4,781 matches
-
și de Jos, Bilca, Voitinel, Horodnic, Frătăuți, Rădăuți, Sucevița, Marginea, Volovăț și Horodnic au venit numeroși locuitori din zona Năsăud, ceea ce a făcut ca în cadrul graiului moldovenesc, în această regiune, să se individualizeze un subgrai distinct, cunoscut sub numele de graiul mărginean, care împletește vorba din Năsăud cu cea din Bucovina. Până la desființarea județelor de către autoritățile comuniste, Vicovu de Sus a făcut parte din fostul județ Rădăuți. După semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop la data de 23 august 1939, în care partea germană
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Rusiei, atunci denumită gubernia Basarabiei (anterior, numele românesc «"Basarabia"» desemna numai regiunea denumită de Turci «"Bugeac"»). Din 1812, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui teritoriu, două concepții identitare potrivnice: «românismul» care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut de autoritățile rusești, care (fără să fie încă astfel denumit în acele vremi) promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut de autoritățile rusești, care (fără să fie încă astfel denumit în acele vremi) promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. ca stat independent începe cu 106 ani mai târziu, în 1918, când gubernia Basarabiei se constituie ca Republică democrată moldovenească. Această istorie se prelungește ca provincie a României (sub numele de Basarabia
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
istroromâni. Alți lingviști consideră însă că acest idiom este un dialect al limbii române, celelalte fiind cel dacoromân, cel aromân și cel meglenoromân. Radu Flora are o opinie aparte față de cele două grupuri, afirmând că instroromâna este un grup de graiuri ale dialectului dacoromân. În prezent istroromâna mai este vorbită în opt sate din nord-estul peninsulei Istria, în partea de nord a Mării Adriatice, în Croația. Acestea sunt Jeiăn (în transcrierea istroromânei de către August Kovačec Žei̯ân, în croată Žejane
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, de unde ar fi plecat în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor, plasând locul desprinderii lor de ceilalți români în Serbia actuală, dar admițând că erau în contact cu dacoromânii din
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
înființată în 1994 de către Petru Emil Rațiu. Alte acțiuni sunt întreprinse prin intermediul site-ului Istro-Romanian Community Worldwide al Marisei Ciceran, pentru publicarea a numeroase materiale de tot felul legate de istroromâni și de limba lor. Fiecare sat istroromân își are graiul său, cu mici deosebiri între cele din sudul masivului muntos Učka, și relativ mari între acestea și cea din Žei̯ân, din cauza izolării îndelungate cauzate de munte. Există deosebiri fonetice, morfologice (de exemplu păstrarea exprimării sintetice a genitiv-dativului în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din româna standard cel puțin în una din aceste grafii: Istroromâna prezintă unele particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre graiurile din sud pe
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
aceste grafii: Istroromâna prezintă unele particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre graiurile din sud pe de o parte și cel din Žei̯
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre graiurile din sud pe de o parte și cel din Žei̯ân pe de altă parte. În privința genului substantivelor se observă că neutrul ca în română (ambigen) s-a păstrat numai în sud: "un zid" - "do zidure" „un zid - două
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
s-a păstrat numai în sud: "un zid" - "do zidure" „un zid - două ziduri”. În Žei̯ân neutrele au trecut la masculin, dar pot avea desinența specifică de neutru plural: "doi̯ zidure". Pe de altă parte, în acest grai sunt împrumutate substantive neutre din croată fără adaptare la sistemul propriu al genurilor (exemplu: "srebro" „argint”). În formarea pluralului există mai multe particularități: Declinarea este mai analitică decât în română, genitiv-dativul formându-se în general cu "lu" antepus, substantivul putând
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
română, genitiv-dativul formându-se în general cu "lu" antepus, substantivul putând fi nearticulat sau articulat hotărât: "fil’u lu țesåru" „fiul împăratului”, "spure lu fråț" „le spune fraților”, "cuvintę i̯e lu mul’ęre" „îi spune el nevestei”. În graiurile din sud, "lu" se folosește și la feminin, dar în Žei̯ân, la feminin se folosește "le" ("le mul’åre"), și acolo mai trăiește și forma sintetică "mulʼerlʼei̭". La genitiv, înaintea lui "lu/le" se folosește "a", în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
substantiv cu articol hotărât vs. substantiv cu articol nehotărât a slăbit, articolul hotărât fiind folosit și acolo unde în română se folosește articolul nehotărât. Astfel "furåt-a åcu" poate însemna și „a furat acul”, dar și „a furat un ac”. În graiul din Žei̯ân, desinenței „-ă” din română a femininului singular al substantivelor îi corespunde "-a", prin urmare formele articulată și nearticulată se confundă: "fęta" poate însemna atât „fata”, cât și „fată”: "čåsta fęta če s-av asęra facut" „fata asta
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
lʼ-a vezut" „i-a văzut”. Formele pronumelui reflexiv: Exemple în propoziții: "i̭elʼ vút-a åsiri cu sire" „ei aveau măgari cu sine”, "omiri åv âș ńivele zapustit" „oamenii și-au părăsit câmpurile”. Formele pronumelor-adjective posesive sunt destul de diferite în funcție de graiurile principale. În graiurile din sud: În graiul din Žei̯ân: Observații: Pentru apropiere, formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Formele de depărtare: Genitiv-dativul se formează în general analitic (exemplu "lu ța" „acelei”), dar în Žei̯ân sunt și forme sintetice
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
a văzut”. Formele pronumelui reflexiv: Exemple în propoziții: "i̭elʼ vút-a åsiri cu sire" „ei aveau măgari cu sine”, "omiri åv âș ńivele zapustit" „oamenii și-au părăsit câmpurile”. Formele pronumelor-adjective posesive sunt destul de diferite în funcție de graiurile principale. În graiurile din sud: În graiul din Žei̯ân: Observații: Pentru apropiere, formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Formele de depărtare: Genitiv-dativul se formează în general analitic (exemplu "lu ța" „acelei”), dar în Žei̯ân sunt și forme sintetice: "čestvę" „acestui(a
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
reflexiv: Exemple în propoziții: "i̭elʼ vút-a åsiri cu sire" „ei aveau măgari cu sine”, "omiri åv âș ńivele zapustit" „oamenii și-au părăsit câmpurile”. Formele pronumelor-adjective posesive sunt destul de diferite în funcție de graiurile principale. În graiurile din sud: În graiul din Žei̯ân: Observații: Pentru apropiere, formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Formele de depărtare: Genitiv-dativul se formează în general analitic (exemplu "lu ța" „acelei”), dar în Žei̯ân sunt și forme sintetice: "čestvę" „acestui(a)”, "čeșt″ę" „acestei(a
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
A cui ești tu, fato?”, "țire su åt i̭åma såpę ke vo scopę su sire" „cine sapă groapa altuia cade el în ea” (literal „... s-o sape sub el însuși”). Pronumele "če" are forma "țe" în Sușńevițę. În graiurile din sud se folosește și neaccentuat, ca particulă interogativă, pierzându-și sensul originar: "če nú știi̭?" (accentul pe cuvântul de negație) „(oare) nu știi?” Pronumele corespunzător românescului "care" are forme după gen și număr: "cårle/cåre/care" (masc. sg.
