5,423 matches
-
Jaffa să vină aici și să ceară o vilă la Tel Aviv. Și bineînțeles, hai să împărțim Ierusalimul în două. Știi de câte ori e menționat Ierusalimul în Coran? Spune-mi, știi? Uri se uita în tavan, chinuindu-se să-și ascundă frustrarea. Maggie vorbi în locul lui. — Serios, chiar nu suntem aici... —Zero. Formă cifra cu degetul mare și arătătorul. Un zero mare și gras. Noi ne rugăm pentru întoarcerea în Ierusalim de trei ori pe zi în ultimii două mii de ani; ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât și împingând-o în jos. Cu putere, de parcă ar fi vrut să contrabalanseze întregul ei corp. Opuse rezistență, ținând spatele drept, refuzând să se aplece. Simți frustrarea din atingerea mâinii care acum împingea mai puternic. În cele din urmă, bărbatul acela, sau altul, vorbi: o voce masculină din spatele ei scoase un singur cuvânt: „mașină“. Deci asta era. O împingeau pe bancheta din spate a unei mașini. Cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urmă spuse: Cred că trebuie să se refere la Haram al-Sharif, exact locul în care ați fost. Labirinturile sunt ca tunelele, nu? Și orașul model. Așa vorbim toți despre Ierusalim, evrei și musulmani. Sigur, dar unde? întrebă Uri, trădându-și frustrarea. — Când spune „Mergi spre vest“, e posibil să-ți indice drumul prin tunele? —E un singur drum pe care deja l-am urmat. De data aceasta vorbi Maggie, nemaiputându-și reține exasperarea. — Îmi pare rău. Nu-i nimic, spuse Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
umane, care este capacitatea de satisfacere globală a nevoilor și trebuințelor primare - adăpost, hrană, securitate, instrucție medie etc. Adică, a acelor necesități capabile să asigure nu supraviețuirea larvară a speciei, așa cum se Întâmplă În prezent din cauza terorii lipsurilor și a frustrărilor, ci existența și dezvoltarea ei eliberate de constrângeri și limitări generatoare de inhibiții. Pentru asta e nevoie să depășească stadiul convulsiv al luptei cu natura și cu spaima zilei de mâine. Teama de viitor stă la originea celor mai multe dintre nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici un caz. Citiți-i cu atenție pe acești savanți, În aparență neutri și echilibrați, și o să observați că rareori studiile lor se rezumă la cercetarea faptelor și la analiza lor științifică. Felul În care le abordează și le evaluează divulgă frustrarea comentatorului nemulțumit că trebuie să accepte modest această ipostază. De multe ori Însă Își dau În petic, substituindu-se inconștienți personalităților la care fac referire, se indignează de erorile lor, au soluții mai bune, idei mai ingenioase, rezolvări superioare. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
neliniște și de dorința de a evada. Toate astea se știu; din acest motiv, tentativa ta de a părăsi Centrul În maniera În care ai făcut-o a fost privită cu Îngăduință și Înțelegere. Dincolo de anumite privațiuni inerente și de frustrarea pe care o induce lipsa contactului cu exteriorul, cu lumea, În general, trebuie să fii de acord cu mine că Centrul nu este nici o pușcărie, nici o cazarmă sau o celulă de teroriști fioroși. Cu micile ei rigori, rămâne totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poartă mizerabil. Îi tratează ca pe sclavii din colonii. Directorul lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și angajații năpăstuiți au vrut să-l împuște. E furioasă mai ales de neputințele ei, boli, privațiuni, frustrări. În autobuz intră în discuție cu un bătrânel amărât, jerpelit. Schimbă între ei vorbe în doi peri. Îl alintă cu „boșorogule“. Mi-l prezintă: coleg de serviciu ieșit la pensie. Pe mine mă recomandă: coleg de liceu care vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi pasă de el. Mi-e milă cel mult de mine, că-mi irosesc puterile (și viața) făcând la anii mei muncă de salahor și trăind dintr-o leafă de nimic. Dar, probabil, așa începe invidia, începe ura, începe amăreala frustrărilor. Doamne, ajută-mi, să nu-mi copleșească sufletul mizeriile astea. Lasă-mă cu ale mele, cu puterea și voioșia de a munci, lasă-mi sărăcia și bucuria de a face ceva și, mai ales, Doamne, apără-mi sănătatea. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e lesne de Înțeles, Niña Carmen, care, În pofida stoicismului cu care Îndurase pînă atunci maltratările lui, Într-o noapte Îl Împinse jos din pat cu un brînci violent și surprinzător, nepotrivit pentru o femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
până i-a dat sângele. Plângea. Se... — Da, Judy, știu asta - știu foarte bine. Am vrut să spun „de ce“. De ce făcea asta. — Sunt sigură că nu trebuie să-ți spun tocmai ție că e un simptom clasic al tulburărilor și frustrărilor extreme. Nu, într-adevăr, nu trebuie. Dar Ben e un băiat cu capul pe umeri - chiar vrei să-mi spui că din cauza plecării mele a cedat brusc și a devenit nevrotic? — Nu spune asta! Nu fi așa dezinteresat de fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și un izvor cu apă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Puteți ridica mâinile spre cer
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
