5,257 matches
-
tot ceea ce știi, poate soarta ta va fi alta. Nu am ce să vă spun. Îți pierzi timpul, inclusiv pe al meu, spunând lucruri pe care nu le crede nimeni. Vreau să aflu locația partizanilor. V-am spus doar că habar nu am despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Torturați în timpul detenției, ceilalți conspiratori sfârșiseră prin a fi executați în cel mai groaznic chip la închisoarea Plötzensee din Berlin, spânzurați cu corzi de pian ca să le fie mărite astfel chinurile. Cât ar fi putut rezista el torturii? Mult? Puțin? Habar nu are. Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale pădurii. Înregistrează automat, pașii cadențați care scrâșnesc ritmic pe zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a scăpat teafără. Pot să o văd? Firește, sub paza oamenilor mei. Acum că mi-ați amintit, înțeleg că la infirmerie este o româncă. Da. Sturmbannführer-ul s-a arătat deosebit de interesat de ea. Hm, curios. Aveți idee pentru care motiv? Habar nu am, ridică maiorul din umeri. Oricum, nu mai are importanță acum. Domnule locotenent... Tace un scurt moment, în timp ce își pipăie mâna rănită ca și cum dorește să se convingă că toate sunt la locul lor. Mulțumesc pentru înțelegerea dumneavoastră. Vă rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo Însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fîntîni noi, la ieșirea dinspre nord a comunei. - „Ee! ce știe el?, Își zise Lung, - un copil - habar n-are despre ce-a fost odată!”. Se gîndea la gospodarii satului, la primarul, Învățătorii, notarul, preotul și judecătorii din comună, oamenii altui timp, nimeni nu „urmărea pe nimeni”, toți cu bunăvoință și Înțelegere, nu se Întocmeau „caracterizări”, erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Nici n-ai fi putut să știi! Acum da, pentru că-ți vorbesc și mă vezi”. „Ce iarnă frumoasă!, exclamai, ce copaci sclipitori! Un peisaj ca din altă lume. Este minciuna cîtorva clipe, sau poate răsfrîngerea unei lumi externe, de care habar n-avem. Privind copacii aceștia, dar Într-un anume fel, am convingerea că i-am mai văzut o dată, de mult, nu știu unde. Suntem un depozit de amintiri de care nici nu știm”. În apropierea ieșirii din Grădină se opri, mantia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Constantinescu Mi se pare că, uneori, în vremuri neașezate, valurile învolburate ale prezentului, ale modelor de toate felurile ascund modelele autentice. Și, evident, strălucirea lor. Strategii sofisticate de marketing, de promovare agresivă evită, aproape sistematic, numele mari, numele celor care habar nu au ce trebuie să facă și cum ca să iasă în față. Chiar dacă țin de istorie. Acestora li se pare suficientă creația în sine ca să vorbească despre valoare și performanță. Restul, urmează să stabilească timpul. Poate. În spatele unor personalități importante
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
ieșit din aceste capete sucite cari cred că în lume poate exista adevăr absolut și că ce se potrivește în Franța se potrivește și la noi. Când au sosit la graniță, bătrînii-i așteptau cu masa-ntinsă și cu lumânări aprinse, habar n-aveau de ce-i așteaptă și de ce belea și-au adus pe cap. Bucuria lor că venise atâția băieți tobă de carte scoși ca din cutie și frumoși nevoie mare! Dar ce să vezi? în loc să le sărute mînile și să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi, reprezentând atâtea puteri, să aibă toți vederi atât [de] puțin venețiene încît să contribuie a întări fabula despre persecuțiunile religioase din România. În vremea în care ambasadorii se ocupau numai cu intrigile de la curte și-ncolo n-aveau nici habar de starea poporului în mijlocul căruia trăiau, o asemenea colosală mistificațiune ar fi fost, de nu scuzabilă, totuși de esplicat până la un punct oarecare. Dar azi călăuza diplomației este acel minunat exemplu pe care în alte timpuri îl dădea diplomația republicei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care este dat în