7,117 matches
-
vibratoarelor și de acid. Deși era lipsită de lumină, această aripă a coloniei era încă alimentată cu energie. Câteva aparate izolate și console de control luceau slab, branșate, desigur, pe grupuri auxiliare. Wierzbowski își trecu o mână înmănușată peste o gaură cu un diametru incomparabil cu cel al unei mingi de baschet. ― Ultimul careu. Au ridicat baricada asta și s-au retras acolo. ― O hotărâre înțeleaptă, comentă Goman, dând cu piciorul într-o sticlă de plastic. Secțiunea medicală avea generatoare auxiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Hudson ezită și se îndreptă, ușurat că avea, în sfârșit, ceva de făcut. Hicks o privi pe Ripley și dădu aprobator din cap. ― Afirmativ, aprobă comtehul care-și regăsise stăpânirea de sine. Pornesc de-ndată. Dacă vrei să vezi toate găurile din strecurătoarea asta, o să ți le arăt... Ajunse la consola ordinatorului și Hicks se duse la sintet. ― Vrei să-ți dau de lucru, sau te-ai gândit deja la ceva de făcut? Bishop părea că ezită. Asta se datora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de epurare a atmosferei, cei doi roboți-santinelă stăteau de pază, nemișcați și vigilenți. Liniștea nu era tulburată decât de bâzâitul ușor al detectoarelor de mișcare. C-ul scruta culoarul pustiu, iar lumina-martor de funcționare pâlpâia necurmat. Ceața pătrunse printr-o gaură din plafon, umplând, învolburată, pasajul. În contact cu pereții metalici, ceața se condensa în picuri care cădeau pe sol. Arma nu trăgea în această ploaie neașteptată; era prea inteligentă și selectivă. Ordinatorul ei putea să stabilească o distincție între un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să atragă atenția creaturilor, după care în încăpere se instală o tăcere jenantă și Bishop se pregăti să plece. Una din perforațiile datorate acidului, dovadă a luptelor dintre coloni și asediatorii lor, forma o mare deschizătură în pardoseala laboratorului medical. Gaura dădea spre labirinturile de pasaje și canale, din subsol. Anumite țevi dintre acestea fuseseră adăugate după construirea coloniei, și tocmai într-una din aceste țevi se pregătea să intre Bishop. Androidul se strecură prin deschidere contorsionân-du-se. ― Cum se prezintă? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
O lumină albă indica locurile în care trasoarele aprinseseră niște materiale inflamabile. Podelele erau presărate cu cadavre calcinate și răsucite în poziții grotești: un osuar biomecanic. Mai multe corpuri se prăbușiră și dispărură: acidul scurt din rănile lor săpase o gaură mare în sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu' se-ntâmplă? (Hudson modifică reglajele aparatelor lui, descumpănit.) Dar te se-ntâmplă, unde sunt? ― De necrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ar fi fost complet orb în acest pasaj cilindric. Cel puțin nu-i era teamă că se va pierde. Tunelul lega aproape în linie dreaptă centrul de exploatare de turn. O geană slabă de lumină pătrundea în pasaj printr-o gaură pe partea dreaptă. Curiozitatea era inclusă în programul său emoțional. Se opri pentru a privi printr-o deschizătură produsă de acid. Ar fi dorit să se orienteze singur decât să se bazeze exclusiv pe planurile furnizate de ordinatorul central. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acid și diluă lichidul gălbui care rodea podeaua. Sufocată, Ripley se prăbuși. Gâtul îi era străbătut de zgârieturi roșietice. Se ridică anevoie alături de Hicks și Hudson. Potopul încetă și sirena tăcu. Apa care șiroia pe dulapuri și instalații dispărea în găurile produse de acid. Hicks se uită țintă la cilindrii de stază. ― Cum dracu' au făcut să iasă din cutiile alea? Nu se poate întrerupe un câmp de stază dinăuntru. Ei, drăcie, eram cu nasul în ecrane: ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mijloc de acces în clădire: un pasaj pe care noi nu l-am descoperit. ― Și totuși ne-am gândit la toate, mormăi Hicks. Hudson se dădu mai departe de ușă. ― Cincisprezece metri. ― Habar n-am cum de-au reușit. O gaură de acid într-o conductă. Un pasaj subteran declarat blocat din greșeală. O trecere pe care colonii au adăugat-o sau pe care au modificat-o fără să se mai sinchisească să o treacă pe planuri. Nu știu mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
