4,972 matches
-
cerc frumos, zice Racoveanu... Ca la circ, domnule, sar caii de cavalerie în colac, pe dealul cellalt..." La masă, când se aduc fructele. "Ara, bre, de ce n-ai adus mai puțin?... De abea se vede strugurele în dosul florilor de pe farfurie... Nici nu mai spăl bucățica de poamă, că din puțină ce este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cortel cuartir àvilie curtea bisericei ariete berbece țârău izvor am luat trei chilii, fără culină. trei glăță pentru cuglărie chițorani guzgani clisă slănină, Un dărăb de chită cu clisă. a puțului chisăliță borș tendeu prosop lepedeu cearșaf fedeu pocriș tener farfurie laboș cratiță o cantă de apă oiagă garofă glajă sticlă crăiță regină la șah. crai Vitele cu clopote care se întorc de la pășune pe străzile curate și pietruite. La Ciangăi. Zsok Gergely: gospodărie cuprinsă. 25 jugăre. 7 copii. atenanțe impunătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
quartal, se râdică în patru etaje nalte și impozante. Atât rez-de-chaussée cât și cele patru etaje sau mezzanine legate prin ascensoare cuprind raioanele de mărfuri. Farmacie, librărie, pânzeturi, lânuri, matăsuri, haine, obiecte de călătorie și de lux, cuie, fierării, cuțitașe, farfurii, sticlării, perne, saltele, paturi, puști, automobile, gramofoane, radiofoane, uniforme, feșe, articole de sport, vânat și pescuit, covoare și mobile, sobe, haine gata, în sfârșit tot ce-ți poți imagina. O armată de vânzători și funcționari servește valurile de oameni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și unele care, la dreptul vorbind, nu i-ar trebui. Cuțit de curățit portocale, cuțit strâmb de scobit și de mâncat "grapefruit", cuțit de curățit măr, furculiță de mâncat măr, furculiți și cuțite pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu-ți mai trăznesc prin minte. Du pe acești oameni în pustietățile Călimanilor la noi și dă-le numai un ceaun, o custură, amnar și iască, baltag și tohoarcă, și lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de stăpână-sa că pune pe masă atâtea șervete, tacâmuri și farfurii "pentru trei fasole la doi oameni". Întâlnirea între lița Sofia și lelea Măriuca. Întâlnirea între lița Sofia și cucoana Aura. Apropos de motanul acesteia cu care cucoana Aura se mândrește, lița Sofia: La noi, nevestele fac și cresc pui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi șădea. Și la masă dl.Petrea Gheorgheasa a vorbit foarte frumos și i-a dat Eugeniei miresei o rublă de 5 lei de argint și i-a spus s-o puie în sân. Cu banii ceia a cumpărat Eugenia farfurii, că nu aveam. Toți erau voioși și bucuroși, numai eu stam încrestat de parcă nu știam ce-i aceia ! Am dansat și eu și totdeauna lângă mine se prindea în joc Țața Melania de la Varatic. O băgat de samă treaba asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să adăp iapa. Și pentru că nimeni n-a zis nici hâr, și Costică Maxim și soția s-au întors înapoi acasă, măcar că Costică Maxim i-a făcut bine lui Tacu cu tot ce a avut în casă: cu scaune, mese, farfurii, linguri și tot ce-au avut. Așa obraz subțire a avut cumnatul Costică Tacu și cu soția sa Maria, față de Costică Maxim și cu soția lui. Aiștia-s oamenii! Tatăl lui Costică Maxim arenda vii de la Stat și le lucra cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
oferite tuturor gratuit. Până la Sf. Liturghie de la ora 19.30 ies puțin în oraș admirând spațiile verzi de lângă Ebro și joaca copiilor. Găsesc și un restaurant bun unde uit de spiritul de renunțare și mă delectez cu un pește cât farfuria de mare, dorada, și o cafea. Bun a mai fost! Printre pelerini sosește și un grup de italieni, între care este și un preot, don Aurelio, ce-și propune să ajungă la Santiago tot pe 20 august, ca și tânăra
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
precizat că are totuși o motivație religioasă. Este în vacanță și s-a pornit la drum, pur și simplu. Eu îi spun că am o motivație religioasă și una culturală dar nu este interesat să aprofundăm argumentul. Amabil, îmi oferă farfuria cu bucata lui de carne și legume, spunându-mi că pentru el este prea mult. Mă surprinde plăcut oferta lui, cu atât mai mult cu cât lasagna ce am cumpărat-o de la un magazin nu o pot găti căci lipsește
