6,379 matches
-
Viitorul companiei tale poate să mai aștepte? Ridic din sprâncene. Nu crezi că e cam... iresponsabil din partea ta, Luke? — Compania mea n‑ar fi avut absolut nici un viitor, fără tine, strigă el, aproape furios, și nu îmi pot reprima un fior de încântare în tot corpul. Știu ce ai făcut de la Michael. Cum ai prins‑o pe Alicia. Cum l‑ai avertizat, cum ai descoperit totul. Clatină din cap. Habar n‑am avut. Dumnezeule, fără tine, Becky... N‑ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în biroul ei și m-aș așeza în fața calculatorului, de ce a vrut sè-mi arate Muzeul?! Mè strèduiesc sè fiu atent la cuvintele ei, dar acestea, neascultètoare, i se evaporè de pe buze că într-un abur cețos ce mè învèluie cu fiorii dulci ai unei promisiuni deșarte, Grigorescu, culorile blânde de varè calmè, portretul unui vechil, nu-i rețin numele, controversă din jurul acestui tablou, eforturile pe care Muzeul le-a fècut că sè-l achiziționeze, Matei e departe, urmèrind-o vrèjit, felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unde și când?! Îmi ridic ochii spre geamul aburit al trenului, afarè ceață deasè a înghițit totul, fècând sè disparè cerul, dealurile, pèdurile, casele presèrate pe vèile râului, învèluind totul într-o vrajè albè și umedè care aproape îți dè fiori, Desi fac aceastè cèlètorie în fiecare lunè de mai bine de zece ani, oricât m-aș strèdui sè recunosc prin perdeaua grea de neguri, frânturi de peisaj și sè reconstitui mental locurile pe care le traversèm, mi-e imposibil sè-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aș putea vedea, mi-e teamè sè privesc peste marginea abisalè a lucrurilor, Nu vè aplecați în afarè! avertismentul de pe cadrul de lemn al ferestrei trenului, Ne pas se pencher en dehors! dar numai gândul proximitèții ei cumplite îmi dè fiori reci, ea vorbind încontinuu, incoerent, smucindu-și din când în când capul, ca pentru a-mi atrage luarea aminte, foindu-se, Ori de câte ori își schimbè poziția pe banchetè, emanând în aer un miros persistent de haine îmbâcsite, de urinè și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aspectul unui imn de slavè marital, și-a pierdut din semnificația să originarè, desacralizându-se și, devenind nimic mai mult decât o poveste pe care fiecare epocè o reinterpreteazè variat, conferindu-i un stil propriu, oculteazè într-un plan secund tragicul fior al nașterii Celui care va muri pe cruce pentru oameni, În plus, astèzi, situându-ne în orizontul generos al consumismului și al estetizèrii rafinate a vieții, Crèciunul nu mai e o sèrbètoare a creștinismului, ci o sèrbètorire a gustului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
avea poftă de nimic. Îl aștepta pe Iancu. Pentru prima oară lipsise două nopți la rând și se temea. Se apropie de fereastră. De acolo, de la etaj, vedea bine poarta casei. Ascultă. Nu se auzea însă nimic. O trecu un fior rece. Își strânse șalul mai bine și își rezemă fruntea de geam. Își aștepta băiatul, la fel cum îl așteptase cândva pe Alecu. Și asta o neliniștea, îi rănea inima cu zimții aceleiași suferințe. Oare va retrăi din nou coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
enjoy. Eram înconjurată numai de sălcii cu mantile voluptuoase de zăpadă... Și, printre ele, doar o licărire fantomală, o cărare a nebuniei, o lunecare desfătătoare... Am pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân, sălbatic, răscolitor care-i stătea agățat, ca o femeie nebună, de gâtul lui. Ah, teribil intrument tzambalul! A desferecat totul în mine. Mi-a căzut încet blana, mi-au alunecat șalvarii, mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Guibert. Pictorul auzea doar râsetele celor doi. Intraseră sub jetul cascadei, acolo unde nu mai putea să vadă nimic altceva decât o perdea de curcubee. Închise ochii și se răsuci cuprins de stări contradictorii. Pe de o parte, un minunat fior de viață. Pe de altă parte, o tristețe vecină cu deznădejdea. ― Îl pierzi! Dacă ajunge la trăsură, acolo va fi și Babic. Cu el, nu mai ai nici o șansă. Într-adevăr, cei doi părăseau poiana, ajutându-se reciproc să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sacrificat zece mii dintre oamenii lui. Nimeni nu mai știe nimic despre soarta lor. Dacă nu au fost luați prizonieri, atunci i-au căsăpit mujicii sau au murit din cauza gerului. Nu aveau cum să scape. Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o aprecieze cum se cuvenea... La început, privea fix, se uita la tot ce era în jurul său, simțind nevoia feroce de a lua totul și de a-l imprima înlăuntrul său, fiecare detaliu, fiecare tușă. Privea până era cuprins de fiori, până se întâlnea cu ceva de necrezut, aflat chiar acolo, în fața ochilor săi, care îl ținea prizonier. Închidea ochii să verifice dacă într-adevăr pătrunsese înlăuntrul său, așa cum spera - ca să vadă dacă peisajul din fața sa putea fi evocat oricând dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de lapte de bivoliță din bidon, unde îl pusese lăptarul. „Căsătoria e în lucru.“ În timp ce aștepta un răspuns, se plimba în lungul camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul său plac, lăsând apoi mâna să-i cadă înapoi în poală. Noaptea se scurgea mai departe. Sub el, totul era tăcut. Și totuși Sampath stătea și privea. La un moment dat, simțise un fior de groază străbătându-i inima, dar nu-i căutase sursa, nu se gândea dinainte la ceea ce avea să se întâmple în ziua următoare, iar fiorul dispăru la fel de repede cum apăruse. Orele se scurgeau una după alta. Trecu de miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
