KorAP: Find »[drukola/base=groază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 ...234 >

5,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

Și ce să mai fac? Să mă întorc și să te privesc cum lucrezi sau să te ascult povestindu-mi despre neînțelegerile tale cu Dascălu ăla, naiba să-l ia, sau despre obsesiile tale cu scrisul? Nu vreau. Mi-e groază numai când gândesc asta, înțelegi? E rău și nedrept tot ce-ți spun, dar ai vrut să știi întotdeauna adevărul. Îsta e adevărul, că nu vreau să mă întorc... Și acuma suferi, poate chiar în clipa asta când îți vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea, cine cunoaște toate acestea, acela este încă mai rușinat, este plin de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai de aceea voința lui Jupiter și aceea a destinului au putut deveni una, revelându-se pământescului într-o concomitență înfricoșătoare ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
greșită, chiar eroarea; căci numai în eroare, numai prin eroare, în care e închis fără putința de a scăpa, omul devine un căutător, care este, omul care caută; căci omul are nevoie de cunoașterea zădărniciei, trebuie să ia asupră-și groaza acesteia, groaza fiecărei erori, și, cunoscând-o, s-o soarbă până la fund, trebuie să devină conștient de groază, nu pentru a se tortura pe sine, ci desigur fiindcă groaza poate fi biruită numai cunoscând-o și fiind conștient de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
eroarea; căci numai în eroare, numai prin eroare, în care e închis fără putința de a scăpa, omul devine un căutător, care este, omul care caută; căci omul are nevoie de cunoașterea zădărniciei, trebuie să ia asupră-și groaza acesteia, groaza fiecărei erori, și, cunoscând-o, s-o soarbă până la fund, trebuie să devină conștient de groază, nu pentru a se tortura pe sine, ci desigur fiindcă groaza poate fi biruită numai cunoscând-o și fiind conștient de ea, fiindcă numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
scăpa, omul devine un căutător, care este, omul care caută; căci omul are nevoie de cunoașterea zădărniciei, trebuie să ia asupră-și groaza acesteia, groaza fiecărei erori, și, cunoscând-o, s-o soarbă până la fund, trebuie să devină conștient de groază, nu pentru a se tortura pe sine, ci desigur fiindcă groaza poate fi biruită numai cunoscând-o și fiind conștient de ea, fiindcă numai atunci devine posibil ca, trecând prin poarta de corn a groazei, să pătrunzi în ființă“. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
omul are nevoie de cunoașterea zădărniciei, trebuie să ia asupră-și groaza acesteia, groaza fiecărei erori, și, cunoscând-o, s-o soarbă până la fund, trebuie să devină conștient de groază, nu pentru a se tortura pe sine, ci desigur fiindcă groaza poate fi biruită numai cunoscând-o și fiind conștient de ea, fiindcă numai atunci devine posibil ca, trecând prin poarta de corn a groazei, să pătrunzi în ființă“. Când Petru Rezuș a trecut pe la el, le-a citit atent, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
trebuie să devină conștient de groază, nu pentru a se tortura pe sine, ci desigur fiindcă groaza poate fi biruită numai cunoscând-o și fiind conștient de ea, fiindcă numai atunci devine posibil ca, trecând prin poarta de corn a groazei, să pătrunzi în ființă“. Când Petru Rezuș a trecut pe la el, le-a citit atent, a izbucnit în râs. „Scoate porcăriile astea de pe pereți. Parcă ai fi un adolescent.“ Le-a scos doar când vremea le îngălbenise. Simțea nevoia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
înaintarea lui se înșiruie de o parte și de alta a drumului. Ca în visul din noaptea Anului Nou. Încerca să afle și nu putea distinge nimic și atunci își zicea că era suferință din iubire, cum altceva? Dar și groaza aceea de singurătate, pentru că merg mână în mână și pentru că ajungi să iubești pe cineva numai din spaima de a nu rămâne singur. Însă aceea nu-i iubire. Sau poate o fi? Oricum, nu este așa cum știa el că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
orice altceva, dar reușea să readucă vraja. Până către seară, când odată cu amurgul toate se întunecau în el și în mintea lui și nici o vorbă sau fir sau pretext nu mai aveau putere, sfărâmate și înlăturate de amărăciuni, spaime, deznădejdi, groază care înaintau cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și mai stupid, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

