5,057 matches
-
frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Și îi zic te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul. Îi deschid clapa și formez 911. Și o voce de femeie zice: — Poliție, incendiu sau medicală? Și eu zic medicală. — Locația? întreabă vocea. Și-i dau adresa barului de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându-și pe geam capul tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l audă toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trezeam ori pe drumuri, ori direct la pușcărie!... Păi tu, tată, te-ai descurcat, dar mie la ce o să-mi mai folosească meseria de frizer?... Că doar nu-ți închipui că după cursuri o să mă duc acasă, cu sculele în geantă, la domnul profesor Barbilian, ca să-i potrivesc freza și mustața!... replică Victor, cu zâmbetul pe buze. Ei, nu vorbi așa, băiete, nu vorbi așa, că nu se știe niciodată! îl preveni grav Ticu. Bine, tată, așa să fie cum spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri din țigara lui și azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și mă-nvață ca să spun Că am suflet de român. Vișan Georgiana-Larisa, clasa a VI-a Școala Gimnazială Mușătești - Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilării Uite, timpul a trecut Parcă ieri s-a petrecut: Am plecat la grădiniță Cu o geantă și-o rochiță. M-am jucat, cât m-am jucat Dar grădinița s-a terminat Eu la școală am plecat Și multe am învățat. Păpușile le-am lăsat, Mingile le-am așezat Cărțile mi le-am schimbat Cu ghiozdanul am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Privirea înainte și urmează-ți calea!” Da, privirea înainte! Mă ridic în picioare. Oare ce vreau să fac? Nu știu, dar de mult nu mai acționez cu logică. Cu o mișcare scurtă și hotărâtă, mă învârt pe călcâie, îmi ridic geanta de jos, și urmez drumul șerpuit al muntelui. Nu știu unde mă duc, ce voi face și cum îmi voi reveni, cum voi reuși să trec peste sentimentul de vină ce-a pus stăpânire pe mine. Tot ce știu e că trebuie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitat la mine, care eram întinsă pe jos și m-a salutat strigând: Ciau, îngeraș! Pe urmă, a dispărut. M-am ridicat la rândul meu și m-am scuturat de frunzele ce mi se lipiseră de haine. Mi-am luat geanta trântită pe jos și mi-am adus aminte: aveam ore. Tot drumul spre clasă am stat cu capul în pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește-ți geanta de voiaj. - Ți-a spus de ce? - Pentru siguranța ta. - Dar tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie ca Loïc să mă ierte... Glasul i se frînse.Lacrimile se prelinseră În tăcere pe obrajii zbîrciți, fără ca ea să dea semne că vrea să le șteargă. Mult mai tîrziu, Întinse mîna spre geantă și scoase un plic din hîrtie groasă, cu marginile sfîșiate. Pe un colț al plicului, În stînga, figura antetul spitalului din Brest. Scoase din plic niște foi acoperite cu un scris mărunt și chinuit, apoi se Îndreptă de spate, merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Anne Bréhat Îi adresă o privire grăitoare. - Că doar asta stă scris pe biletul lăsat victimelor, nu e așa? Replica usturătoare a lui Fersen fu acoperită de sirena bacului, care anunța plecarea iminentă a navetei spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse din urmă și Îi luă autoritar geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse din urmă și Îi luă autoritar geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise pe drum la ce i-ar fi putut spune pentru a o reține, decis să nu folosească decît În ultimă instanță singurele argumente care i-ar fi putu schimba părerea, făcînd-o totodată să-l deteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pomană. - Îi făgăduisem să-l urmez, declară ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna după geanta de voiaj ca să i-o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și o porni pe pasarelă cînd vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la Morgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care s-a dus să ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd geanta de voiaj pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se temea de nimeni și de nimic, evita totuși privirea fiicei ei; Gwen Înțelese că nu-și scuipase Încă tot veninul. - Vorbește, dă-i drumul, de ce ai spus asta?... - Eu unul nu vreau să știu nimic, strigă Ronan Înșfăcîndu-și geanta de voiaj. Ne-am săturat de ura dumitale Împotriva familiei Kersaint! Juliette nu e ca ei... - Juliette e verișoara ta primară! - Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