totul era tăcut. Și totuși Sampath stătea și privea. La un moment dat, simțise un fior de groază străbătându-i inima, dar nu-i căutase sursa, nu se gândea dinainte la ceea ce avea să se întâmple în ziua următoare, iar fiorul dispăru la fel de repede cum apăruse. Orele se scurgeau una după alta. Trecu de miezul nopții. Era luni, ultima zi de aprilie, și în livadă totul era liniștit. Familia dormea și maimuțele stăteau tăcute în arborele de guava. Erau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza furiei. Pe măsură ce aceasta se apropia, iar trăsăturile îi deveneau mai limpezi, Alison a simțit cum un fior de gheață începe să-i urce prin antebrațe. Nu era sigură, fiindcă nu văzuse decât o singură fotografie, dar... —Luca? a încercat ea să spună. Aceea este... —Mama! Giorgio a sărit de pe scaun și-a început să se târască pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jessica la piept, Fiona s-a ridicat și-a părăsit baia în căutarea fiului ei vitreg. Simțea că i se face rău la gândul a ceea ce putea să descopere. Deschizând ușa de la dormitorul băiatului, femeia s-a simțit invadată de fiorul glacial al celei mai profunde stări de frică: băiatul stătea nemișcat, întins pe beanbag, în mijlocul camerei. Avea ochii închiși și brațele răzlețite în lături. Urechile îi erau acoperite de căști, iar Fiona auzea sunetul înfundat care-ți dădea de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
emisiune pentru copii, care se revărsa dinspre televizorul din bucătărie, dar altfel apartamentul era invadat de o tăcere stranie. În plus, în aer se simțea un miros de ars. E cineva acasă? a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de găină pe brațe. Poate Caitlin trebuise să plece cu Milly de acasă, dar era ceva total necaracteristic pentru ea să lase luminile aprinse și televizorul mergând. Intrând iute în bucătărie, Nick a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dau seama din expresia ta și după tonul tău că n-ai reușit s-o convingi să-ți devină cea mai bună prietenă, a spus Luca ridicând întrebător dintr-o sprânceană. Alison a clătinat din cap, scuturată de un mic fior. —Ba mi-a tras și o palmă. Lui Luca i-a scăpat telecomanda din mână. Ce-a făcut? a strigat el ridicându-se în picioare, astfel că scaunul a zgâriat podeaua. Asta e complet inacceptabil. O sun chiar acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Milly. —Ei, știi... De când a murit Caitlin, Nick, a intervenit Jenny cu precizie. Nu trebuie să evităm să spunem lucrul ăsta. Caitlin a murit, dar nimeni n-a uitat-o. Susan a simțit cum îi urcă pe spate in fior imperceptibil. În cameră s-a lăsat, dintr-odată, frigul și, preț de câteva secunde, toată lumea a tăcut. Milly nu părea să fi observat că numele mamei ei fusese pronunțat. Da, ei, oricum, și-a dres Nick glasul. Eu și Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la nunta noastră. În timp ce se îndrepta către dormitor, acolo unde Nick tocmai își punea în dulap costumul închiriat pe care trebuia să-l returneze a doua zi, Susan și-a amintintit episodul respectiv și-a simțit cum o trece cu fiori. — Poți să-mi desfaci fermoarul? Doamne, e un adevărat chin să îmbraci și să dezbraci rochia asta! Când fermoarul i-a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta era pentru prima dată când i se întâmpla așa ceva. Da, vino înapoi lângă mine, i-a spus James și-a bătut perna de lângă el în chip de invitație. Acum că un ac uriaș fusese înfipt în bula plină cu fior sexual a Juliei, femeia și-a conștientizat aspectul. Așa că și-a așezat pantofii lângă pat, și-a scos ciorapii cu grijă și s-a prăbușit lângă James, în capul patului. —Vino-ncoace, i-a spus bărbatul zâmbind, apoi a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el, cu brațele larg deschise, dar bărbatul a făcut imediat un pas înapoi și s-a ferit de ea. —Nu te apropia. Am nevoie de timp ca să mă gândesc. —Să te gândești la ce? Fiona s-a simțit cuprinsă de fiorul înghețat al panicii. Până și furia lui David era de preferat acelui comportament. Bărbatul s-a dus la comodă și-a deschis primul sertar din stânga, acolo unde stăteau cheile de rezervă ale mașinii. Setul original era încă în geanta Fionei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de parcă Julia ar fi fost un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-o învârtea ca s-o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile alea minuscule, care plâng și se cacă din belșug. Oftând, femeia a așezat salopeta în mijlocul hârtiei albastre din cutie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sau căldura lui, și întinse mâinile într-o ultimă încercare de a-l reține când el se ridică în picioare și se îndreptă spre ieșire. Afară, vântul continua să plângă molcom. Era frig și se înfofoli în jaique, pe când un fior inevitabil îi străbătea spatele; nu știu dacă fusese din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopții ce se deschidea în fața lui. Era ca și cum s-ar fi scufundat într-o mare de cerneală neagră; și de-abia făcuse primul pas, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
strămoșilor. Niciodată, sub nici o formă, un targuí nu avea dreptul să pășească fără voie pe domeniul altui imohag, și cu atât mai puțin călăuzind niște străini incapabili să respecte vechile tradiții... Când Mubarrak-ben-Sad a deschis ochii în acea dimineață, un fior i-a străbătut spatele, groaza care de câteva zile îl stăpânea în somn l-a cuprins acum treaz fiind și, instinctiv, și-a întors privirea spre intrarea sheribei sale, temându-se că va vedea, în sfârșit, ceea ce îi provoca spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]