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de mai mult de un an și jumătate, când am fost în vizită la Zaragoza, la părintele Paul Budău, și anume renumitul ciuletone, adică o bucată mare de carne în sânge. Am făcut față cu greu la porția - enormă din farfurie, dar l-am „doborât” până la urmă. Așa prânz, mai rar. în localitate îi întâlnesc pe cei trei tineri italieni, cu care ma văd aproape zilnic de mai mult timp. Ne bucurăm să ne revedem și schimbăm adresele de poștă electronică
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
artă valoroase. Dacă vrei argumente suplimentare, vino aici să vezi cine este autoarea. Dacă nu mă înșel, cele două tapiserii erau opera Anei Lupaș. Când am trecut la capitolul veselă și tacâmuri, era propusă casarea a jumătate din seturile de farfurii și tacâmuri de alpaca. Unde sunt procesele-verbale de constatare a daunelor? Păi, le facem zilele astea . Ce spui, domnule? Ce masă sau recepție s-a organizat în ultimele trei luni? Scăderea se face după asemenea acțiuni și numai dacă comisia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sunt procesele-verbale de constatare a daunelor? Păi, le facem zilele astea . Ce spui, domnule? Ce masă sau recepție s-a organizat în ultimele trei luni? Scăderea se face după asemenea acțiuni și numai dacă comisia certifică spargerea paharului sau a farfuriei din neatenția unui invitat. Observ că nu prea cunoști normele și reglementările ministerului, în schimb ești pus pe căpătuială. Dobre se schimbă la față și începu să se bâlbâie: Tovarășe consilier, ăăă, știți eu, ăăă, fac ce îmi spune tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fac ce îmi spune tovarășul ambasador, eu, ăăă, nu am luat, ăăă, nimic, puteți să veniți la noi, ăăă, să vedeți, ăăă, că nu avem, ăăă, nimic din inventarul, ăăă, ambasadei. Deci, cu alte cuvinte, încerci să îmi spui că farfuriile și tacâmurile sunt în apartamentul șefului de misiune. Da, confirmă Dobre, aproape tremurând. Foarte bine, trece pe inventar, adevărul: "se găsesc în sufrageria șefului de misiune". Ambasadorul are dreptul să utilizeze inventarul ambasadei, întrucât acolo se pot organiza mese cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să poată s-o șteargă. M-am Întors În apartamentul meu și mi-am luat revolverul. Am așteptat pe lîngă Savoy și m-am uitat după puști prin Cartierul Francez. Pe la prînz mi s-a făcut foame, am mîncat o farfurie de stridii cu un pahar de bere și m-am simțit brusc atît de obosit, că atunci cînd am ieșit din restaurant, picioarele mă lăsau ca și cum m-ar fi secerat cineva din spatele genunchilor. Am luat un taxi și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
asta. Conduceam pur și simplu pe-acolo ca să treacă timpul pînă la cinci după-amiază, cînd Începeam să bem. Erau cinci sau șase vizitatori care se adunau regulat În fiecare după-amiază la Evans acasă. Fix la cinci cineva bătea Într-o farfurie de tablă și striga „Ora de băut!”, iar ceilalți săreau cum ies luptătorii la sunetul gongului. Ne fabricam singuri ginul din alcool mexican, ca să facem economie. Martini amestecat cu ginul ăla avea un gust groaznic și trebuia să umpli cocteilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unul cu altul. Ike a făcut un gest de scuze. - Am vreo zece centogramos. Prea puțin pentru mine, oricum. Am și niște coca. - Intră, am zis. Am deschis ușa. Casa era-ntunecată și avea un aer Închis. Haine, cărți, ziare, farfurii murdare și pahare erau Împrăștiate pe scaune și pe mese și pe podeaua murdară. Am dat la o parte un teanc de reviste de pe o canapea jerpelită. - Stai jos, am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lui, știrbă și cu buzele strînse, Îți dădea impresia că e cusută. M-am dus În baie să-mi iau ustensilele. Ac, pipetă și o bucată de vată. Am pescuit o linguriță din chiuveta de la bucătărie, dintr-o grămadă de farfurii murdare. Ike Bătrînu’ a rupt o fîșie lungă de hîrtie, a umezit-o În gură și a Înfășurat-o la capătul pipetei. A fixat acul peste gulerul de hîrtie umedă. A desfăcut un plic cu grijă, să nu-mprăștie conținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bărbat, luat tuberculos și mort după scurtă căsnicie, rămăsese văduvei prin testament. Dăduse însă moșia Ruginoasa unei instituții de binefacere, dar nu se despărțise de obiectele din casă: argintăria masivă pentru 40 de tacâmuri, servicii duble de ceai și cafea, farfurii etc., cu coroana domnească și monograma domnului; toate uniformele, decorațiile, cărțile erau la locul lor. Aveai o ciudată impresie să vezi pe descendentul lui Ion C. Brătianu trăind în cadrul lui Cuza detronat de bunic. Trecuseră trei ani, George, doctor în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
