4,726 matches
-
se învîrteau mai mulți, spărgând ce le cădea în cale și războindu-se mai ales cu registrele în care erau însemnate învoielile și datoriile oamenilor. Petre trecu în curtea cealaltă. Între cele două clădiri înghesuiala era mai mare. Mulțimea se frământa în același loc, așteptând parcă o poruncă sau măcar un semn. ― Unde-i boierul cel bătrîn? întrebă Petre într-un grup de mânioși. ― Adineaori I-au dus în casă, răspunse totuși un glas. Flăcăul nu recunoscu nici pe cel ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-un ciocoi? În vreme ce unii ocărau pe cârciumar, alții se frământau să-i vestească apropierea armatei, care cu spaimă, care cu mânie și toți cu priviri întrebătoare, ca și când de răspunsul lui ar fi atârnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic: ― Acu ce-i de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cosmina. — Oribil, se strâmbă Papi. — El zice că e un gest de smerenie. Cum a fost umilința lui Iisus, care a spălat, înainte de Cina cea de Taină, picioarele ucenicilor. — Ce are scormonitul prin gunoaie cu Iisus ? ridică din sprâncene Papi, frământându-și între degete o șuviță din părul verde. Omul tău e nebun de legat. Stai să vedem, spuse Efrem Sirul, care veni cu ezitarea plânsurilor sale. — Nu poți cunoaște oamenii decât trecând prin starea de umilință, răspunse Cosmina, deși se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scânteietoare care zbura înaintea lui. Trunchiurile uriașe aveau scoarțe solzoase, iar crăpăturile lor neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități, frământată de o adiere ce nu venea de niciunde. Iar lucrul cel mai neobișnuit, ce contribuia la sentimentul de armonie pe care îl simțea în toată ființa sa, era că nimic în jur nu pornea sau nu se încheia în unghi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu poți să fii Dumnezeu, hotărî Costică, trecându-și cârjele dintr-o parte într-alta. Nu poți să frămânți aluatul, ca noi, ca să-l faci pe Adam cel șchiop sau pe Adam cel chior. Tu n-ai mâini, nici picioare. Ești un fel de înger, asta ești. Încât cei doi Dumnezei și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fruntea și rămase cu privirea neclintită pe oglinda retrovizoare. Până când îl văzu, la ieșirea din secția de poliție, pe omul în uniformă îndrumându-l pe bătrân, dar părând că-i vorbește cu asprime, căci omul încu viința după fiecare propoziție, frământându-și sacoșa în mâini. Polițistul îi arătă către bulevardul Lascăr Catargiu, apoi făcu semn spre dreapta. Omul mulțumi, dar nu mai avu cine să-i răspundă. Chibzui câteva clipe, apoi porni, cu pași înceți și capul plecat, încât nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
spus că doctorul Sun Pao-tien a sugerat să păstrez vestea gravidității mele până în luna a treia. Îi urmez sfatul. De câte ori este posibil, mă desfăt în grădină, iar aceste ore plăcute mă fac să-mi fie dor de familia mea: mă frământă dorința de a-i împărtăși mamei această veste. În ciuda „secretului“ meu, nu după multă vreme soțiile și concubinele imperiale află despre sarcină. Sunt copleșită cu flori, sculpturi din jad și felicitări. Toate concubinele fac efortul de a mă vizita. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o golise pentru noi. Grupul evacuaților stătea la câțiva metri de noi, cu paharele În mână, cu fața aprinsă de rușine, În timp ce noi ne-am așezat În jurul canapelei. Philip mă trase În poală și Începu să mă frece pe picior, frământându-l În felul acela care gâdilă neplăcut și doare În același timp. Îmi pregăti o votcă tonic, folosindu-se de sticla de Grey Goose de patru sute de dolari care fusese imediat depusă pe masa noastră, și salută fiecare persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
