5,319 matches
-
din Rajput, după cum arătau, ducându-și cămilele și escortând un palanchin cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă, în timp ce calul său lovește nerăbdător din copită, în albia râului acum secat. Cei care poartă palanchinul, se opresc ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să vadă ce-ar putea folosi. Arme? Nu. Frânghii. Nu. Poate ar fi bine să rupă un cearceaf, să-l folosească drept frânghie. Un cearceaf. O idee bună. Foarte bună. Trage cuvertura de pe pat și se pregătește s-o rupă fâșii. Este o bucată de material uzat și slinos, cu un model ca de batic, care abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oprească o moară de vânt, făcând salturi îndrăznețe înspre mijlocul camerei. Poate ar fi potrivit să fac în acest moment o scurtă prezentare a istoriei și geografiei principatului Fatehpur, un subiect fascinant, care a scăpat atenției învățaților Punjabului. Este o fâșie îngustă de două sute de mile în lungime și șaizeci în lățime, în principal câmpie, deși spre est aceasta urcă încet spre dealuri pietroase. Spre sud, pe partea dinspre Grand Trunk Road, se află o zonă mlăștinoasă cu lacuri mici, teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la cap. În interesul tuturor. Mă uit peste Sunday Mail și sar În sus când văd Într-o fotografie pe cineva cunoscut. Alb-negr Futu-i Un atac de panică pune stăpânire pe mine și mă zguduie. Mă simt de parcă o fâșie psihică din corpul meu a fost Înnodată până s-a Întins la maximum și apoi ciupită. Iar energia mea vitală atinge o cotă uriașă. Ajunge la un prag și apoi se stabilizează În timp ce gâfâi și mă mai uit o dată, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mănuși. Era echipamentul standard pentru tehnicienii criminaliști din NYPD, căci acest costum împiedica orice particulă aparținând corpului să contamineze mediul, lucru esențial când aveai de-a face cu scena unei crime. Deși costumul acoperea și tălpile, Sachs lipi și niște fâșii de cauciuc, amintindu-și cum Rhyme insista mereu să facă acest lucru pentru a diferenția urmele lăsate de victimă și de infractor. Apoi își montă căștile pe urechi, conectând stația de emisie-recepție la ele; putu să audă foarte curând, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în acest punct al investigației. Tu notează că e posibil ca suspectul să fi purtat o perucă din păr negru. - Așa am să fac. Cooper își reluă examinarea și descoperi niște noroi și un fragment de plantă pe două din fâșiile de adeziv. - Mărește planta întâi, Mel. Experiența căpătată de Lincoln Rhyme de-a lungul anilor de investigații l-a învățat să pună foarte mare preț pe fragmentele vegetale, animale sau geologice, pentru că doar o optime din suprafața New York-ului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
uită foarte rapid ce voia să spună. - Hai pe aici, spuse atunci Malerick și o luă de mână. O conduse până la următoare intersecție, de unde o apucară pe un pod lăsat în paragină, care trecea pe deasupra parcării. Ajunseră astfel pe îngusta fâșie de deșert de pe malul râului. Își eliberă mâna dintr-a ei și, cu un gest foarte ferm, o trecu prin spatele ei, oprindu-se sub braț. Îi simți sânul în palmă, în timp ce ea își odihni capul pe umărul său. - Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
erau de fapt foarte ușor de înlăturat. Problematic era atunci când aveai de-a face cu câteva lanțuri și încuietori. La fel ca în cazul de față. - Nuuuu, șopti ea din nou. Ma doare... Te rog! Ce faci...? Malerick lipi o fâșie de bandă izolieră peste gura ei. Se pregăti apoi psihic, își înăbuși un oftat și desfășură capătul funiei de pe stâlp. Începu să îi dea ușor drumul, iar trupul femeii se îndreptă lent către apa grețoasă. În această frumoasă după-amiază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
până când putu să o cuprindă direct cu brațele și să o tragă spre mal. Bărbatul în haine sport dădu încet drumul frânghiei, până când fu întinsă cu totul în iarbă. Era foarte moale și fața căpătase o culoare pământie. Bell smulse fâșia de bandă de pe gura ei, desfăcu rapid lanțurile și începu procedura de resuscitare rapidă. Sachs se întoarse o fracțiune de secundă spre civilii care se adunaseră pe margine și întrebă: - Avem cumva un doctor pe aici? Nu primi niciun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea mulțimii. Dacă cineva ar cădea, ar fi omorât în câteva secunde. Sachs însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