etc. I. Morala, această repulsie față de iertare Omul este un mamifer trist care se piaptănă. César Vallejo Cu timpul, personajul ideal în care ne proiectăm capătă însușiri de spirit călăuzitor. Încet încet, ajungem să îi încredințăm totul, întreg bagajul de frustrări convertite în aspirații, în ambițiile care să ne împiedice prăbușirea. E mult mai puternic decât noi pentru că deja străin de noi, autonom într-un imaginar care confecționează, aici jos, realitatea. Pe cerul fiecăruia stă ca un zeu fără nuanțe, fără
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu o facem însă ca să fim iertați de instanța divină, înnoiți, curățiți, ci pentru că altfel nu ne putem situa: fără o astfel de confirmare în ecou suntem bolnavi. Dacă am
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de supraoameni nebuni, și nu va înțelege în ruptul capului cum de am putut trăi liberi. * Să mori gândind o idee, iar moartea să nu-ți întrerupă gândul. * Mă feresc instinctiv de fiecare dată când întâlnesc un intelectual, nu din frustrare sau de panica pe care ar cuprinde-o plăcerea de a-l asculta, ci pentru că am impresia că stau lângă un om care nu vrea să piardă nimic, să dăruiască nimic, convins că definitivul spiritual pe care și l-a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care îl turmentează deschid ochii omului de rând, că, în fine, ar face parte dintre aleșii care ar putea reprezenta nația în fața unei improbabile „comisii“ ideale susține și îndreptățește concluzia irevocabilă că după o mie de ani de iobăgie amprentele frustrării s-au implantat adânc în genele valahilor bântuiți de mania scrisului. Mai înainte vreme nu scriau decât progeniturile clasei nobiliare sau, și mai în urmă, scribii, apoi călugării, ființe care nu profesau sclavia, făpturi scutite de îndobitocire. Urmașii dezlegați de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
asta, niște sabotori. Oferim, în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele. În mod terapeutic, scriitura vine mai întâi cu lehamitea, apoi cu furia, pentru ca într un final să se oprească la clarviziunea că te-ai înșelat atât de amar nic, încât numai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
câmpuri, în noiembrie. Încet-încet, ne vom confunda cu acest om absolut, atotputernic și atoateștiutor, este inevitabil; apoi îl vom descalifica și îl vom reduce la tăcere. Pentru că nu avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul absolut, ne înfurie. Față de el ne situăm clipă de clipă și pentru totdeauna în fundătură, în culpabilitatea îndărătnicului sau în umilința neputinciosului. * Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai puțin când în loc de un jurământ au fost două, și încă și mai puțin când în loc de două au fost trei. În acest caz, totuși, nu a mai existat altă soluție decât să se recunoască, deși cu un oarecare sentiment de frustrare profesională, că secretul oficial fusese bine păstrat, convingere empirică cu care s-a arătat de acord sistemul central de calcul al ministerului de interne, care, după multă stoarcere, coagulare și combinare, amestecând și dând din nou miile de fragmente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toți încercau să oprească pentru o clipă mașinile cu scopul de a culege de la pasageri, pe viu, din sursă directă, expresia sentimentelor care-i anima pe cei întorși în revenirea lor forțată acasă. Cum era de așteptat, găseau de toate, frustrare, descurajare, furie, dorință de răzbunare, n-am plecat de data asta, dar vom pleca altădată, edificatoare afirmații de patriotism, exaltate declarații de fidelitate față de partid, trăiască partidul de centru, trăiască partidul de mijloc, mirosuri urâte, iritare din cauza unei nopți întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
celălalt se limită să spună, Foarte bine, acum puteți să vă retrageți, eu îmi voi asuma sarcina de a face să ajungă asta la destinație. Comisarul se urcă în mașină, întoarse și demară spre oraș. Mâhnit, cu un sentiment de frustrare absolută, încerca să se consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lentile din oglindă ai unui bărbat. Ochelarii Îi aparțineau lui Pierre, fostul iubit parizian al Sophiei. —Pierre, am oftat eu. —Vai de mine, Dumnezeule, ești teafără? mă Întrebă, Îngrijorat. Nu vrea să se ridice, spuse Hélène, cu un oftat de frustrare. —Te doare ceva? Da, și i-am promis lui Hunter că mă Întâlnesc cu el la P’tite Ravine, dar eu nici măcar nu mă mai pot mișca de-aici. Haide, spuse el, trăgându-mă cu delicatețe În sus, ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în atâta voință la un copil atât de mic, dar pe mine mă înfuria și, cu cât se prelungea acest conflict suspendat, cu atât frustrarea mea era mai mare. — Îți e dor de mama, nu-i așa, Lucy? am întrebat-o într-o seară. — Îmi e grozav de dor de ea, mi-a răspuns. Mi-e așa de dor, că mă doare inima. Și vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că nimeni de bună-credință nu poate nega faptul că aceasta a fost o cură benefică, mai ales în raport cu excesele național-comunismului (dar nu numai). Doar că Europa însăși nu este cu adevărat „post-națională”, și cu atît mai puțin România. Mai mult, frustrările sociale care nu au întîrziat să apară au putut fi canalizate și apoi manipulate, în numele „poporului”, spre și printr-un discurs populist, preluat rapid de întreaga clasă politică, astfel încît se poate vorbi în prezent, cu o oarecare doză de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]