secolului al XIX-lea, dar azi este considerată "cu totul depășită" (I. I. Russu) și fără valoare lingvistică și istorică. El nu pornea de la un izvor istoric ori filologic important, ci, precum mărturisește deschis, "pleacă de la o chestiune ce-l frământa chinuitor: cum se poate admite că românii ar fi mai vechi decât alte ginți (neamuri) pe aceste pământuri asupra cărora par să aibă și chiar ridică pretenții de dominare? Ei care nu au nici o cultură proprie și drepturi istorice consfințite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întreprindă o cercetare obiectivă-să descopere adevărul istoric, dar apare evidentă și repulsia savantului de cabinet, spiritul polemic. Din întreaga sa operă transpare un sentiment straniu și faptul obiectiv, că românii trăiau pe pământul Transilvaniei ca locuitori străvechi. Întrebarea ce-l frământa pe Roesler: "Cum să fie românii mai vechi decât popoarele conlocuitoare (ungurii și germanii), care aveau un nivel de viață și cultură superior la mijlocul secolului al XIX-lea și mai înainte? Singurul răspuns pe care l-a găsit el, pornind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
simpli mercenari, după Anna Comnena. Dar ei manifestă de la început o înclinație spre viața așezată, alături și împreună cu vlahii. Aici, în sud, dăinuia de secole un fond de populație locală (romanică), păstorească, vlahii, în locurile unde de multă vreme se frământau pecenegi, cumani, bizantini. Contactul barbarilor (cumani) cu populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării, românii din întinsa câmpie munteană, a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
polonezii Fink și Trszinski, plecați din Londra cu destinația Moldova. Făcându-se ecoul reacțiunii țariste, „Albina românească” cerea, în mai 1849, nici mai mult, nici mai puțin decât scoaterea emigrației polone de sub protecția dreptului public european. Toate straturile societății erau frământate, îndeosebi țărănimea, care, în multe cazuri, refuza să lucreze proprietarilor. Pe de altă parte, la intervenția lui Adam Czartoryski, fusese numit consul al Franței la București, în februarie 1849, Eugène Poujade, în care se puneau speranțe serioase de sprijin, în vreme ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Când locul lui Palmerston a fost luat de Robert Peel, socotit filo-rus, Nicolae I s-a hotărât să acționeze. Aflat la Londra între 31 mai și 9 iunie 1844, țarul și-a împărtășit într-un mod voalat gândurile care-l frământau. Și a spus că Imperiul Otoman trebuia menținut, dar este, totuși, un „om muribund” și că este necesar să se aibă în vedere prăbușirea lui, în care caz nu este îngăduit ca moștenirea lui să cadă în mâna unei singure
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Și totuși, această femeie tânără și radioasă nu mai este, asemenea domnișoarelor, în faza de ucenicie. A trecut deja de un promontoriu și navighează, cu toate pânzele în vânt, către maturitate. Însă nu există nicio îndoială că tocmai asta o frământă, o face vulnerabilă. În zare se profilează deja asfințitul... Iată de ce simte și acum nevoia să-și dovedească sieși că nu și-a pierdut nimic din prospețime, din farmec, că poate fi încă seducătoare. Lăsându-se atras în joc, partenerul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tinerei cu palma. A doua tentativă, își închipuia el, fusese încununată de succes, căci reușise în sfârșit să pună mâna pe ceva "carne. Carne adevărată. Caldă. Fermă. Uau". Fericit și plin de mândrie, se apucase atunci să strângă și să frământe carnea aceea așa delicată. Dar vai! Convins că ține în mână "un sân drăguț și cald", nu pipăise de fapt decât brațul durduliu al partenerei sale, așa cum îl lămurește amicul său Oscie la ieșirea de la cinematograf. Ce confuzie! Și ce
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rezultate vor fi confirmate de cercetări și teste suplimentare, vom asista la unul dintre cele mai importante și mai satisfăcătoare rezultate din istoria psihoterapiei (Barlow, 1988, p. 447). După aproape două decenii de studii și teste suplimentare, întrebarea care îi frămîntă pe medici și cercetători deopotrivă este următoarea: Putem fi de acord cu afirmațiile lui Barlow?. Primul pas în găsirea răspunsului este să analizăm criteriile unui tratament eficient pentru tulburarea de panică și agorafobie. Scopurile tratamentului Tulburarea de panică și agorafobia
