KorAP: Find »[drukola/base=ezita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...237 >

5,918 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

foarte drag, dar nu în locul tău, ci al meu! și râse de-a dreptul batjocoritor, fără nici o precauție. Mi-ai plăcut mai mult în prima noastră zi, când mi-ai spus tu, primul, acest lucru, ți-amintești, ți-amintești?" "Daaa", ezitai, sau mai degrabă o imitai, lăsând să apară în glasul meu intonația glasului ei când exprima ceea ce gândesc lucrurile... "Păi vezi? mă blocă. Păi vezi?!" repetă de astă dată ca și când m-ar fi pus față în față cu mine însumi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
asemenea ipoteze. Totuși, într-o zi refuză să mai ia masa cu mine, adică mă asistă, dar nu ceru nimic. Nu mă alarmai, dar se alarmară părinții, mama ei îmi dădu un telefon. "Ba da, zise ea, e bolnavă..." și ezită să-mi dea lămuriri, dar repetă că să am grijă de ea, s-o protejez, să n-o necăjesc... O să-i treacă... Peste o săptămână o să văd că o să-i treacă, o să-și revină. Totuși nu slăbi prea tare și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pândea pe de lături să nu mă piardă, că m-a ținut în brațe și mi-a arătat orașul, m-a dus la cișmar... Nu așteptai să reînceapă conversația înnoitoare. Dădui paharul pe gât și o chemai pe Silvia. Ea ezită, iar eu știam că o să ezite. "Silvia, zise Matilda cu o falsă uimire, te cheamă tata." Atunci ea se ridică și veni la mine, floare vie care nu știe cine o rupe și o duce la nas, dar care știe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mă piardă, că m-a ținut în brațe și mi-a arătat orașul, m-a dus la cișmar... Nu așteptai să reînceapă conversația înnoitoare. Dădui paharul pe gât și o chemai pe Silvia. Ea ezită, iar eu știam că o să ezite. "Silvia, zise Matilda cu o falsă uimire, te cheamă tata." Atunci ea se ridică și veni la mine, floare vie care nu știe cine o rupe și o duce la nas, dar care știe că asta o poate face însă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
grea... "Așa este", i-am răspuns și i-am cerut și eu să mă ierte pentru ieșirea mea... Da, bineînțeles", mi-a spus, și că oricând, dacă o să am vreo problemă, cu sau ai mei, rude sau prieteni, să nu ezit și să-l caut... Sîntem oameni și nu putem trece cu buretele peste anii când am trăit clipe de fericire simplă", mai spuse Matilda și nu înțelesei dacă aceste ultime cuvinte fuseseră rostite de el atunci, sau acum de ea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
atât de sigur că n-o să scape. Cu un total eșec s-a soldat ideea mea că Matilda, fosta soție a lui Petrini, va reuși să-l convingă pe Mircea, acel mare șef care la despărțire o încurajase să nu ezite să-i ceară, la nevoie, sprijinul. "Doamnă, îi spusei când o vizitai, e vorba de tatăl fiicei dumneavoastră." "Nu e nevoie să mi-o spuneți, zise ea. Sper să-l salvez, deși am mari îndoieli, Mircea l-a mai salvat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

rapid acest lichid binefăcător. Lucru curios, nu se simțea deshidratată, îi era pur și simplu sete. ― Bine, murmură ea, răgușită. Nu aveți ceva mai consistent? ― E prea devreme. ― Ei, rahat. Suc de fructe? ― Acidul citric poate provoca un ulcer. (Glasul ezită, apoi adăugă:) Încearcă asta. Tubul de metal lustruit se strecură încet între buze. Era delicios. Ceaiul rece și îndulcit alunecă pe gâtlej po-tolindu-i setea și foamea. Când se simți îndestulată, făcu un semn și îi retraseră tubul din gură. Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
că tocmai supraviețuise vieții. ― Cincizeci și șapte... O, Doamne! ― Ați rătăcit prin inima sistemelor, îi zicea Burke, baliza de naufragiu s-a defectat și numai printr-o pură întâmplare, o navă care trecea prin spațiul exterior a reperat capsula și... (Ezită. Ripley se albise și făcuse ochii mari.) Ți-e rău? Ea începu să tușească, din ce în ce mai violent. Simțea cum ceva împingea dinlăuntrul ființei sale... și expresia feței trecu de la neliniște la oroare. Burke luă un pahar de apă de pe noptieră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mari, congelatoare, cuptoare, decongelatoare și sterilizatoare. Hicks nu le acordă nici o atenție. Nu