antrepriză unui domn Weiss". Firma Thiel et Weiss din tipografia cărei apare "Timpul" a câștigat prin lucrările sale de arte de mult dreptul de-a nu mai fi citată cu cuvintele "un domn oarecare despre care habar n-avem cine-i". Oare le-ar conveni redactorilor "Presei" dac-am începe un articol astfel: Un domn oarecare, habar n-avem cine-i, dar care răspunde la numele Boerescu etc.? Desigur că nu. Destule reputații uzurpate esistă în țară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lucrările sale de arte de mult dreptul de-a nu mai fi citată cu cuvintele "un domn oarecare despre care habar n-avem cine-i". Oare le-ar conveni redactorilor "Presei" dac-am începe un articol astfel: Un domn oarecare, habar n-avem cine-i, dar care răspunde la numele Boerescu etc.? Desigur că nu. Destule reputații uzurpate esistă în țară, lăsați intacte cel puțin pe cele întemeiate. Firma Thiel et Weiss, ca firmă tipografică, e în orice caz mai cunoscută
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adâncime are scriitorul acelui articol și ce sistematic își închipuiește dumnealui învățămîntul, cititorul n-are decât să observe cum sus se formează buni profesori de gimnazii și cum c-un șir mai jos toate gimnaziile se desființează. Scriitorul acelui articol habar n-are de ce propune, nici prin vis nu-i trec urmările unilateralității cu care privește învățămîntul. Școalele pe cari le dorește introduse în România cu escluziunea culturii și puterii educative a clasicității ar deveni escelente pepiniere de... mari oameni de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în genunchi! Pleacă! Nu vroisem să plec? Ia să-i arătăm noi că altul o putea face fericită și să vorbim cu acest altul la telefon fără nici o jenă, cu soțul în casă, care stă cu nasul în cărți și habar n-are! Nu crede că am găsit pe altcineva? Ia să-i dovedim că pot să plec imediat chiar cu copilul în burtă și să încep să-mi fac bagajele! Credea că e sigur de mine fiindcă ne leagă un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cele două bănățene nu numai că nu s-au lăsat prinse în acest joc, dar chiar s-au plâns rectorului, și nu numai oral, ci și în scris. Ai crede din asta că erau curajoase. Naive oricum erau, fiindcă ele habar n-aveau cine conducea de fapt în universitate: tipii ăștia care au băgat chiar la pușcărie pe ultimul universitar de modă veche care ne mai rămăsese, un profesor admirabil (ca profesor, fiindcă și ăsta era un fustangiu, cam păgubos însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe tine, reflectă ea ca și când ideea i-ar fi venit spontan. Matilda zice că s-a săturat!" Am înțeles, zisei, a venit să mi-o lase." "Să nu crezi, mă preveni Tasia, că Silvia te iubește. Dacă vrei să știi, habar n-are de tine. A îndemnat-o maică-sa să-ți dea telefon! Crezi că a vrut? "Nu vrei la tata!", i-a spus. Nu, s-a strâmbat, a dat din umeri. La început a crezut că tu o pui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
matern, dar nu neapărat lipsit de vlagă. ― Efectul sedativelor se estompează. Sunt de părere că nu mai ai nevoie. Mă înțelegi? (Ripley dădu din cap. Meditehniciana își examină pacienta și se hotărî.) Să încercăm altceva. De ce n-am deschis fereastra? ― Habar n-am. Surâsul se estompă, dar reapăru. Era acum strict profesional. Dar de ce ar fi prietenesc? Meditehniciana n-o cunoștea pe Ripley, nici Ripley pe ea. Femeia arătă spre telecomanda de pe peretele opus― Atenție la ochi! Ripley închise pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
