9,375 matches
-
sa soție prea puțin timp până la moartea neașteptată a acesteia (1921). Adolescența și tinerețea îi vor sta sub semnul crizelor de tuberculoză osoasă. Mai târziu, când își câștigase cu multă muncă autoritatea de romancier de succes, cedează unei dictaturi fără glorie precum cea a lui Carol al II-lea, conducându-i gazetele oficiale, pentru ca după război să se supună uneia de-a dreptul funeste, care, e drept, îl făcea în 1955 academician. În 1940 i se întâmplase ceva și mai cumplit
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
RL, 1994, 48; Petraș, Lit. rom., 19-21; Mănucă, Analogii, 210-215; Petrescu, Studii transilvane, 58-63; Gabriel Dimisianu, Un Procopius român, RL, 1998, 28; Dan Croitoru, Cronica unei „iepoci”, RL, 1999, 7; Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui Titus Popovici, RL, 2000, 47; Dicț. scriit. rom., III, 855-858; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001, 213-227; Popa, Ist. lit., 1022-1025; Dicț. analitic, III
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
1982; Régine Andry, O femeie singură, București, 1983; William Dean Howells, Un caz modern, București, 1987; Catherine Lépront, Clara Schumann. Viața la patru mâini, pref. Alice Mavrodin, București, 1993; Louis Bozon, Femeia vieții mele, Marlène, București, 1993; Jean d’Ormesson, Gloria Imperiului, București, 1996; Alain Decaux, Abdicarea, București, 1999; Paul Marie de la Gorce, Ultimul imperiu. Va fi secolul XXI american?, București, 2002; Richard Labévière, Dolarii teroarei. Statele Unite și islamiștii, București, 2002. Repere bibliografice: Alexandru Balaci, François Mauriac, „Un adolescent de altădată
RAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289136_a_290465]
-
ale militarilor români pe frontul din Galiția. Spiritul juvenil dă scrierii, cu accente reportericești, o notă de prospețime și sinceritate. Schițe de război sunt prezente și în broșura Prin Basarabia românească (1919) sau în volumul Bătălia de la Mărășești. Zilele de glorie ale Armatei I Română (1919). Notele de aici sunt importante și din punctul de vedere al martorului ocular, fiind documente cu o certă autenticitate. Ca poet, M. s-a manifestat cu versuri scrise sub influența lui Octavian Goga, ca în
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
bănățean. SCRIERI: Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară, București, 1915; ed. (Martiriul cătanelor. Însemnări de război ale unui soldat român din armata austro-ungară), Lugoj, 1919; Prin Basarabia românească, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești. Zilele de glorie ale Armatei I Română, București, 1919; Pribeag, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești, îngr. și pref. Nicolae A. Roșu și Nicolae Țirioi, Timișoara, 1977. Repere bibliografice: P. Nemoianu, Cassian R. Munteanu. Viața și activitatea sa, Lugoj, 1927; Suciu, Lit. băn., 229-240
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
Mihail Tallianu, în „Prezentul”, „Ilustrațiunea literară”, „Traian Demetrescu”, „Biblioteca modernă”, „Rodica”, „Carmen”, „Junimea”, „Românul literar și politic”, „Ilustrațiunea națională”, „Capitala”, „Contimporanul”, „Făclia”, iar după primul război mondial scrie în ziarele la care a lucrat sau în reviste precum „Literatorul”, „Flacăra”, „Gloria României”, „Imaginea”, „Acțiunea” ș.a. În răstimp traduce, pare-se foarte bine, numeroase librete de operă. Relativ târziu își adună o parte din poezii în placheta Cântecul vieții (1926). Ar mai fi scos încă una, intitulată Octombrie, de negăsit în biblioteci