când în când. Părea fascinată de povestea celor trei Philipi triogamici și vorbea numai despre iubitul ei de la mii de leghe distanță. Comunica cu el exclusiv pe calea undelor de câtăva vreme; celularul și laptopul, pe care le purta în geantă, erau singurele instrumente ale iubirii. Dar ce este iubirea altceva decât o încrucișare de unde calibrate pe aceeași frecvență și nimic mai mult? Poate tocmai de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență a câmpurilor ei o poate distruge. Și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îmi pun colierul la gât și toate trei ne întoarcem, din nou, către oglindă. E perfect. Absolut spectaculos. Secretara logodnicului meu are un gust desăvârșit. — și am pus mâna pe un exemplar în avans din Sunday, ciripește Lucille, deschizându-și geanta Judith Leiber și scoțând o tăietură din ziar, pe care mi-o întinde. Claire Truman, Randall Pearson Cox III Claire Truman, fiica Patriciei și a regretatului Charles Truman din Iowa City, Iowa, și Randall Pearson Cox III, fiul lui Lucille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
țină cineva în brațe - să te țină cu-adevărat în brațe. Inspir profund, inhalând parfumul slab de eucalipt al șamponului ei. Mama mă strânge și mai tare în brațe. Am ceva pentru tine, iubita mea, îmi spune ea scoțând din geantă o punguță din catifea. Colierul cu perle al bunicii tale. știu că întotdeauna ți-a plăcut, așa că m-am gândit că ar putea juca rolul de „ceva vechi“. — Vai, mami, abia răsuflu eu, mângâind cu degetele perlele reci și lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de însuflețită - de fapt, eram încă mult prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla goală în geantă), eu și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când am ajuns, ne-am prăbușit pe patul ei japonez și am analizat întreaga întâlnire. — Cred sincer că te-a plăcut, a murmurat ea înainte să cadă într-un somn adânc - gest care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu mă duc decât să mă întâlnesc cu ea, Mar, am șoptit, cu toate că, la ora 9:30 am, eram încă singurele două persoane prezente din colectivul editorial. — Poftim?! a țipat Mara pe un ton scăzut. După ce mi-am îndesat în geantă mai multe copii ale CV-ului, m-am îndreptat către ușă. — Mă întorc, i-am promis. — Ai face bine să te întorci, a strigat ea după mine. * * * Era o zi de iunie neobișnuit de răcoroasă, dar, în vreme ce mergeam repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Morfina, bat-o vina! Pe mine, nimic nu m-a dat înapoi, draga mea! M-am întors imediat la lucru! N-aveam nici măcar un scutec, n-aveam nici pătuț. În primele patru luni de viață, Simon a dormit într-o geantă de voiaj. Vivian a zâmbit cu nostalgie amintindu-și asta. — Ăla a fost primul an în care numărul de bestseller-uri publicate de mine a trecut de-o sută. Mă simțeam de parc-aș fi nimerit în mijlocul unui univers abracadabrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ai sunat, iar voi o să vă vedeți luni, la opt-treizeci pm. — Minunat, am repetat și eu ca un ecou. Vai! Poate că vocabularul, compus dintr-un singur cuvânt, al lui Deirdre era contagios. Am deschis ușa garsonierei, mi-am abandonat geanta pe podea, am făcut doi pași și m-am prăbușit pe canapea ca o sirenă a filmelor din anii ‘40. Eram recunoscătoare fiindcă aveam după-amiaza liberă. Aveam multe lucruri la care trebuia să meditez. Multe chestii de disecat. Decizii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am gândit la sărutul nostru și-am simțit cum încep să mă înroșesc, din vârful degetelor de la picioare și până în creștet. Mă întâlneam cu Randall Cox. Mi-am pescuit mobilul din geantă, am sunat-o pe Bea și i-am dat raportul, din spatele palmei cu care-mi acopeream gura... nu mai puteam să țin secretul nici măcar preț de câteva străzi. Freddy auzea, de pe scaunul șoferului, urletele de fericire ale prietenei mele. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]