F. W. Kent, Household and Lineage în Renaissance Florența: The Family Life of the Capponi, Ginori, and Rucellai, Princeton University Press, Princeton, 1977, p. 200. Important pentru rectorii florentini (că și pentru ambasadori și comisari) era să aibă cantități de farfurii de argint, adesea împrumutate și prietenilor; example în Giovanni Chellini da Sân Miniato, Le ricordanze, ed. Maria Teresa Sillano, Franco Angeli, Milano, 1984, pp. 85-86, et passim. Asupra importanței atașate acestui tip de funcție de florentinii obișnuiți nu există o sursă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se compunea mai mult dintre acei ce erau timizi la discuțiuni, dar îndrăzneți la mâncare, dădu năvală la masă așezându-se cam pe la mijlocul ei, ca să poată apuca și din dreapta și din stânga; iar după ce fiecare își luă locul și după ce primele farfurii fură golite și primele rânduri de pahare supte, Iacob Negruzzi, care era în capul mesei, ceru cuvântul ca să deie samă despre activitatea literară a "Junimei". Domnilor! zise el, rădicându-se în picioare cu paharul în mână. Societatea "Junimea", care a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se înfățoșază cu o tabla. Ah!... strigarăm noi într-un glas răpezindu-ne ca lupii asupra tablalei. Când cole, ce să vezi? Pe tabla erau așezate patru felii de pâne subțiri ca hârtia de țigară, de te prevedeai printr-însele, o farfurie cu alune și... atâta tot. Ei, asta ne-a scos din sărite. Da bine, Manolucă, îi zisei eu simțind că mi se suie muștarul la nas; a trebuit două ceasuri, ca să ne aducă la cinci oameni patru felioare de pâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și... atâta tot. Ei, asta ne-a scos din sărite. Da bine, Manolucă, îi zisei eu simțind că mi se suie muștarul la nas; a trebuit două ceasuri, ca să ne aducă la cinci oameni patru felioare de pâne și o farfurie cu alune? Se vede că ne iei pe noi drept veverițe și tu te crezi făcător de minuni ca Hristos, care cu cinci pâni a hrănit cinci mii de oameni. Apoi dacă-i vorba pe păcăleală, stai să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
văzând cu ochii. Se vede că așa e făcut omul, cu cât i se umple burta cu hrană bună, cu atât i se deșartă inima de voie rea. Uitase el acum baș-buzuciile noastre și veselia își recâștigă iarăși drepturile dinaintea farfuriilor pline. Acsânio!, poronci el babei cei colțate, dacă-i așa, adă trei gărăfi de vin de cel vechi; numai bine o să ne ajungă câte o jumătate de garafă de căciulă. Unde merge mia să meargă și suta! Să trăiești, Manolucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răsturna casa cu susu-n jos. Dacă din întâmplare aveam o căruță tocmită dinaintea scărei, el, de frică să nu fie uitat, se urca cel întăi în căruță, de unde nu mai era cu putință să-l dai jos. Nici chiar sunetul farfuriilor, muzica cea mai plăcută urechilor lui, nu-l atrăgea; trebuia să-i dau demâncare în căruță, ca să nu rămâie flămând. Dealtfel, se bucura de un apetit fără păreche. Eu n-am avut fericirea să-l văd vreodată sătul, dispus a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
masa întinsă, încarcată cu felurite mezeluri, ne așteptau două tacâmuri: unul pentru Millu, și altul pentru mine, căci familia de gazdă era în ziua aceea absentă din Spătărești. Acolo, așăzat îndemânatec pe jilț, la lumina unui mare candelabru, dinaintea unor farfurii pline, și a unor butelci de asemenea pline, mă simțeam cuprins de un fel de voie bună, care îmi îndoia pofta de vorbă și pofta de mâncare. Eram la mii de poște departe de orice grijă, într-unul din acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]