5,111 matches
-
Închiși Într-o colibă căreia Îi dăduseră foc. — Au bătut ușa În cuie și au tras cu săgeți aprinse În acoperișul de paie. și râdeau, blestemații... Eu eram În pădure să aduc lemne. Am auzit caii și urletele lor de fiare și m-am ascuns Într-o scorbură. Am stat acolo nebun de groază. Nu știu cât am stat, o zi, două... Mai mult am zăcut leșinat de groază și de slăbiciune. N-am avut apă să-mi ud buzele... mai târziu am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe cavalerul căruia Îi sărise În ajutor. Acesta zăcea nemișcat alături, plin de sânge și atât de palid, Încât Simeon Îl crezu mort. „Să nu-l las așa, ca pe un câine la marginea dru mu lui, să-l sfâșie fiarele. Să-l Îngrop, bietul băiat...“ Era Însă prea slăbit. Se gândi să se târască până la mânăstire, să-i che me pe călugări. „Nici asta nu pot. Nu mă pot mișca. Am să mor și eu. Mai bine stau nemișcat și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi clădiră o colibă, chiar lângă bisericuță, pe locul ales de el. I-ar fi făcut și o casă de lemn arătoasă, dar sfântul - așa Începură să-l numească - se Împotrivi, spunând că pentru păcatele lui și o vizuină de fiară era prea bună. Oamenii Îl venerară și mai mult. Îi aduceau și de ale gurii, legume, lapte și fructe, câte-o găină pe care o scăpaseră din ghearele dijmuitorilor. Sihastrul le ceru să nu-și mai prăpădească avutul. Singurele lucruri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În creaturile Sale. Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare și ticăloșie. Fii Înțeleaptă ca șerpii. Pândește ca fiarele pădurii. Ascultă și nu răspunde. Nu te aduna cu oameni pe care nu-i cunoști. Nu primi nimic de la ei!. Nu le În credința nimic. Du-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
foile pe care ți le las aici. După aceea Îl ungi iar și așa mai departe. Alifia asta are grăsime de urs. Din ea și din frunzele pe care le vezi, trece În trupul rănitului toată tăria pământului și a fiarelor, așa cum le-a lăsat Dumnezeu. și să-i răcorești mereu fruntea cu apă ținută În vasul ăsta de argint. Argintul are puteri tămăduitoare neobiș nuite. și să trimiți mâine pe careva la mine ca să-mi spună cum se mai află
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de multă vreme această clipă. Johannes rânji cu cruzime. — De data asta și nobilul meu frate va trebui să se plece În fața adevărului. Până acum l-a apărat de dragul bărbăției lui, dar Eglord nu e un bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice fiară. Dacă ții la răzbunarea ta, nu trebuie să afle nimeni ce-ți spun acum. Altfel, tot pla nul nostru se duce de râpă. — Stăpâne, Îți sunt cu desăvârșire devotat. știu că-ți datorez
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu cruzime. — De data asta și nobilul meu frate va trebui să se plece În fața adevărului. Până acum l-a apărat de dragul bărbăției lui, dar Eglord nu e un bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice fiară. Dacă ții la răzbunarea ta, nu trebuie să afle nimeni ce-ți spun acum. Altfel, tot pla nul nostru se duce de râpă. — Stăpâne, Îți sunt cu desăvârșire devotat. știu că-ți datorez viața și astăzi ți-o voi datora
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
poartă mâna stăpânului, și nu pentru că și-ar cunoaște victima. Dacă faci așa, vom izbuti. Altfel mă Îndoiesc că-mi vei putea fi de folos. Mie și dorinței tale de răzbunare... Eglord nu e numai o brută, ci și o fiară vicleană și nu trebuie să afle că i se cunosc fărădelegile. De data asta a Întrecut măsura. și bănuiesc că are și niște prieteni care-l ajută. și de aceștia trebuie să ținem seama. A răpit-o pe domnița Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mea și că vrem să petrecem câteva ceasuri plăcute, departe de ochii stăpânului. Ce puteam să-i spun altceva omului, cum să-i explic de ce ne ascundem? Iertați-mă, oamenii sunt bănuitori, se tem de Adalbrecht ca de o adevărată fiară. Nimeni nu cutează să i se Împotrivească. Nu degeaba