erau prinși în capcană. Vasquez dădu capul pe spate și privi în sus. ― Suntem sub un puț vertical. Dar e neted, fără nici o asperitate, imposibil de escaladat. ― Căcat! Hicks luă aparatul de sudură, îl aprinse și începu să taie o gaură în conductă. Metalul topit picura pe el, iar pasajul strâmt se umplu de scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură și strigă:) Newt! Stai pe loc. Venim la tine! Copilul căzuse într-o gaură din cea de-a doua ramură a puțului. Peste tot locul, împânzit de canale și tuburi, de plastic, numai apă, care-i ajungea fetiței până la brâu. Era luminată doar de câteva raze care pătrundeau printr-un grilaj greu, prins sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de sasul exterior era neantul. Ici și colo apărură câteva găuri și femeia se zbătea încă pentru a scăpa de chingile scaunului. Aerul începea să iasă din Sulaco, aspirat fiind de vidul nesătul al spațiului cosmic. Un suflu de aer pătrunse în buncăr și Ripley izbuti în sfârșit să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cu o mână lovi comanda de siguranță a ușii interne a sasului; panourile porniră imediat să se închidă uruind, aidoma unor fălci de oțel, exact deasupra ei. Ripley își reluă cu repeziciune urcușul. Sub ea, acidul își continua lucrarea și găurile se lărgiră, se împreunară. Suflul de aer scăpând în spațiu se făcea și mai violent și-i încetinea ascensiunea. Newt plecase din rețeaua de canalizare din podea și se ascunsese în pădurea de rezervoare de gaz; atunci când încărcătoarea, Ripley și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar își formă repede părerea că era probabil salonul apartamentului îngrijitorului. - Mulțumesc, spuse el politicos. Când se dădu înapoi de la ușă, aceasta se închise cu un pocnet. Gosseyn se întoarse și plecă. Asta pentru cazul în care era spionat prin gaura cheii. Numără până la treizeci, pentru că bărbatului mai în vârstă îi trebuia cam un minut să ajungă la telefon. Fotografie mental o porțiune de podea din locul în care se afla. Apoi făcu saltul dodecimal în locul fotografiat lângă alcov. Când deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
eliberam câte-un exemplar și ne apucam să-l lucrăm. Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor pipăind foile fragile, și asta ne dădea aripi. Mihnea secționa paginile cu lama, fin, delicat, savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de vată, tiparul azvârlit de pe-o pagină pe alta, desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pe străzile laterale, treceai liniștit: canalele se-aflau la locul lor, fixate de-un secol în piatra cubică; doar capacele lipseau. Se furau cu furgoneta, noaptea, la lumina lanternei; la mare căutare erau cele din 1928, cu belciug și patru găuri de-aerisire. Dacă ieșeai din București, le găseai pe la Glina sau Voluntari, prin curțile oamenilor. Asfaltarea arăta ca un sezon de tranziție, cu două anotimpuri: Mica și Marea Asfaltare. Nu trecea un an în care cele două anotimpuri să lipsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau Voluntari, prin curțile oamenilor. Asfaltarea arăta ca un sezon de tranziție, cu două anotimpuri: Mica și Marea Asfaltare. Nu trecea un an în care cele două anotimpuri să lipsească. Mica asfaltare începea la 15 martie și ținea câteva zile: găurile lăsate în bătaie de joc după montarea de cabluri, conducte sau fire electrice cereau să fie umplute cu nisip sau piatră cubică. Unde întorceai privirea, de la Aviatorilor la Unirii, descopereai echipe de muncitori bubuind în asfalt cu niște baroase triunghiulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după montarea de cabluri, conducte sau fire electrice cereau să fie umplute cu nisip sau piatră cubică. Unde întorceai privirea, de la Aviatorilor la Unirii, descopereai echipe de muncitori bubuind în asfalt cu niște baroase triunghiulare de lemn: se „tasa carosabilul“. Găurile adânci erau peticite cu un amestec de bitum și pietriș, în care lipsa primului trebuia compensată printr-un preaplin de nisip și pietricele: se „punea mixtura