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
a „bătrânilor” (coborârea în „psihea” colectivă) și a „muntelui” (atracția călătoriei). M. amendează și periodizarea epocii marilor clasici, care în opinia lui se circumscrie anilor 1866-1886, în vreme ce Junimea cunoaște epoca de început între 1863 și 1871, iar pe cea de glorie de la 1871 la 1886. Imaginea finală a marilor clasici e rezultatul unei perspective antropologice, potrivit căreia „romanticitatea” nu se rezumă la stil, ci reprezintă un mod al umanității de a se înscrie în univers. O serie de studii introductive și
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
fi cuprins tălmăcirile piesei lui Augier și a poemului lui Mistral. Înregimentat mișcării sămănătoriste și apreciat de N. Iorga, N. este, în fond, un emul întârziat al tânărului V. Alecsandri. Dragostea pentru meleagurile natale (zugrăvite în ciclul Moldova), nostalgia după gloria lor de altădată - „Când Moldova era-n floare” -, evocată într-un alt ciclu, intitulat Din cronici, într-un Imn lui Ștefan cel Mare și Sfânt ori în „tabloul” Alecsandri în lunca din Mircești, ca și melancolia sufletului însingurat, plăcerile molcome
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
RL, 1995, 31; Cornel Ungureanu, Patapievici - spectacol nonstop, O, 1995, 9; Ierunca, Semnul, 100-102; Ovidiu Nimigean, Patetica dlui Patapievici, „Timpul”, 1996, 8; George Pruteanu, Eseurile împotrivirii, „Dilema”, 1996, 173-174; Liviu Antonesei, În jurul „cazului” Patapievici, „Sfera politicii”, 1996, 40; Gheorghe Grigurcu, Gloria sus răsare, RL, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 65-70; Ileana Ioanid, Insomniacii veacului, București, 2001, 195-217; Adrian Miroiu, Un eseu: „Omul recent”, OC, 2002, 102; Ion Bogdan Lefter, Pe altă spirală a istoriei..., OC, 2002, 102; Paul Cernat, Catedrala fundamentalismului diafan
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
devine din ce în ce mai întunecată, pulsul vieții pare să bată din ce în ce mai slab, se întrevede și o coordonată religioasă în Psalm sau Închinarea poemului, iar „vreau” devine „aș vrea”: „Mă-mbată vinul vremii, cu floare de pământ, / destin întors sub coasta de amurgite glorii,/ stelarul ceas de noapte, când mor prin văi cocorii, / și-aș vrea pentru toți orbii pământului să cânt!/ Prin transparențe albe, de flaute târzii,/ Simt tot mai vag în sânge teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină o
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
1848 la „Pruncul român”, și-a exprimat, fără orgoliu, doar credința exaltată în puterea literaturii de a modela sentimente patriotice. De la poezia erotică - compuneri naive cu unele motive exotice - P. trece și fixează în cadrele versului câte o suvenire despre gloria românilor. Vestita bătălie de la Călugăreni (1848), Traian în Dacia (1860), Tudor Vladimirescu. Mișcarea de la 1821 (1862), poeme care ar fi trebuit să participe la un ciclu eroic, sunt reluate în ediții succesive ori completate cu altele, într-o avalanșă de
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