e prieten cu Eglord. — Bine ai făcut, bine ai făcut! Nu te ruga de iertare! N-aveai Încotro! Adelheid Îi puse mâna pe umăr. — Eu Îți sunt Îndatorată și nu știu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din această carte? "Metamorfoza", de exemplu, e un poem greu, îl scrii cu sufletul pe masă, nu știi dacă mai scapi după aceea. Dar cînd scrii nu te gîndești să scapi, te simți ca vînătorul care a dat de urma fiarei magice al cărei trup nu l-a văzut nimeni vreodată, deși toată lumea vorbește despre ea. Nu mai contează cine e vînatul, cine e vînătorul, hăituirea e totul. A fost comentat mai mult poemul "Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos", de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sperați. Casa sufletului meu și oaspeții săi A.B.Am intrat în casa gândurilor tale, cum mă primești? La ce să mă aștept? Poți să te aștepți la orice. Ești în cîmp deschis, cu stelele deasupra. Te poate sfîșia o fiară. Poți să ai o aventură pe rîu, gen river-rafting. Casa mea e afară, nu e înăuntru. Nu poți să-ți faci casă sub nimic. Iar noi, oamenii, sub nimic chiar suntem. Poți muri oricînd, chiar dacă eu vreau să te salvez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în Istoria lui, de acum câțiva ani. Deși, nu prea am dreptul să-i reproșez, pentru că de atunci nu i-am mai oferit nicio carte. Când ne-am reîntâlnit, după mulți ani, la vila scriitorilor de la Neptun, i-am oferit Fiara impară. Mi-a zis: "Domnule Mărășanu, credeam că ai renunțat la poezie!?" Așa s-a întâmplat și cu alți critici de primă instanță literară. Este o infirmitate a mea, aceea de a nu ști să lucrez la propria imagine. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cocoașa) lor. O altă urmă a lor o constituiau așa numitele „horele zânelor”, care nu erau altceva decât cercuri iscate din bătătorirea pământului de câtre masculii ce se Învârteau În jurul turmelor de femele și viței pentru a le apăra de fiarele sălbatice. Mâncarea bine conservată de indieni o constituie așa numitul pemmican, obținut din fâșii de carne uscată la soare, sau la fum, până se Întăreau. Era apoi pisarea, până se făcea pulbere fină, asezonată cu diferite condimente. Conservarea avea loc
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și speram că-l voi vedea devenind un om de nădejde. Acum am încercat să vorbesc cu el. Cum m-a privit și ce mi-a spus m-a îngrozit pur și simplu. Ăsta nu mai e om, e o fiară, măi! Nu știu cine a putut să-l transforme pe el așa de profund. Să vă feriți, să nu cădeți în mâinile lui, că vă zdrobește. Datele despre contactele lui Eugen Țurcanu cu angajați ai Securității ori cu administrația închisorii lipsesc în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și primitoare cupe, se umple cu o iubire infinită, asemenea îndrăgostiților topiți de pasiunea sentimentelor ce niciodată nu vor putea fi descrise cu adevărat și explicate cu ajutorul logicii mentalului... Am vrut puteri paranormale - am primit Spiritul, am dorit să... îndoi fiarele cu mintea - am învățat puterea iubirii. Iată de ce am afirmat că am primit infinit mai mult decât am cerut! În povestirile ce urmează am încercat să relatez tuturor celor ce se caută în Spirit - și nu numai lor - evenimentele, trăirile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fi plecat din prima! Da, dar eu doream să primesc imformații despre energia Kundalini, voiam să învăț să lucrez pe chakre ( Cum spuneau, oare, ăia, în revista lor paranormală, că trebuie să le rotești?) ca să prind puteri magice, să... îndoi fiarele și să-mi înfrâng dintr-o singură privire, dușmanii... Am ajuns printre primii la sală. Cred că am fost al treilea. Eram atât de bine pregătit psihic pentru experimentul la care urma să mă supun de bună voie încât, inițial
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
