ultima fază se caracterizează prin aceea că supraviețuitorul simte că s-a redresat și chiar a devenit mai puternic, după această încercare tenebroasă. De aceea, dorește să continue, animat de noi țeluri existențiale. în alternativa că persoana îndoliată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o memorie care nu se resetează niciodată. Însă toate întârzierile acumulate de atâtea literaturi și proiectate asupra literaturii române sunt contrabalansate de o figură a geniului care încheie dialogul. Paradoxal, discuția cu "francezul" se termină într-o notă optimistă, prin evocarea unei "capacități": "îi zisei însă că limba noastră s-a recunoscut de câțiva bărbați români, s-a pus pe niște regule generali și raționali, și când ar cunoaște-o Dumnealui așa cum o scrie cutare și cutare, i-ar vedea capacitatea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
limbii în vorbire și arhitectura ei de serii concurente și vecinătăți, care susțin vorbirea fără a se putea regăsi integral în ea. Chiar dacă Herder nu îi dă importanța pe care i-o vor acorda școlile de lingvistică în secolul XX, evocarea acestei dimensiuni a limbajului e suficient de puternică pentru a individualiza resorturile productive ale limbajului. "Poezia" spontană este, în sens strict, o poezie a configurațiilor ascunse ale limbii - ceea ce Roman Jakobson avea să numească două sute de ani mai târziu "poezie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fiecare dată când o epocă vrea să se debaraseze de pasivul unei vârste anterioare asistăm astfel la proliferarea unui vocabular al lipsei: romantismul care se desparte de modelele clasice, avangarda care denunță convențiile literare reclamă într-un fel sau altul evocarea sărăciei. Iar în spatele acestor figuri ale penuriei stă ideea unei literaturi "amnezice", situată într-un interval de suspendare a formelor de manifestare a memoriei literare. În reflecția sa clasică asupra memoriei literare, Judith Schlanger 62 a încercat să împingă până la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
scrie, nici ca să o citească. Întrebarea e în ce condiții se produce o asemenea schimbare de perspectivă. Când o cultură literară redescoperă cifrele brute ale demografiei? Când aceste date statistice generale se umplu cu sens? Mi se pare interesant că evocarea "milioanelor" apare la Ibrăileanu în foiletoanele publicate în cursul anului 1919 în revista Însemnări ieșene și adunate ulterior sub titlul După război. Erau texte prin care criticul încerca să reflecteze asupra noilor perspective ale culturii române, după o mărire a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
au fost vehiculate aceste noi forme de apreciere estetică a fost legată prin figurile monumentalității de recuperarea trecutului și ulterior de exaltarea conștiinței naționale. Estetica fragmentelor ocupă un loc esențial în conceptualizarea epopeilor naționale după 1760, unde monumentalitatea numea atât evocarea trecutului, cât și rețeta compozită de producție prin reunirea unor bucăți disparate de poezii, legende sau expresii populare 21. Ulterior, figurile monumentalului vor trece, tot pe baza relației cu trecutul și cu imaginarul geniului etnic, în teoretizările Școlii de la Iena
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
le dovedesc geniul poporului"40. De aceea geniul îl face să se gândească la ingeniozitate: "poetul cel mai ingenios nu ar putea să sfârșească un poem mai bine și mai frumos"41. Ingeniozitatea, ca derivat direct al ingenium-ului, e o evocare diferită a genialității 42, care trimite nu la sfera atributelor caracteriale, ci în mod precis, la calitățile artistice, la virtuozitate și la talentul care se dobândește ca o abilitate universală. Alecsandri a descoperit că folclorul face literatură, în sensul cel
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a existenței ca formă comună și nesingularizată. Rosetti a descoperit un univers al pasiunilor interschimbabile, care aparțin în aceeași măsură a lui Alecsandri, "haiducului" din poezie și sieși, ca cititor. În acest sens, e grăitoare mica punere în scenă, cu evocarea unor secvențe de viață cotidiană: mergând pe stradă în Paris, conversând relaxat, glumind, râzând... Înainte chiar de a invoca iubirea și caracterul universal al unei asemenea experiențe, Rosetti amenajează un mic decor al trăirilor accesibile; preferă să filtreze viața țăranului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]