însemnările de călătorie ale lui P. Impresiuni de călătorie în România (1858) și Memoriu. Descrierea s. monastiri (1861) aparțin unui peregrin sârguincios, pornit prin locurile istorice ale Munteniei și Olteniei. El cercetează vestigii, vizitează mănăstiri, citește hrisoave și inscripții, evocă gloria apusă. Dar călătoria „cu sacul în spate”, pe jos, devine și prilej de a descoperi, cu ochi dilatat, un chip al naturii („Viziunea și acustica sa sunt terifice”, spune G. Călinescu) ori pretext pentru literaturizări, întrucât memorialul este împănat cu
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
lui Mihai Viteazul, București, 1867; Revoluțiunea română din anul 1848. Mușătoiul, București, 1868; Citera în Carpați, București, 1870; Matei Vodă la monastirea Sadova, București, 1870; Un funcționar sinucis. Fratele și sora, București, 1873; Baia de Aramă. Lucifer. Câteva poezii alese, București, 1874; Gloriile românilor. Mihai Viteazul, București, 1875; Patriotism - Vladimirescu, București, 1877; Trei sergenți. Campania românilor în Bulgaria, București, 1879; Oștenii români (1877-1878), București, 1880; Amintiri poetice istorice, București, 1881. Traduceri: Al. Dumas, Tereza, București, 1848, Trei mușchetari, I, București, 1853; Lamartine, Omul
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
rămasă doar la posibilitatea de a-și contempla dezastrul în tăcere, lucidă totuși cu privire la inexistența șanselor de supraviețuire. Dar tragicul nu beneficiază de nici o măreție, el se îneacă în grotesc, căci tragedia nu este aici ratarea individuală, cât moartea fără glorie a unei lumi întregi, epuizată, fără resursele vitalității, trăind doar în virtutea unei pure inerții istorice, ajunsă și aceasta la finalitatea sa inevitabilă. Grotescul copleșește destinul sau, mai bine zis, declinul tragic, prin arivismul altei lumi, mai întreprinzătoare, care accentuează cu
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de autoironie, fie de o lucidă mărturisire: „O destul! M-am înecat în versuri/ Și nu-s poet, sunt simplu om”. Mai mult, cedând noii orientări ideologice, autorul introduce și versuri „cerute” de momentul politic: „ca și marea ne cântă gloria/timp ce noi făurim istoria!” ș.a.m.d. O broșură din 1942, Traian Valter. Scrisoare unui erou în eternitate, este un necrolog liric, închinat unui prieten mort pe frontul de la Odessa în 1941. În arhiva lui P. există informații despre
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
Spiridon 2 7525. Șerbănescu Nicolae, 14 apartamente, București, str. Clopotarii Vechi 4, 11, str. Pietății 2, str. Cuza Vodă 19; Predeal str. Vasile Alexandri 9; Vasile Roaita 7526. Ștefănescu Petre, 5 apartamente, București, str. Bunătatea Samariteana 21, 23 7527. Ștefănescu Gloria, 11 apartamente, București, str. V. Lascăr 102, str. Văcărești 20, 64 7528. Șerbănescu Dan, 9 apartamente, București, str. N. Bălcescu 24, Bd. Tolbukin 31 7529. Șerbănescu Alexandrina, 4 apartamente, București, str. Niton 39, str. 11 Iunie 770 7530. Șoreciu Ștefan
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Rădăuți. În articolul Cioclii cărților, nesemnat, autorul se întreabă retoric: „Ce rol pot îndeplini în evoluția spiritului românesc cărțile unor domni ca I. Peltz, Mihail Sebastian, Felix Aderca, Ion Călugăru, Camil Baltazar, Isaiia Răcăciuni, Tudor Teodorescu-Braniște, Damian Stănoiu”, catalogați drept „glorii efemere, chipuri de lut, paiațe hărăzite de destin Târgului Moșilor”. Publică poezie Ghedeon Coca, Iulian Vesper, George Drumur, Neculai Roșca, George Nimigeanu, Ovid Caledoniu, George Demetru Pan. Colaborează cu proză Dan Petrașincu, Constantin Rotariu, Aurel Putneanu. N.S.