vedea decât controlul detectorului său. ― Se deplasează iar. Cu privirea-i rece Vasquez scruta penumbra. Ascunzătorile era numeroase aici. Degetele mângâiau trăgaciul armei. ― În ce parte? Hicks ezită o clipă, apoi arătă din cap rândurile de mașini care folosesc la hidratarea cărnii și legumelor liofilizate. Infanteriștii înaintau cu pas ferm, când Wierzbowski se împiedică de o cutie de metal pe care o dădu la o parte cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Gorman din VTT. Puțin mai jos dați de o alta. Coborâți până la nivelul C. ― Înțeles, răspunse sergentul înainte de a, face un semn trupelor sale. Drake, mergi înainte. Ceilalți, în urmă, câte doi. La drum! Hudson stătea în fața panoului de comandă. Ezită. ― Și poarta? ― Aici nu-i nimeni. Las-o deschisă. Porniră pe planul înclinat, pentru a pătrunde în măruntaiele stației. Raze de lumină oblice coborau până la ei printre platforme și pasarele cu grilaj, răsucindu-se peste canalizările aliniate ca niște tuburi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
e, probabil, edificiul cel mai solid de pe planetă, cu excepția stațiilor de epurare a atmosferei. În plus, suntem pe loc înalt și până la proba contrarie, chestiile astea nu par a fi în stare să se cațere pe un zid vertical. Hudson ezită și se îndreptă, ușurat că avea, în sfârșit, ceva de făcut. Hicks o privi pe Ripley și dădu aprobator din cap. ― Afirmativ, aprobă comtehul care-și regăsise stăpânirea de sine. Pornesc de-ndată. Dacă vrei să vezi toate găurile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
vrei să vezi toate găurile din strecurătoarea asta, o să ți le arăt... Ajunse la consola ordinatorului și Hicks se duse la sintet. ― Vrei să-ți dau de lucru, sau te-ai gândit deja la ceva de făcut? Bishop părea că ezită. Asta se datora de fapt programului său de comportament social. Un android habar n-avea ce-i aia nesiguranță. ― Dacă ai nevoie de mine... (Hicks clătină din cap), eu voi fi în secțiunea medicală. Aș dori să-mi continui cercetările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cu multe canale. Fără să-i pese nici de marginea fierbinte, se aplecă pentru a o prinde pe Newt și a o trage într-un loc sigur. Ripley îi urmă și se răsuci pentru a-l ajuta pe Gorman; el ezită văzând aruncătorul de flăcări al lui Vasquez în pană de napalm. Operatoarea de criblor aruncă aparatul inutilizabil și-și scoase pistolul. Percepu o mișcare deasupra: o formă grotescă se lăsa în puțul vertical superior. În clipa în care creatura cădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
brațe, eu îl iau de picioare. Bishop zâmbi. ― Deocamdată se odihnește și ar fi de preferat să fie cât mai puțin deplasat. Și apoi, ești epuizată. Și eu, de altfel. Nu ar fi mai simplu să căutăm o targă? Ea ezită, se uită la Hicks și aprobă. ― Ai dreptate. Cu Newt în brațe, ea mergea înaintea androidului prin culoarul ce ducea la sas. Se vor întoarce la Hicks cu o targă automotrice peste câteva minute. Bishop părea să fi devenit dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

Aceasta era, fără-ndoială, întrebarea de bază. Dar din moment ce ei dispuneau deja de destul de multe date. Gosseyn rosti pe același ton neutru: - Sunt un duplicat programat să se trezească dacă alter-ego-ul meu este omorât. - A fost acesta omorât? Gosseyn nu ezită deloc. - După cum știți foarte bine, eu am fost trezit de echipamentul de pe nava voastră. Așa că acum suntem doi: dar suntem complet separați. - Este aceasta o tehnică frecventă de a perpetua personalitățile dintre ființele umane care trăiesc pe planeta Pământ? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care părea mustrător. - Asta a fost, întrebă ea, o mostră tipică, întortocheată de conversație ca General - ezită ea - Semantică? Gosseyn aruncă o privire mentală, înapoi peste analiza sa, și observă că aceasta era cu siguranță expunerea cea mai personală care fusese rostită în ultima vreme de un Gosseyn. Oricum, se adună și zise: - Doamnă, vă rog să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