caldă de la stația de-asfalt“. În două, maximum trei săptămâni, șanțurile reapăreau, piatra cubică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile clădirilor cu zece etaje. M-am frecat la ochi, ferindu-i de soarele metalic și-obositor: lumina aluneca peste cărămizi, ricoșată din sticla albastră. Am ocolit gaura de pe Șelari (canalul, unul din cele mai mari din zonă, avea probabil valoare istorică: dispăruse imediat după ’90), și-am oprit lângă „Hanul cu Tei“. Înainte s-o cunosc pe Maria, crezusem că-i un restaurant, nu o galerie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva mai sincer. Nu așteptam un premiu; în loc, am mai luat un șut. „Morții mă-tii de jigodie! Hai, Penciule.“ Au ieșit amândoi, în același pas; un domn și-o doamnă, călcând manierat. Probabil așa mergeau și pe stradă. Prin gaura geamului a apărut și capul lui Penciu: „Jigodie!“ „Gura, Penciule! Hai la dispecerat!“ Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, înainte să leșin. Despre leșin v-aș putea spune multe, aș avea și răbdarea și priceperea să povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina, cu tot cu mine. Orice nu-mi convenea se ducea prin pâlnie: prieteni, iubite, colegi, clădiri, amintiri. Ceaușescu începuse treaba; eu doar o continuam, turnând ani, stări și evenimente în gaura lui neagră. Mihnea avea dreptate: noi rămâneam aceiași, dar orașul își schimba formele, arhitectura, chiar și oamenii. Te trezeai dimineața, toate păreau la locul lor, până ajungeai la geam. Soarele nu bătea la fel. Copacul de după perdea nu-și păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se învrednicea să le-arunce. Erau ca imensa colecție de dopuri și pungi a maică-mii: cine știe când puteau să mai folosească? Hainele duceau în spate eroismul lor, te atașai de ele ca de-o ființă vie. Coseai la găurile din hanoracul kaki până nu mai rămânea loc să bagi acul. Îl curățai o dată pe an, prin martie, cu peria înmuiată-n zăpadă, afară, în curtea din spatele blocului. Adidașii făcuți la „Pionierul“ și luați pe sub mână din fabrică țineau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niște fotolii de piele. Ajunsesem un străin în propria mea țară, un intrus printre oamenii ăștia noi. Ceva se pierduse pe drum, și nu doar capacele de canalizare dispărute noaptea. O luai pe străzi, la întâmplare, și te împiedicai în gaură după gaură; după ce terminaseră cu gurile de canal, țiganii trecuseră și la capacele mici, pătrate, de gaze. Ca să faci fier vechi din astea, trebuia să le strângi pe toate; nici o problemă, dacă încărcai repede și demarai cu căruța. Capacele fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de piele. Ajunsesem un străin în propria mea țară, un intrus printre oamenii ăștia noi. Ceva se pierduse pe drum, și nu doar capacele de canalizare dispărute noaptea. O luai pe străzi, la întâmplare, și te împiedicai în gaură după gaură; după ce terminaseră cu gurile de canal, țiganii trecuseră și la capacele mici, pătrate, de gaze. Ca să faci fier vechi din astea, trebuia să le strângi pe toate; nici o problemă, dacă încărcai repede și demarai cu căruța. Capacele fuseseră montate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin război și recesiune, rămăseseră nemișcate după cincizeci de ani de comunism. Acum lipseau din doi în doi metri, parcă strada fusese decupată de-un dobitoc. Aveai impresia că te plimbi pe-o cartelă Jaquard; dacă le cercetai de-aproape, găurile erau deja înfundate cu crengi, noroi și frunze. Mai dispăruseră și casele vechi, cu marchiză de sticlă și îngerași grăsulii deasupra ferestrelor. Orașul le îngrămădise printre blocuri, fugărindu-le dintr-un cartier într-altul, până nu mai rămăseseră decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă aveai nevoie de-o curea, mergeai la magazin, ți-o cumpărai și plecai fericit cu ea în pungă. Acasă, descopereai că îi mai trebuie vreo patru găuri ca să-ți țină nădragii. Trăgeai la curelar: ia-l de unde nu-i. Pe locul atelierului bâzâia acum un salon de coafură, cu masaje artistice și căști de-alea cât pepenii. Ieșeai cu capul umflat de-acolo, dacă insistai, îți făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]