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
în Žei̯ân. Corespondentul lui „nimic” este "niș" ("nis" la Sușńevițę): "tu n-åri frikę nis" „tu să n-ai frică de nimic”, "niș tâmno" „nimic rău”. Și în istroromână verbul poate fi la diatezele activă, reflexivă sau pasivă. În graiurile din sud, pe lângă pasivul cu verbul auxiliar "fi", mai există și o construcție calc după italiană, cu verbul "veri/viri" „a veni”: "våca virit-a uțisę" „vaca a fost ucisă”. Istroromâna a adoptat de la croată exprimarea ca în aceasta din urmă
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri: prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii în graiurile din sud. Se formeză diferit de cel românesc, de la infinitiv, desinențele fiind precedate de semivocala de legătură "-i̭-": "lucråi̭am" „lucram”, "fațęi̭ai" „făceai”, "avzii̭a" „auzea”. Condiționalul-optativ are timpurile prezent, perfect și, spre deosebire de română, viitor
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
pote" „omul bătrân nu poate”. Dacă substantivul este determinat de mai multe cuvinte, toate acestea pot fi antepuse, de exemplu în propoziția Propoziția interogativă se distinge în general prin intonație, dar există și particule specifice care o marchează, "če" în graiurile din sud și "â" în Žei̯ân: "Če tu ganești vlåșki?" „Vorbești vlăhește?”, "Â tu cuvinți žei̭ånski?" „Vorbești jeiănește?”. Pentru negație se folosesc două cuvinte. "Nu" servește la negarea verbului ("nu me abåte!" „nu mă bate!”), iar
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Meglenoromâna este un grup de graiuri vorbite de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”. Statutul său este controversat. Unii lingviști, de exemplu Alexandru Graur, o consideră o limbă autonomă făcând parte din ramura de est a limbilor romanice, împreună cu limbile română, aromână și istroromână, dar
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
meglenoromâne. În orice caz, idiomul este pe cale de dispariție, fiind înscris în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". Fiecare sat meglenoromân își are graiul său, care sunt grupate în mai multe feluri. Există o împărțire în două grupuri: cele din Umă și Țărnareca pe de o parte, și cele din L’umniță, Cupă, Oșiń, Birislăv, Nǫ́nti și Lundziń pe de altă parte
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
feluri. Există o împărțire în două grupuri: cele din Umă și Țărnareca pe de o parte, și cele din L’umniță, Cupă, Oșiń, Birislăv, Nǫ́nti și Lundziń pe de altă parte. Altă împărțire este făcută în trei grupuri, graiul din Lundziń fiind considerat aparte. După anumite trăsături s-au făcut și alte opoziții: graiul din Țărnareca față de toate celelalte, graiurile din L’umniță și Cupă față de celelalte, cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
parte, și cele din L’umniță, Cupă, Oșiń, Birislăv, Nǫ́nti și Lundziń pe de altă parte. Altă împărțire este făcută în trei grupuri, graiul din Lundziń fiind considerat aparte. După anumite trăsături s-au făcut și alte opoziții: graiul din Țărnareca față de toate celelalte, graiurile din L’umniță și Cupă față de celelalte, cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Cupă, Oșiń, Birislăv, Nǫ́nti și Lundziń pe de altă parte. Altă împărțire este făcută în trei grupuri, graiul din Lundziń fiind considerat aparte. După anumite trăsături s-au făcut și alte opoziții: graiul din Țărnareca față de toate celelalte, graiurile din L’umniță și Cupă față de celelalte, cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul meglenoromânei nu este unitar. Există diferențe
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
trăsături s-au făcut și alte opoziții: graiul din Țărnareca față de toate celelalte, graiurile din L’umniță și Cupă față de celelalte, cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul meglenoromânei nu este unitar. Există diferențe relativ însemnate între graiuri. Fonemele vocalice ale meglenoromânei sunt: Transcrierea meglenoromânei nu este unitară în rândul cercetătorilor. În acest articol se folosește cea a lui Theodor Capidan
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]