răi. Mortimer începu să-i mângâie ceafa. Simțea că e nervoasă. — Iubito, tremuri. Nu știu ce am. Se așeză lângă ea și ea se cuibări instinctiv la pieptul lui, ca o pasăre care își caută un refugiu. Sunt foarte agitată. Mi-e groază să mă confrunt cu ei. Dacă ți-e teamă de Tabitha... — Nu doar de Tabitha... — ...poți fi liniștită. S-a schimbat cu totul în ultimii doi ani. Chiar a stat puțin de vorbă cu Lawrence după-amiază. Cred sincer că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
vesel aici, nu?“. Kenneth spuse: „Locul ăsta are ceva straniu“. Celorlalți spectatori li se părea amuzant, dar mie mi se făcuse deja frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși nu era în sens strict un film de groază, detaliile erau foarte convingătoare și atmosfera lugubră, muzica dramatică și sentimentul permanent că se va întâmpla ceva îngrozitor se împleteau toate, răscolindu-mă cu o ciudată combinație de teamă și exaltare. O parte din mine voia să fugă din sală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
atunci unul dintre cele mai frumoase ale Londrei. Iarba era pârjolită, straturile cu flori erau răvășite și decolorate de soare, și totuși culorile lor mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Mi-am imaginat contururile ferme, ample ale pieptului și feselor ei, privirea, fără voia ei, pătimașă din ochii pe care și-i ferea de ai mei, pelvisul ei începând să se frece instinctiv de al meu - și dintr-odată, spre groaza mea, am intrat în erecție și tot corpul meu s-a crispat de panică în timp ce încercam să-l dezlipesc de omul de afaceri al cărui scrot era deja în contact direct cu al meu. Dar n-a mers; de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o hârtie de cinci lire fără să spună o vorbă. Zău că e cel mai cumsecade unchi pe care ți l-ai putea dori. 15 decembrie 1942 Cea mai oribilă zi din viața mea de până acum, clar. Scene de groază la Winshaw Towers când am venit să ne aducem omagiul sărmanului unchi Godfrey. Nimănui nu-i vine să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Phoebe apărând din întuneric. — Phoebe Barton, spuse Roddy înaintând timid. Phoebe e invitata mea în acest weekend. E o tânără pictoriță foarte talentată. — Sunt convinsă. Hilary o cântări cu răceală. Toate sunt talentate. Ai venit pentru prima dată în casa groazei, draga mea? Phoebe simți că se aștepta un răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe coborî din pat și se duse tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a fost Le Sang Des Bêtes, scurtul documentar al lui Georges Franju despre un abator parizian. Când filmul s-a terminat, sala era pe jumătate goală. Era publicul obșnuit al societății cinematografice: în multe cazuri mari amatori de filme de groază care admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați sau coșmaruri științifico-fantastice pline de efecte speciale sângeroase. Ce avea totuși acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de prepeliță, introduse în ardei verzi și roșii copți, care constituiau apertiviul. Henry și Dorothy luau împreună cina într-o sufragerie privată din Heartand Club. — Printre altele, despre asta voiam să-ți vorbesc, continuă Dorothy. Am aflat niște povești de groază din America. Ai auzit de un medicament numit sulfamidă? — Nu cred. La ce e bun? — Este de neprețuit pentru fermele de porci. Absolut de neprețuit. După cum știi, am făcut progrese uriașe în privința productivității în ultimii douăzeci de ani, dar au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Se aplecă în față și glasul ei șopti dramatic: editura Vanity. Am zâmbit îngăduitor. — Dar aproape orice editare are la bază vanitatea, dacă stai să te gândești. Eu nu câștig cât să trăiesc din asta și scrisul îmi ia o groază de timp, pe care l-aș putea folosi luându-mi tot felul de slujbe, deci aș putea spune că într-un fel, plătesc pentru acest privilegiu. — Da, dar noi publicăm niște gunoaie îngrozitoare. Romane oribile și autobiografii plicticoase... Chestii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
adică altfel? Nu mai e atât de... disperată, cred. Nu mi-a plăcut cuvântul. — Cred că se simte singură acolo, sus, înțelegi? Și are o muncă foarte solicitantă. Noi amândoi ne străduim s-o mai distrăm. Știu că i-e groază când vine vara și noi nu mai suntem aici să-i ținem de urât. Deși să nu crezi că asta e pentru noi o povară, adăugă ea cu sinceritate. Ne înțelegem foarte bine cu ea și sunt și lucruri pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
din cap. Oricum, nu e decât o biată femeie fără minte. — Ai vorbit cu individul, deci? — L-am invitat la birou. I-am făcut cinste cu o masă. Tot tacâmul. Și cu ce m-am ales în schimb? Cu o groază de întrebări impertinente. Avea o idee fixă despre Westland, spuse Thomas. Voia să știe de ce fuseseră atât de entuziaști să susțină o ofertă americană când era pe masă una europeană. — Ce? Și tu se presupunea că te guduri pe lângă Margaret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în inima multor bărbați mai puternici. Slab, diform și nesănătos, exprima în același timp meschinărie, o inteligență înceată și, poate cel mai cutremurător, faptul că nu puteai avea deloc încredere în el. Era un chip din care orice urmă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
punctul de a fi ucis, dar de a fi ucis într-o manieră... adecvată, cum ar fi, activitatății lui profesionale. — Exact. — Dar e o teorie ridicolă, dacă nu te superi că ți-o spun. Miroase a scenariu de film de groază de mâna a treia. Interesant că afirmi asta, spuse Michael. Poate unii din voi a văzut filmul Teatrul sângelui, din 1973? Domnul Sloane se întoarse mustrător. — Cred că ne îndepărtăm prea mult de la subiect. — Ba deloc. Vincent Price joacă rolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

soră. Soră-sa-i o frumusețe, da-i mai puțin ca lumea mai sus de talie. Ce zici? Ai ceva de făcut diseară? — Diseară? zise Duncan. — Vrei să vii? Soru-sa-ți ia piuitul, pe bune. Ce gen Îți place? Cunosc o groază de fete. Mari, mici. Ți-aș putea aranja o trampă cît ai zice pește! Len pocni din degete. Duncan nu știa ce să zică. Încercă să-și imagineze o turmă de fete. Dar fiecare semăna cu figurina din ceară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mersul lor era mai zgribulit: Duncan Își imagină cum arătau tălpile lor după ce se muiaseră În apă și se tăiaseră În pietre și scoici ascuțite. Încercă să nu se mai uite la ei În timp ce urcau treptele; brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]