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
membră a Academiei Regale de Artă și Literatura Franceză a Belgiei și i se conferă Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze. Un deceniu mai tarziu este, consacrare superlativa în premieră feminină, comandor al Legiunii de Onoare. Dependența de „oxigenul gloriei” și sfidând nietzscheean etică modestiei, N. e o personalitate cu viața concurând opera. Eminamente prezență-spectacol, cumul de frenezii și tăceri oraculare, degajă un „farmec fizic violent”, magnetizant. Trăind narcisiac și estetic la modul săturat din la belle époque, exacerbând „pasiunea
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
este frecvent invocat („poezia ei a fost strigatul adolescenței noastre”, declară François Mauriac). Deși nu și-a asumat feminismul, a ridicat prestigiul condiției feminine și a propagat „celălalt” punct de vedere asupra erosului, stilului de viață, implicării politice, eroismului și gloriei, operând o „schimbare de sex” în modelul literar de la 1900. Trăindu-și, ca Proust, în recluziune și suferințe nevralgice ultimul deceniu de viață, locuința ei rămâne centru de pelerinaj. La 5 mai 1933, când i se oficiază funeralii naționale, zece mii
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
zămislit neștiutoru-mi suflet”. În țara are un public fidel, „mii de gingașe lectrițe române” (Paul Zarifopol), iar critică o indică drept reper pentru fizionomii literare autohtone că Hortensia Papadat-Bengescu sau Lucian Blaga. Considerată mesager al spiritului românesc, un titlu de glorie este triada feminină în care, alături de verișoarele ei, Elenă Văcărescu și Martha Bibescu, a captivat lumea literară franceză antebelica și a adus notorietate României. În vastă bibliografie care i s-a consacrat, apologetic sau polemic, o temă recurenta este tocmai
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
propriei atipii. Într-o proza sensibil contemporană lui Proust și D’Annunzio, cu performanțe descriptive și evocatoare neprăfuite de vreme, e scrisă Le Livre de mă vie, român autobiografic frânt brusc după nararea ieșirii din adolescență. Deși contestată și cu gloria declinând postum, N. a rămas o figură literară de referință prin complexitatea energică a mesajului, în care, marii topoi ai secolului romantic „își dădeau ultima bătălie” triumfala (Albert Thibaudet), iar cei ai secolului al XX-lea explodau provocator. SCRIERI: Le
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
bună cunoaștere a istoriei naționale. Informațiile coboară până în Antichitate și pe baza lor cărturarul descifrează simboluri ignorate încă de contemporanii ce încercau să lumineze începuturile neamului. Idealul pe care caută să-l refacă în timp este reprezentat de anii de glorie ai lui Neagoe Basarab. Inițiază câteva tentative de definire a „mitului dinastic” al Basarabilor, construcție pe care o opune, ca formulă dătătoare de stabilitate, vremurilor de nesiguranță politică ce învolburau Țara Românească, iar frazele prețioase, urmând tipare baroce pe care
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
violențele de limbaj, dau măsura - sau, mai degrabă, lipsa de măsură, excesul și originalitatea cultivate cu orice preț - proprie suprarealismului ca școală literară. Încrâncenat și imun la orice idealism, poetul „pipăie chiloții străvezii ai istoriei”, denunțând lipsa de substanță a gloriei și promițându-și ca, ajuns pe culmile celebrității, să-și păstreze întreg spiritul nihilist, fluturându-și „ciorapii împuțiți lângă porțile Academiei Române”. Poezia însăși devine obiect al revoltei, actul creator fiind comparat cu operația imundă a scobitului în nas: „să-ți
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
colaborare cu Theodosia Ioachimescu); Alejo Carpentier, Împărăția lumii acesteia, pref. Șt. Cazimir, București, 1963 (în colaborare cu Radu Nistor); Konstantin Fedin, Rugul, București, 1963 (în colaborare cu Isabella Dumbravă); Daniel Gillès, Jetoane de prezență. Cuponul 44, București, 1963; P. Naudin, Gloria lui Jacques Fage, București, 1963; Iuri Naghibin, Ecoul, București, 1963 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Bengt Danielsson, Insulele pierdute, București, 1964 (în colaborare cu C.A. Gâdei); Walt Disney, Donald la Polul Sud, București, 1965, Iahtul lui Donald, București, 1965
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
de frunze, București, 1977; Păsări de fum, București, 1982; Arbori cu aripi de harfe, București, 1986; Fata pescărușului, București, 1988; Păduri de oglinzi, pref. Nicolae Țone, București, 1998; Bună dimineața, noapte frumoasă, București, 1998; Tristețea firului de iarbă, București, 1999; Glorie tăietorului de lemne, pref. Ion Cocora, București, 2000. Traduceri: Jan Weiss, În țara strănepoților noștri, București, 1963; Feodor A. Abramov, Frați și surori, București, 1964 (în colaborare); Iulius Slowacki, Balladyna, București, 1964; Zoltan Jékely, Poezii, pref. Nicolae Balotă, București, 1973
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]