al magazinului. Își strecură cutia cu mătăsurile în geantă și o luă spre Sixth Avenue, care o ducea în centru, către apartamentul ei. Capitolul LII Crima era într-adevăr una ciudată. O dublă omucidere în partea părăsită a Roosevelt Island - fâșia aceea îngustă de apartamente, spitaluri și ruine fantomatice din East River. Dat fiind că tramvaiul permite accesul rezidenților nu departe de sediul din Manhattan al Organizației Națiunilor Unite, o mulțime de diplomați și de angajați ai ONU locuiesc chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cea care se ocupă cu emiterea permiselor de conducere (n. t.ă Cele mai cunoscute mărci de cafea de pe piața din Statele Unite Inițiatoarea primei afaceri în domeniul tehinicilor de slăbit (n.t.ă În traducere liberă, titlul înseamnă „Stele și Fâșii pentru Totdeauna” și face referire la steagul Statelor Unite ale Americii Marcă de bere de ghimbir din Statele Unite ale Americii (n. t.ă Săli faimoase din Statele Unite, unde au loc concerte și spectacole ale artiștilor foarte renumiți (n. t.ă ADA (Americans with
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
caldă. Grădina rămâne liniștită și pustie și prin ramuri mai adie câte o undă răzvrătită, iar un vânt puternic începe să adie înfiorând frunzele de pe ramuri. Ploile nebănuite vin pe neașteptate, chiar atunci când nici o bănuială nu se citește-n zări. Fâșiile cernite ale norilor, călători neobosiți ai văzduhului, cern necontenit lacrimile lor. Retras în împărăția norilor, ochiul diafan al soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le privești și vezi că una din ele câștigă și atunci izbucnește într-un strigăt de uimire. Dar acesta este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ridicol, ba chiar enervant, e că noi nu suntem în stare să le zdrobim jucăria! Am stricat până acum atâtea obuze, de ni-e rușine, și degeaba! Parcă ar fi fermecată lumina lor, parcă... Bologa își curmă brusc vorba, căci fâșia de lumină dispăru, lăsând întunericul mai negru. Răbufniturile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rând... Cei doi ofițeri porniră prin bezna deasă, clăpăind cu cizmele în noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite după garduri de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
avut o presimțire grozavă că ai să te întorci înainte de-a se împlini vremea și de trei zile am așteptat toate trenurile, nu știu de ce... toate, toate trenurile, toată ziua... Pe fereastra dinspre grădină bătea soarele din asfințit. O fâșie de aur tremura pieziș, peste masă, pe podeaua gălbuie, până aproape de ușă, despărțind pe Ilona de Apostol ca o punte fermecată. Fericirea tresăltă în inima lui ca niște junghiuri dureroase și prin creieri i se învîrtea în cerc același gînd
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la escortă! strigă iar Varga, sec, rece. Caporalul rămâne la urmă! Apostol Bologa se lipi cu spatele de stâncă, să facă drum locotenentului. In trecere Varga se întoarse cu fața spre Apostol care-i simți respirația aspră, tăioasă, înțepătoare. Apoi fâșia de lumină muri în potopul de întuneric... CARTEA A PATRA 1 Apostol Bologa mergea liniștit, parc-ar fi scăpat de toate grijile. Sudorile i se uscaseră pe față și pe gât. Îi trecu prin minte c-ar putea răci și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că mă gândesc la ea și la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-aștept în anticameră o oră întreagă. Din spatele ușii capitonate, auzeam voci, voci vesele, așa mi se părea. Când Ciupitu se întoarse pentru a-mi spune că domnul judecător dorea să mă primească, eram ocupat să decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem de ea și se dezlipise o bucată de vreo treizeci de centimetri pe care apoi o rupsesem în bucățele mici. Grefierul mă privi cu un aer surprins și necăjit, cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi spuseseră că trebuie să mă menajeze, să nu vorbească prea mult și să nu mă facă să vorbesc. Rămăserăm astfel câteva momente, privindu-ne, uitându-ne la bomboane, la tavan, la fereastra prin care nu se zărea decât o fâșie de cer, fără pomi, fără dealuri, fără nori. Apoi primarul se ridică, îmi strânse din nou mâna îndelung și plecă. Nu mă anunță în ziua aceea de moartea lui Destinat. Aflai două zile mai târziu, de la părintele Lurant care veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind că un Harper gâfâind obosit printre coline. Lăură ațipise puțin, iar acum privea curioasă pe fereastră. Observa cum fâșia frontierei proaspăt arată acompania simetric calea ferată și avu o ușoară strângere de inimă. -Chiar aici, exact pe frontieră, isi zicea ea. Că șefa de promoție, aș fi meritat, cred eu , ceva mai bun. Dar ce-și face omul cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]