minunile ce sau întâmplat în lume, de la facerea lumii până acum; în a 6a din Istoria lumii; în a 7a tot felul de povești; în a 8a istorii minunate; în a 9-a pentru creșterea pruncilor; în a 10-a fiarele cele sălbatice, buruienile cele folositoare și florile cele minunate; în a 11-a starea lumii subt câte stăpâniri și câte neamuri și religii sunt pe lume; în a 12-a Întâmplările Țării Românești și a Moldovei, arătând care au fost
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
autorul, cu ceva mai mult control, ar putea da lucrări bune. Dl. G. Rotică publică o poezie, îngrijit scrisă: „Scrisoarea dușmanilor” care însă ar fi câștigat mult prin eliminarea unor versuri ca: „Eu văd cu scârbă scrisul: sunt slove de la fiara ce puii își așteaptă cu prada de la noi Că inima dușmană nu-i inimă de om!” Mai mult ne oprim asupra poemului „In memoriam... lui Petre Liciu”, datorit domnului George Voievidca care mai publică în acest număr versuri de o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
omul politic Gheorghe Barițiu, cu „casa jefuită, nevastăsa cu un copil la piept, cu altul de mână, pribeag prin Țara Românească, fără adăpost și în mângâiere, el însuși în prinsoare muscălească, purtat de la Câmpina la Cernăuți și aici aruncat în fiare, de unde abia intervenția familiei Hurmuzachi îl putu elibera...” lucrează și la scoaterea ziarului Bucovina. Mediul torționar exista în Bucovina ocupată. Românii din Bucovina, dar mai ales intelectualii, învățătorii și preoții au fost vulturii cărora adesea li se stricau cuiburile, nevoiți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
trebuia să-i lichidăm". Un licăr de conștiință îl îndeamnă la un gest disperat. Taie cu cuțitul un alt brigadier din lagăr, cu speranța că va scăpa de a mai fi dus la numărul 9. Este prins și legat în fiare, dar pentru puțină vreme. Va veni personal Alexandru Drăghici care-i luase locul mazilitului Teohari Georgescu și-l va strămuta la nr. 9 pentru a "lucra" cum mai "lucrase". Hotărît să nu mai "lucreze", joacă pe cartea bolnavului psihic. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
greu previzibilă „Înainte”. Politica, virusul ei - combinat, se’nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici - politicienilor de ieri și de azi. Ca și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vocației mele - cea de romancier. Nu atât prozatorul care sunt, ci romancierul este, probabil, cel mai „aproape”, cel mai Îndreptățit de a „ataca” acest concept care face și a făcut groază atâtora...; ne amintim, nu-i așa, de Sfinxul, de fiara ce aținea calea trecătorilor care voiau să intre În cetatea Tebei și care Îi prăvălea de pe Înaltele stânci dacă nu puteau răspunde unei șarade! Deoarece romancierul, așa cum Îl Înțeleg eu, după ce am asimilat „lecția” marilor modele romanești engleze, franceze, rusești
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1999, 2005, 2011) Mitologia științifică a comunismului (1999, 2005, 2011) Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit (1999, 2007) Pentru o istorie a imaginarului (2000, 2006) România, țară de frontieră a Europei (2002, 2005, 2007) Mitul democrației (2003) Între Înger și fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până În zilele noastre (2004, 2011) Jules Verne. Paradoxurile unui mit (2005) Omul și clima. Teorii, scenarii, psihoze (2005) Tinerețe fără bătrânețe. Imaginarul longevității din Antichitate până astăzi (2006) Occidentul. O interpretare istorică (2007) Napoleon III
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Întemeietor al Portugaliei, aplecându-mi puternic capul pe spate. Marchizul stă în picioare, cu privirea ațintită spre centrul istoric al orașului, mărginit la orizont de dunga albastră a râului Tajo. Alături de el, un leu cu înfățișare prietenoasă simbolizează, presupun, teribila „fiară” tectonică pe care a îmblânzit-o marele om de stat. De la poalele coloanei Pombal, Avenida da Liberdade coboară în pantă, flancată de coroane de palmieri și fântâni arteziene. Intru cu Vasile într-un magazin de suvenire portugheze, unde suntem imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]