personală cu un prezicător, și ea stătea acolo, în fața lui, oferindu-i cu prietenie, de bună voie, informații. El întrebă: - Vreau indicii cu privire la motivele care vor duce la acțiunea mea? - Ai părăsit apartamentul imperial, spuse ea. cu bărbatul acela. Ea ezită, apoi îl identifică . Breemeg. Apoi încheie: Mergi. Și, deodată, observi ceva. Și asta este. Pentru posibilitățile mele speciale, nimic. Gosseyn rămase pe loc, și femeia prezicător trebuia să se fi așteptat la asta, pentru că nici ea nu se mișcă. Gosseyn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară pe ușa indicată. Totuși, odată intrat, după ce ușa fu închisă, Enin spuse: - Chiar o să stăm aici? Gosseyn arătă spre patul larg. - Întâi faci o baie și te-ntinzi acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
plătit salariul?." "Ce-ai de gând să faci? Să preiei locuința prin forță?" "Păi" - Pauză. Gosseyn Trei deveni conștient că acum zâmbea mai fără chef - " Îmi este greu să accept că această obiecție vine de la un Gosseyn care nu a ezitat să forțeze sau să păcălească un servitor să-l hrănească pe Yalerta și care a mâncat întotdeauna bine, indiferent unde a mers în univers; și, în nici unul dintre cazuri, după câte-mi amintesc, nu dispunea de bani. Gândul de răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Sau sunt izolat de exterior?..." Datorită acestui sentiment brusc de nesiguranță, era în mod sigur timpul pentru un test. "Alter! - Era chemarea mentală directă - ai cumva vreo idee despre ce s-a întâmplat cu mine? A mai avut loc - el ezită cutremurat de o asemenea eventualitate - vreun deces în grupul vostru?" Urmă o pauză. O senzație de gol... acolo. Și, apoi, brusc, contactul, aproape ca și cum s-ar fi deschis o ușă. În ultimele secunde, veni gândul lui Gosseyn Doi, abia ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
anumit nivel al realității, distanța nu are nici un fel de importanță." Era adevărat. Dar nu însemna că puteau fi fericiți să constate că și altcineva putuse folosi o metodă similară pentru a captura un corp Gosseyn. Din moment ce nava străină nu ezitase să atace nava Dzan, se punea întrebarea: de ce nu-l omorâseră, pur și simplu, pe Gosseyn Trei? Gândul de răspuns al lui Gosseyn Doi era ciudat, sec: Cred că putem în cele din urmă să analizăm situația. Probabil că te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
semantică, aveau să-și piardă repede răbdarea dacă se lăsau implicate în treburi cotidiene specifice existenței umane. Oricum, erau lucruri pe care trebuii să le afle. Repede. Se întoarse către bărbat. - Vreo problemă, câtă vreme am fost... În momentul acela ezită, dându-și seama că Dan și Enin credeau că fusese să discute cu oameni de afaceri care urau împotriva Semanticii Generale; nu avea cuvinte potrivite care să poată descrie evenimentele uluitoare care se derulează, așa că adăugă stereotipul - "plecat". Sună telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Stătea în picioare. Și privea pieziș, în jos, spre fața unei femei tinere. Îi era complet necunoscută. Probabil că era ceva în reacția lui față de ea, reacție pe care străinii voiau să-l afle Ce putea fi? Tânăra femeie spuse, ezitând, în engleză: - Am primit o fotografie de-a ta. Avea o față drăguță, bine proporționată, păr castaniu și ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
asta trebuia să părăsească încăperea, cu intenția de a-i căuta și a-i localiza pe Crang, Patricia, cei doi Prescott, Enro... În timp ce privea la ceva care semăna cu o ușă - la dreapta sa - îi veni o idee. Fără să ezite, se îndreptă spre ea. Orice ar fi fost, suprafața plată ce arăta ca o ușă, avea câteva aplice metalice care aveau, fără îndoială, un rost. Gosseyn trase, apăsă, răsuci fiecare piesă în parte. Două dintre ele scoaseră un clic; dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
restaurant, numai că - în loc de ființele umane pe care le cunoștea - în jurul mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar, brusc, își dădu seama că ei știau că el se află acolo. Nu mai ezită. Și, amintindu-și că ei se așteptau să fie agresiv, păși înăuntru. De cum privise prima dată înăuntru, observase că era un loc gol la masă. Locul se afla în capătul îndepărtat al mesei. Și ocoli prin spatele a șase Troog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]