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sociale persistente, absența unei viziuni unice a societății îi șochează pe observatori. În 1839, haosul, față în față cu pluralitatea componentelor populației și cu ruptura care desparte cele cîteva familii conducătoare de comunitățile alăturate, absența conștiinței sociale și civice îl frămîntă în asemenea măsură pe Colson, încît el declară: "Ni s-a vorbit atît de frumos despre un nou spirit, despre un entuziasm arzător pentru gloria națională, de eforturile făcute pentru perfecționarea limbii, încît nu putem să credem într-o regenerare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
gîndirii, filosoful Constantin Noica. Era obligatoriu să se pătrundă pe o cale contrarie unui discurs ideologic care ținea loc de știință și a unei ritualizări a puterii, în timp ce constatarea zilnică făcea să izbucnească neputința oamenilor de a schimba lumea. Filosoful frămîntat de reflecția asupra filosofici grecești, C. Noica, vine din grupul de intelectuali apropiați de Nae lonescu. Născut în 1909, el s-a format în Franța și Germania, între anii 1931 și 1940. Adeziunile lui ideologice, trecerea lui rapidă în rîndurile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mare a denunțat-o în mod repetat. În persoana lui Le Bon reînvie parcă ilustra tradiție a savanților amatori și pamfletari reprezentați prin figuri proeminente de felul lui Mirabeau, Mesmer ori Saint-Simon. El continuă tradiția, dar în sînul unui mediu frămîntat de schimbări rapide. Acest medic de provincie, mic de statură, iubitor de trai îndestulat, a abandonat repede practica medicinei pentru a se lansa în vulgarizarea științifică. Succesul lucrărilor sale îi permite să trăiască din scris și să-și croiască propria
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și cea a Revoluției Socialiste, mereu anunțată, niciodată realizată. Viața sa în exil și cea de conducător al partidului bolșevic ne aduce aminte de cea a lui Marx. Amîndoi au primit o educație tradițională și au trăit în medii asemănătoare, frămîntînd ideile și cunoscînd dificultăți asemănătoare. Multă vreme, activitățile lor practice se desfășoară între biblioteci și întruniri. Acest lucru ne arată că statele ar trebui să fie mai neîncrezătoare față de oamenii izolați, închiși între pereți acoperiți de cărți, decît de conducătorii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să-l contrazică pe preot? Dacă don Terentio, care fusese de când îl știa un om cu capul pe umeri, socotea lucrurile altfel decât omenii de toată mâna și chiar de el, de ce să nu urmeze voința lui Dumnezeu? În timp ce era frământat de astfel de gânduri, făcu drumul înapoi, bătu din nou la ușă, și fără să-i lase timp lui don Terentio să zică oarece, spuse: Provoacă numai necazuri, rupe crengile pomilor, omoară veverițe, iepuri, vulpi; se-ntoarce noaptea târziu acasă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiecărui și nu permiteau preferințele unuia sau altuia. Lui Tommaso mai ales i se refuzau textele cerute. Nu lipseau însă urgențele: să adune lemne pentru vatră și bucătărie, să secere iarbă pentru vite, să ajute la repararea unui acoperiș, să frământe făină pentru păine. Sutana lui era mereu murdară, nu fiindcă așa voiau, ci fiindcă era trimis dintr-o parte-ntr-alta, ca pe-o suveică, fiind el cel mai mic și mai robust, se foloseau de el pentru treburile umilitoare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de euforie subtilă îl împinse înainte ca pe un cerșetor. Chiar așa și era, nu? Fusese așa încă de când se dusese cu părintele Costantino la Placanica, cu codrul de brânză în traistă și cu pâinea pe care Catarinella i-o frământase și copsese în timpul nopții. Mereu un cerșetor: sărac, luat în șuturi de toată lumea, brutalizat în temniță și la mânăstire, mai rău decât o broască-râioasă care cel puțin, după cum spuneau vechile legende, noaptea putea să mănânce felii de lună fără jenă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
eternă dintre om și Dumnezeu. Atena este cetatea spiritului căutător de adevăr, bine și frumos kalokagathia. Ca o mare cultură, ea a unit imanentul cu transcendentul, propunând modelul paideic ideal. Este perioada de punere a marilor probleme și întrebări care frământă spiritul elin, conturându-se tipul unei pedagogii sui generis. În schimb, Roma este cetatea praxis.-ului, unde totul începe în legendă și se termină în ruină. Din punct de vedere gnoseologic, se poate vorbi de un eclectism cultural, de un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]