peretele opus dispăru în plafon și văzu din nou exteriorul. Elementele stației erau acum constelate cu puncte luminoase și ea descoperi, dincolo, fața nocturnă a Pământului. Câțiva nori zdrențuiți ascundeau luminile orașelor îndepărtate, populate de oameni nepăsători, care nu aveau habar de indiferența absolută a cosmosului față de ei. Ceva sări și căzu în pat lângă ea. dar de data asta ea nu tresări. Ripley recunoscuse forma familiară pe care o strânse la piept neluând în seamă miorlăiturile de protest. ― Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu au nici o navetă spațială. Dacă asta e cauza tăcerii, trebuie că așteaptă acum o acțiune din partea Companiei. Iar dacă, într-adevăr, satelitul releu este în pană, nici nu va fi nevoie să coborâm pe planetă. Dar fiindcă nu avem habar de originea problemei, aș dori să fii cu noi. În calitate de consilieră. Asta-i tot. Gorman lăsă ceașca pentru a preciza: ― Și, presupunând că ar fi necesară o intervenție, nu va fi nevoie să avansați cu trupele. Eu pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de criblor ar fi făcut terci capul lui Gorman. Acum că Vasquez plecase, Ripley se aplecă deasupra ofițerului paralizat și-i deschise tunica. Un semn roșu era vizibil pe umărul deja cicatrizat. ― Se pare că creatura l-a înțepat. Interesant. Habar n-aveam că aveau un ac. ― Hei! Strigătul provenea din postul de operații și ea se întoarse odată cu Hicks. Hudson, care până atunci studiase morocănos biomonitoarele și ecranele video, observase ceva. Făcu semn colegilor să vină la el. ― Priviți, Crowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la nivelul C. Ca Dietrich și Crowe, fir-ar să fie! Începu să plângă. Ripley o arătă pe Newt care-l observa pe bărbat, tăcută. ― Ea a izbutit să supraviețuiască mult mai mult și fără arme și fără antrenament. Colonii habar n-aveau cine erau adversarii, dar noi știm și dispunem de arme mai eficace decât manivele și ciocane. În plus, n-avem nevoie să-i exterminăm ci să supraviețuim. Trebuie doar să-i ținem la distanță și să rămânem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la consola ordinatorului și Hicks se duse la sintet. ― Vrei să-ți dau de lucru, sau te-ai gândit deja la ceva de făcut? Bishop părea că ezită. Asta se datora de fapt programului său de comportament social. Un android habar n-avea ce-i aia nesiguranță. ― Dacă ai nevoie de mine... (Hicks clătină din cap), eu voi fi în secțiunea medicală. Aș dori să-mi continui cercetările. Voi găsi, poate, ceva care ne-ar putea fi util. ― Perfect, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
hotărâte. Dacă reușesc să rămân cinci minute singur cu inspectorul de la vamă, când trecem prin stația Gateway, treaba-i gata. Mergi pe mâna mea. Responsabilii de la CCI nu au cum să se prindă de o chestie de care n-au habar. ― O vor descoperi, Burke. ― Și cum anume? Vor dori mai întâi să stea de vorbă cu noi, apoi ne vor trece printr-un tunel de detecție. Bună treabă. Până vine să ne scotocească prin bagaje, eu îi ating pe membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să o trezească. Ceilalți aveau alte griji. Și, într-un fel, era semn bun. Dacă s-ar fi dat asaltul final, Hicks sau altcineva ar fi venit negreșit să o cheme. Se depărtă ușor de Newt care dormea încă, fără habar de obsesiile adulților. Ripley se întoarse pentru a părăsi adăpostul, târându-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
au evitat roboții-santinelă și au găsit un nou mijloc de acces în clădire: un pasaj pe care noi nu l-am descoperit. ― Și totuși ne-am gândit la toate, mormăi Hicks. Hudson se dădu mai departe de ușă. ― Cincisprezece metri. ― Habar n-am cum de-au reușit. O gaură de acid într-o conductă. Un pasaj subteran declarat blocat din greșeală. O trecere pe care colonii au adăugat-o sau pe care au modificat-o fără să se mai sinchisească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
femeia era gata să se arunce în gol, văzu naveta, aproape deasupra lor. Propulsoarele răgeau, dar urletul vântului acoperise zgomotul apropierii ei. Catargul de încărcare era desfăcut: un lung pilon metalic întins spre ele, precum degetul Domnului. Ripley nu avea habar cum de reușea Bishop să se mențină la punct fix, pe furtuna asta, dar puțin îi păsa. Auzi în spate vocea stației. ― Personalul dispune de treizeci de secunde pentru a ajunge... Sări pe catargul de încărcare și se agăță. Brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]